Acest mare intre Prooroci, fericitul Daniil, era din neamul lui David si a fost dus in robie in Babilon, tanar fiind, din porunca lui Nabucodonosor, ca zalog, impreuna cu alti tineri din neamul sau. Pus fiind la invatatura, a deprins bine limba si scrierea si toata stiinta care se da in Babilon, dar n-a uitat invatatura mai buna a credintei sfinte, pe care o invatase de la parintii sai in Ierusalim. Iar la sfarsitul invalaturii, Daniil impreuna cu alti trei tineri iudei, Anania, Azaria si Misail, pentru faptele lor cele bune, au fost luati la curtea lui Nabucodonosor si pusi in dregatorii, in slujba imparatiei.
Deci, n-a trecut multa vreme si s-a ivit, pentru Daniil, prilejul ca sa-si dovedeasca intelepciunea, ca, a mantuit de la moarte pe nevinovata Suzana, care era defaimata pe nedrept de doi batrani necinstiti; tot el, a descoperit si a talmacit imparatului un vis cu o statuie, alcatuita din mai multe parti, care, fiindca avea picioarele de lut, s-a prabusit cand a fost lovita de o piatra mica, desprinsa din munte, aratand ca aceasta mica piatra inchipuia pe Mesia cel asteptat. Tot la el, aflam si visul cu copacul cel mare, din mijlocul pamantului, ca si istoria celor trei tineri aruncati in cuptorul cel cu foc.
Dar Daniil a fost cinstit si de alti imparati din Babilon. Asa, sub Baltazar imparatul, urmasul lui Nabucodonosor si cel din urma imparat din neamul Chaldeenilor, Proorocul Daniil a pastrat acelasi loc de cinste in imparatie si el a talmacit si alte vise proorocesti. Atunci, a talcuit el visul cu cele patru fiare, apoi visul cu berbecul si cu tapul, ca si aratarea de la Dumnezeu a celor trei cuvinte: "mane techel, fares", scrise de o mana nevazuta pe perete, in timpul ospatului, chiar in noaptea in care persii au cucerit Babilonul si au pus capat imparatiei chaldeenilor.
Cand Darius si, apoi, Cirus imparateau in Babilon, fericitul Daniil a aflat mai departe cinste si incredere si in fata persilor. Iar, cand Cirus, imparatul persilor, a poruncit iudeilor robiti din Babilon, sa se intoarca in grupuri, in tara lor, Proorocul a ramas mai departe in Babilon, ca sa nu ramana singuri si fara ajutor, fratii sai iudei, care nu puteau pleca. Atunci Proorocul Daniil a avut visul celor sapte saptamani de ani, ce despart vremea sa, de vremea venirii lui Mesia. Tot atunci, a avut loc intamplarea cu idolul Bel si cu balaurul, precum si aruncarea Proorocului in groapa cu lei, unde, prin minune, s-a pazit nevatamat. Si tot atunci, a vazut in vis venirea Fiului Omului in slava, aratata pe malurile raului Tigru, vis cu care fericitul Daniil si-a sfarsit cartea si proorocia sa.
Si, asa, talmacind vise proorocesti si biruind cu credinta multe primejdii, fericitul Daniil a descoperit pe Dumnezeu cel adevarat si puterea Lui in mijlocul popoarelor pagane, pline de idoli, iar, pe de alta parte, le-a vestit si acestor popoare, cu peste cinci sute de ani mai inainte, timpul venirii lui Mesia, Mantuitorul lumii.
Deci, ajungand el la adanci batraneti, cu pace s-a mutat catre Domnul.
Intru aceasta zi, cuvant despre Daniil Proorocul, cum a sfaramat pe Bel, idolul babilonienilor si pe balaur l-a omorat si cum, fiind aruncat a doua oara in groapa cu lei, a fost mantuit
Si i-a zis lui imparatul: "Pentru ce nu te inchini lui Bel?" Iar Daniil a zis: "Pentru ca eu nu ma inchin idolilor, celor facuti de maini omenesti, ci Dumnezeului celui viu, Celui ce a zidit cerul si pamantul si are stapanire peste tot trupul". Si i-a zis lui imparatul: "Dar nu ti se pare tie ca Bel este Dumnezeu viu? Oare nu vezi cat mananca si bea in fiecare zi?" Si a zis Daniil, razand: "Nu te insela, imparate, pentru ca idolul acesta, pe dinlauntru este tarana, iar pe dinafara, arama, si n-a mancat nici n-a baut vreodata. Si, maniindu-se, imparatul a chemat pe slujitorii sai si le-a zis: "De nu-mi veti spune cine mananca bucatele acestea, apoi veti muri. Iar de-mi veti arata ca Bel le mananca, atunci va muri Daniil, pentru ca a hulit impotriva lui Bel". Si a zis Daniil imparatului: "Sa fie dupa cuvantul tau!" Si erau slujitorii lui Bel saptezeci la numar, afara de femei si de copii.
Au venit, dar, imparatul si cu Daniil la capistea lui Bel si au zis slujitorii: "Iata, noi iesim afara, iar tu, imparate, pune bucatele si vinul si incuie usile si le pecetluieste cu inelul tau. Si, venind maine, de nu le vei afla toate mancate de Bel, atunci sa murim, iar de vor fi mancate sa moara Daniil, care a mintit asupra noastra". Dar imparatul n-a bagat de seama ca ei facusera pe sub masa o intrare ascunsa si totdeauna intrau pe usa aceea si mancau bucatele. Si au iesit slujitorii, iar imparatul a pus bucatele lui Bel. Si a poruncit Daniil slugilor sale si au adus cenusa si a cernut-o prin toata capistea, de fata fiind numai imparatul. si, iesind, au incuiat usile si le-au pecetluit cu inelul imparatului si s-au dus. Si slujitorii au intrat noaptea, dupa obiceiul lor, cu femeile si cu copiii lor, si au mancat toate si au baut.
Si a doua zi, a venit imparatul, si Daniil cu dansul, la capiste si a zis: "Daniile, intregi sunt pecetile?" Iar el a zis: "intregi, imparate". Si indata, cum a deschis usile, privind spre masa, imaparatul a strigat cu glas mare: "Mare esti Bel si nici un viclesug nu este intru tine". Si a ras Daniil si a oprit pe imparatul ca sa nu intre inauntru si a zis: "Uita-te si vezi pardoseala capistei si cunoaste ale cui sunt urmele acestea". Si a zis imparatul: "Vad urme barbatesti si femeiesti si de copii". Si atunci, maniindu-se, imparatul a poruncit de a prins pe toti slujitorii si pe femeile lor si pe copii lor si ei i-au aratat lui usa cea ascunsa, prin care intrau si mancau cele de pe masa. Si i-a omorat pe ei imparatul si pe Bel l-a dat in mainile lui Daniil, care l-a sfaramat pe el, iar capistea aceea a risipit-o.
Si era in locul acela un balaur mare si il cinstea pe el Babilonul. Si a zis imparatului Daniil: "Oare si despre acesta vei zice ca este arama? Acesta este viu si mananca si bea. Nu vei putea zice ca acesta nu este Dumnezeu viu; deci inchina-te lui." Si a zis Daniil: "Domnului Dumnezeului meu ma voi inchina, ca acela este Dumnezeu viu; iar tu, imparate, da-mi mie stapanire si eu voi omoar acest halaur fara sabie si fara toiag". Si a zis imparatul: "Ti-l dau tie". Si a luat Daniil smoala si seu si par si le-a fiert impreuna si a facut un amestec pe care l-a aruncat in gura balaurului, si, mancandu-l, a murit balaurul si a zis Daniil: "iata inchinaciunile voastre". Atunci, babilonienii, auzind de aceasta, s-au maniat foarte si, pornind catre imparatul, au zis: "Imparatul s-a facut iudeu; pe Bel l-a sfaramat, iar pe balaur l-a omorat si pe preotii lui i-a taiat". Si au mai zis: "Da-ne noua pe Daniil, iar de nu, apoi te vom omori pe tine si toata casa ta." Si a vazut imparatul ca sunt foarte porniti impotriva lui si, silit fiind, a dat lor pe Daniil. Iar ei l-au aruncat in groapa leilor si a petrecut acolo sase zile. Si erau in groapa sapte lei si li se da lor in fiecare zi cate doua trupuri de osanditi si cate doua oi. Iar atunci nu le-au dat nimic, ca sa-l manance pe Daniil. Dar, Dumnezeu, a astupat gurile leilor, ca si atunci cand a fost aruncat intaia oara. Si statea Daniil impreuna cu leii in groapa, ca si cu niste mielusei blanzi.
Si era atunci in Iudeia Proorocul Avacum si acela a facut fiertura si a dumicat paine in blid si a mers la camp sa-l duca seceratorilor. Si a zis ingerul Domnului catre Avacum: "Du pranzul pe care il ai, in Babilon, lui Daniil, in groapa leilor". Si a zis Avacum: "Doamne, Babilonul nu l-am vazut si groapa leilor nu stiu unde este." Si l-a apucat ingerul Domnului de crestetul lui si l-a tinut de perii capului sau si l-a dus pe el in Babilon, deasupra gropii, intru repeziciunea duhului sau. Si a strigat Avacum, zicand: "Daniile, Daniile, ia pranzul pe care ti l-a trimis tie Dunmezeu". Si a zis Daniil: "O, ti-ai adus aminte de mine, Dumnezeule, si n-ai parasit pe cei ce Te iubesc pe Tine." Si, sculandu-se, Daniil a mancat. Iar ingerul lui Dumnezeu, iarasi, a dus pe Avacum indata in Iudeea, la locul sau, asa cum s-a aratat mai inainte si la viata Proorocului Avacum.
Iar imparatul a venit, ia saptea zi, sa planga pe Daniil si, ajungand la groapa, s-a uitat si, iata, Daniil era teafar. Si a strigat imparatul cu glas mare si a zis: "Mare esti Doamne, Dumnezeul lui Daniil, si nu este altul afara de Tine". Si a scos pe Daniil, iar pe vinovatii pierzarii lui i-a aruncat in groapa. Si indata i-au mancat leii, in fata imparatului.
Intru aceasta zi, cuvant despre Suzana.
Si dupa ce au iesit slujnicele, s-au sculat amandoi batranii si au alergat la dansa si au zis: "Iata, portile gradinii sunt inchise si nimeni nu ne vede si suntem aprinsi de pofta asupra ta. Pentru aceasta, invoieste-te sa fii cu noi. Iar de nu, apoi vom marturisi asupra ta, ca a fost cu tine un tanar si, pentru aceasta, ai trimis pe slujnice de la tine." Si a suspinat Suzana si a zis: "Stramtorata sunt din toate partile. Ca de voi face aceasta, moarte imi este, iar de nu o voi face, nu voi scapa din mainile voastre. Dar mai bine este, pentru mine, sa nu fac acest pacat, de a cadea in mainile voastre, decat a gresi inaintea lui Dumnezeu. Si a strigat Suzana cu glas mare si au strigat si batranii amandoi impotriva ei. Si, alergand, unul din ei a deschis portile gradinii. Si, daca au auzit strigare in gradina, cei din casa au alergat pe portile cele din dos, ca sa vada ce i s-a intamplat ei. Si, daca au spus batranii cuvintele lor, s-au rusinat slugile foarte, ca niciodata nu s-a zis cuvant ca acesta de Suzana.
Si a doua zi, dupa ce s-a adunat poporul la Ioachim, barbatul ei, au venit si cei doi batrani, plini de cugete rele asupra Suzanei, ca sa o omoare. Si au zis inaintea poporului: "Trimiteti dupa Suzana, fata lui Helchie, femeia lui Ioachim." Si au trimis. Si a venit ea si parintii ei, si fiii ei si toate rudeniile ei. Iar Suzana era foarte tanara si frumoasa la chip. Iar batranii nelegiuiti au poruncit sa-i ia valul de pe fata, ca era acoperita, ca sa se sature de frumusetea ei. Si plangeau cei ce erau cu dansa si toti care o stiau. Si, sculandu-se, cei doi batrani si-au pus mainile pe capul ei, in mijlocul poporului, iar ea, plangand, a cautat la cer, pentru ca in inima ei, nadajduia spre Dumnezeu. Si au zis cei doi batrani: "Umbland noi amandoi prin gradina, a intrat ea cu doua slujnice si a inchis poarta, slobozind slujnicele. Si a venit la ea un tanar, care era ascuns si s-a culcat cu dansa. Iar noi, fiind in coltul gradinii si vazand faradelegea, am alergat asupra lor. Si, vazandu-i, pe tanar nu l-am putut prinde, ca era mai tare decat noi si, deschizand portile gradinii, a fugit. Dar, prinzand-o pe ea, am intrebat-o cine a fost tanarul acela si n-a vrut sa ne spuna noua. Deci, aceasta marturisim." Si i-a crezut pe ei adunarea, ca pe niste batrani si poporului, si judecatori, si au judecat-o pe ea spre moarte.
Si, strigand cu glas mare, Suzana a zis: "Dumnezeule vesnice si stiutorul celor ascunse, Care cunosti toate mai inainte de a se face, Tu stii ca minciuna au spus ei asupra mea. Si, iata, eu mor fara sa fi savarsit nimic, din cele ce au spus acestia despre mine." Si a auzit Domnul glasul ei. Si, dusa fiind ea spre osanda, a ridicat Duhul cel Sfant al lui Dumnezeu pe un tanar, al carui nume era Daniil. Si acesta a strigat cu glas mare: "Nevinovat sunt eu de sangele acesteia." Si s-a intors tot poporul catre dansul si a zis: "Ce insemneaza cuvantul acesta pe care l-ai zis?" Iar el, stand, in mijlocul lor, a zis: "Oare, asa de nebuni sunteti toti, fiii lui Israel? Ca fara sa cercetati si necunoscand adevarul, ati osandit pe fiica lui Israel? Intoarceti-va la judecata, pentru ca minciuna au spus judecatorii acestia asupra ei." Si s-a intors tot poporul degraba.
Si au zis batranii: "Vino si sezi in mijlocul nostru si ne spune gandul tau, ca ti-a dat tie Dumnezeu cinstea batranilor." Si a zis catre dansii Daniil: "Despartiti-i unul de altul si-i voi intreba pe dansii." Si, dupa ce i-au despartit unul de altul, a chemat pe unul din ei si a zis catre dansul: "Invechitule in zile rele, acum a venit ceasul pacatelor tale, pe care le faceai mai inainte, rostind judecati nedrepte, pe cei nevinovati osandindu-i si pe cei vinovati eliberand, ca zice Dumnezeu: pe cel nevinovat si pe cel drept sa nu-l omori. Deci, acum, daca ai vazut pe aceasta femeie cu acel tanar, spune sub ce copac i-ai vazut pe dansii, pacatuind impreuna? Iar el a zis: "Sub un mesteacan." Zis-a lui Daniil: "Drept ai mintit asupra capului tau. Ca, iata, ingerul Domnului, luand hotararea lui Dumnezeu, te va rupe in doua." Si, punandu-l alaturi, a poruncit sa aduca pe celalalt si i-a zis: "Samanta a lui Canaan si nu a lui Iuda, frumusetile te-au inselat si pofta a razvratit inima ta. Asa ati facut fiicelor lui Israel; si ele, de frica, se desfranau cu voi, dar, acum, fiica lui Iuda n-a suferit faradelegea voastra. Acum, dar, spune-mi mie, sub ce fel de copac i-ai vazut pe ei impruna?" Iar el a zis: "Sub un salcam." Si i-a zis Daniil lui: Drept ai mintit, si tu, asupra capului tau. Ca asteapta ingerul Domnului sa te taie pe tine in doua cu sabia si sa va piarda pe voi." Si a strigat cu glas mare tot poporul si a binecuvantat pe Dumnezeu, Care mantuieste pe cei ce nadajduiesc spre El.
Si s-a sculat asupra celor doi batrani, ca i-a dovedit Daniil pe ei, din cuvintele lor, ca au marturisit stramb si le-a facut lor dupa legea lui Moise, asa cum cu viclesug au gandit sa faca aproapelui lor, si i-a omorat pe ei si a scapat sangele cel nevinovat in ziua aceea. Iar Helchie si femeia lui au laudat pe Dumnezeu, pentru fiica lor Suzana, impreuna cu Ioachim barbatul ei si cu toate rudeniile ei, pentru ca nu s-a aflat la ea lucru de rusine. Iar Daniil, din ziua aceea si dupa aceea, s-a facut mare inaintea a tot poporul, pentru priceperea sa si pentru darurile lui Dumnezeu, care erau in el. Dumnezeului nostru slava, acum si pururea si in vecii vecilor! Amin.
Sinaxar 17 Decembrie
În această lună, în ziua a
şaptesprezecea, pomenirea Sfântului Prooroc Daniel şi a Sfinţilor trei
Tineri: Anania, Azaria şi Misail.
Acest
fericit prooroc Daniel era din seminţia lui Iuda, dintr-un neam care
se găsea în slujba împărătească. S-a născut în Vitora cea de sus. Încă
de pe când era copil a fost dus rob din Iudeea în ţara haldeilor şi a
proorocit 70 de ani. A trăit cu 460 de ani înainte de întruparea lui
Hristos. Era bărbat tare înţelept, iar iudeii socoteau că este eunuc. A
plâns mult pentru popor şi pentru cetatea Ierusalimului. Prin post se
înfrâna de la orice mâncare dorită. Era uscăţiv la faţă, dar foarte
frumos, cu harul Celui Preaînalt.Cei trei Tineri, după cum spune istoria, erau din sfânta cetate a Ierusalimului. Tatăl lor se numea Iezechia, iar mama lor Caligona. Iezechia, când era bolnav, a cutezat să ceară lui Dumnezeu să nu-l dea morţii, căci a păzit cele plăcute înaintea Lui; iar Dumnezeu i-a mai adăugat 15 ani la anii vieţii lui. Când Ierusalimul a fost înconjurat şi robit de Nabucodonosor, împăratul babilonienilor, au fost luaţi şi ei robi împreună cu Proorocul Daniel şi duşi în Babilon. Pentru virtutea lor, au fost puşi mai-mari peste treburile împăratului.
Mai târziu, pentru că au batjocorit chipul pe care-l făcuse şi-l ridicase împăratul şi pentru că nu s-au închinat lui, au fost aruncaţi într-un cuptor ars de şapte ori. Acolo ei cântau psalmi lui Dumnezeu. Împăratul văzând minunea, a mărturisit că mare este Dumnezeul preaslăvit de cei trei Tineri. Căci văpaia se prefăcuse în rouă, iar ei rămăseseră nevătămaţi.
Daniel
n-a fost aruncat în cuptor, deşi trăia, locuia şi petrecea împreună
cu cei trei Tineri, şi din pricina lui fuseseră aceia cinstiţi. Pricina
n-o putem afla din Sfânta Scriptură, pentru că Scriptura a trecut-o
sub tăcere. Dar după cum mi se pare mie şi după cum este şi adevărat,
pricina pentru care n-a fost aruncat Daniel în cuptor a fost aceea că
lui i se pusese numele Baltazar, iar la babilonieni numele acesta era
nume de covârşitoare cinste, nume de dumnezeu. Deci pentru ca să nu
creadă babilonienii, care fără judecată îndumnezeiau focul, că minunea
din cuptor a făcut-o Baltazar, a rânduit Dumnezeu ca Daniel, care purta
numele dumnezeului lor, să nu intre în cuptor şi nici să nu se
vorbească deloc de Daniel în istorisirea minunii din cuptor.Sfinţii trei Tineri, după izbăvirea lor, mai presus de cuget, din foc, după ce dobândiseră iarăşi cinstea de mai înainte şi după ce au trăit cu cinste toată viaţa lor, s-au săvârşit cu pace împreună cu Daniel.
Spun unii că după moartea lui Nabucodonosor şi a celorlalţi împăraţi de după el, care cinsteau pe Daniel şi pe cei trei Tineri, s-a ridicat un alt împărat cu numele Atic. Acesta a făcut cercetare sfinţilor. Înfruntat de ei, a poruncit să li se taie capetele. Când a fost tăiat capul lui Misail, Azaria şi-a întins haina şi i-a prins capul; la fel şi Anania a prins capul tăiat al lui Azaria, iar Daniel a întins haina lui şi a prins capul lui Anania. În urmă i s-a tăiat şi lui capul. Se spune că după tăiere, capetele lor s-au lipit de trupuri, iar îngerul Domnului i-a luat şi i-a dus în muntele Gheval, unde i-a pus sub o stâncă. După 400 de ani, la Învierea Domnului nostru Iisus Hristos, au înviat şi ei şi iarăşi au adormit.
Hramul lor se săvârşeşte în biserica cea mare. Am primit de la părinţi să prăznuim pomenirea lor cu şapte zile înainte de arătarea Stăpânului şi de venirea dumnezeiască în trup a Domnului Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, pentru că după părerea mea şi ei sunt din seminţia lui Iuda, din care se pogoară, în ce priveşte neamul, şi Mântuitorul tuturor Hristos.
Tot în această zi, pomenirea Sfinţilor Mucenici Patermutie, Copri şi Alexandru, care au suferit mucenicia pe vremea lui Iulian Apostatul.
Aceşti sfinţi mucenici au pătimit pe vremea lui Iulian Apostatul. Duceau viaţă de sihaştri în pustiul Egiptului. Când Apostatul a plecat cu război împotriva perşilor a auzit şi de sfinţii aceştia şi a trimis de i-a adus la el. A întrebat pe Patermutie de câţi ani este. Patermutie i-a răspuns că de 75 de ani. A întrebat şi pe Copri. Copri i-a răspuns că e de 45 de ani. Atunci tiranul a poruncit să fie scos afară Patermutie. Cu felurite linguşiri a înduplecat pe Copri să se lepede de Hristos. Patermutie i-a adus aminte de viaţa lui schimnicească de mai înainte, de ostenelile şi de postul lui şi l-a întors iarăşi la credinţa în Hristos. Şi îndată a poruncit tiranul să-i taie lui Copri limba şi să-l întindă pe un grătar înroşit în foc. Când a fost dus spre grătar s-a spăimântat. Sfântul Patermutie l-a încurajat din nou şi a intrat cu el pe grătar şi au ieşit nevătămaţi. Apoi au fost aruncaţi într-un cuptor cu foc. Odată cu ei a intrat şi monahul Alexandru, care a mărturisit cu îndrăzneală pe Hristos. Ieşind toţi trei nevătămaţi, li s-au tăiat capetele, la porunca tiranului.
Tot în această zi, pomenirea Cuviosului şi pururea pomenitului mărturisitor Dunale, care şi-a schimbat numele în Ştefan.
Cuviosul şi pururea pomenitul Dunale era stăpânul unei insule, numită de unii Nivertis, iar de alţii Veroi, alături de Gadira, înconjurată de apele oceanului. Era foarte bogat. Fiind crescut însă în curatele învăţături creştineşti, trăia mai mult cu Dumnezeu decât cu oamenii. De aceea, socotind totul în lume lucruri de nimic a lăsat pe fiii lui stăpâni pe insula şi pe bogăţia lui, s-a dus la Roma şi a îmbrăcat haina călugărească. Apoi s-a dus în vestita cetate Constantinopol. Acolo a stat de vorbă cu împăraţii Porfirogeneţi, Constantin şi Roman. Împăraţii l-au trimis la Ierusalim, căci aceasta le ceruse fericitul. Ajuns la Ierusalim şi-a împlinit dorinţa; a fost îmbrăcat cu marea schimă de Hristodul, patriarhul de atunci al Ierusalimului şi s-a numit Ştefan. A suferit multe ocări şi bătăi de la nelegiuiţii saracini, pentru că nu îşi rădea barba. S-a dus înapoi în Egipt, unde a fost prins şi băgat la închisoare cu cei doi preoţi care-l însoţeau. Şase luni a îndurat foamea, setea şi alte chinuri. După aceste luni a fost trimis iar la Amira, stăpânul Egiptului. Din porunca lui, a fost legat pururea pomenitul cu lanţuri şi silit să se lepede de Hristos. S-a împotrivit cu tărie. Şi pentru că n-a fost biruit, ci dimpotrivă mărturisea cu îndrăzneală pe Domnul nostru Iisus Hristos, a fost supus la multe şi nenumărate chinuri. De pe urma lor s-a îmbolnăvit şi de boală a părăsit viaţa aceasta de aici, vestindu-i-se mai dinainte, de la Dumnezeu, săvârşirea sa.
Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Iahu.
Tot
în această zi, pomenirea celui între sfinţi părintelui nostru Dionisie
cel Nou, cel din Zachint, care a fost arhiepiscop al Eginei şi care cu
pace s-a săvârşit.
Tot în această zi, pomenirea Sfântului noului Mucenic Nichita.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.
Acatistul Sfântului Prooroc Daniel
Canon de rugăciune către Sfântul Prooroc Daniel
Troparul Sfântului Prooroc Daniel şi al Sfinţilor trei Tineri: Anania, Azaria şi Misail, glasul al 2-lea:
Mari sunt faptele credinţei; că în mijlocul izvorului văpăii, ca într-o
apă de odihnă sfinţii trei Tineri s-au bucurat şi Proorocul Daniel
păstor leilor ca unor oi s-a arătat. Pentru rugăciunile lor, Hristoase
Dumnezeule, miluieşte-ne pe noi.
Condacul Sfântului Prooroc Daniel
Glasul 3
Fecioara astăzi...
Luminându-se cu duhul inima ta cea curată, vas de proorocie te-ai
făcut; că ai văzut cele ce erau departe, ca şi cum ar fi fost de faţă şi
pe lei i-ai îmblânzit, fiind aruncat în groapa lor. Pentru aceasta pe
tine te cinstim, Proorocule, Fericite Daniel.
Cântarea 1, glasul al 8-lea.
Irmosul:
Cântare să înălţăm, popoarelor, Minunatului Dumnezeu, Cel Ce a scos
din robie pe Israel, care-I cânta cântare de biruinţă şi striga: să
cântăm Ţie, Singurului Stăpân al nostru.
Stih: Sfinte Proorocule Daniel, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Mântuitorule, Făcătorule de bine a toate, Pricinuitorule al
bunătăţilor, luminează mintea mea cu Raza cea purtătoare de Lumină,
Iubitorule de oameni, ca să laud pomenirea cea mărită a Proorocului Tău
Daniel.
Stih: Sfinte Proorocule Daniel, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Ca un revărsat de zori al înţelepciunii răsărind, înţelepte, ai
mântuit pe Suzanacea curată, care era mai înainte în primejdie; că
Dumnezeu te-a ridicat pe tine ştiutor al celor ascunse, ca să osândeşti
pe bătrânii cei răi.
Stih: Sfinte Proorocule Daniel, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Urmaşii lui Avraam începând a se deprinde cu frica lui Dumnezeu,
vitejeşte au lepădat mâncarea cea împotriva Legii şi hrănindu-se cu
dragostea cea Dumnezeiască a dreptei cinstiri de Dumnezeu, spre mai mare
mărire s-au înălţat.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Munte Înţelegător ai văzut, Sfinte Daniel, Preasfinţite, pe Ceea ce
Singură este Fiică Preacurată, pururea Fecioară, din care s-a tăiat
Piatra Cea din capul unghiului şi toată înşelăciunea a fost zdrobită.
Cântarea a 3-a. Irmos: Tu eşti Întărirea celor ce...
Stih: Sfinte Proorocule Daniel, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Pricepere şi înţelepciune primind de la Dumnezeu ai dezlegat în chip lămurit împăraţilor visurile cele întunecate.
Stih: Sfinte Proorocule Daniel, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Pe balaurul cel văzut l-a omorât, mărite, mâncarea pe care i-ai
aruncat-o; iar mai înainte ai pus pe fugă pe demonii cei nevăzuţi.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Cu Lumină Vie fiind luminat, ai văzut, mărite, Muntele lui Dumnezeu celCădit, pe cea Binecuvântată, Podoaba oamenilor.
Cântarea a 4-a.
Irmosul:
Din Munte Umbros, din Ceea ce Singură este Născătoare de Dumnezeu, cu
Dumnezeiasca vedere, mai înainte a cunoscut proorocul, Cuvinte, că Te
vei Întrupa şi cutremurându-se, slăvea Puterea Ta!
Stih: Sfinte Proorocule Daniel, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Legea cu bună cucernicie păzind-o, proorocule, cu adevărat ai cunoscut
pe Dătătorul înţelepciunii, Care te-a învăţat pe tine cele Tainice şi
adânci şi cele ce sunt întru întuneric ţi le-a luminat.
Stih: Sfinte Proorocule Daniel, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Viaţă sfinţită vieţuind, grăitorule de Dumnezeu, bărbat al doririlor ai
fost numit; că bărbăteşte călcând patimile, la Viaţa Cea
Neîmbătrânitoare te-ai mutat.
Stih: Sfinte Proorocule Daniel, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Darul Mângâietorului, cel ce s-a sălăşluit întru tine, Sfinte Daniel,
te-a arătat pe tine întreg purtător de lumină, biruitor al tiranilor şi
al împăraţilor şi locaş de înţelepciune.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Cuvinte, Piatră Netăiată de mână din Munte, din Fecioara Născătoarea de
Dumnezeu, mai înainte pe Tine Te-a văzut Proorocul Daniel, strigând şi
lăudând Dumnezeirea Ta.
Cântărea a 5-a.
Irmosul:
Din noaptea necunoştinţei zi a cunoştinţei de Dumnezeu, întru Lumina
Feţei Tale, Hristoase, a trălucit de dimineaţă, lauda Ta în inimile
noastre.
Stih: Sfinte Proorocule Daniel, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Luminând luptele cele vitejeşti ale proorociei cu propovăduirea, străluceşti prin amândouă, plin de Dumnezeiasca insuflare.
Stih: Sfinte Proorocule Daniel, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Înţelept te-ai arătat, fericite cu Strălucirile Înţelepciunii Celei mai
presus de minte, preaalesule, de Dumnezeu grăitorule, Sfinte Daniel şi
pe toate le-ai luminat.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
În chip Tainic Sfântul Daniel, proorocul cel preamărit, ne învaţă
chipurile Negrăitei Întrupări a Celui Preaînalt din tine, Preacurată.
Cântarea a 6-a.
Irmosul:
Precum ai scăpat pe proorocul din adâncul cel mai de dedesubt,
Hristoase Dumnezeule şi pe mine mă dezleagă de păcatele mele, ca un
Iubitor de oameni şi Te rog îndreptează viaţa mea.
Stih: Sfinte Proorocule Daniel, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Văzând Cetele îngereşti întru Lumină Preastrălucită, următor preaales
al acestora te-ai făcut, desfătându-te de Strălucirile Împăratului a
toate.
Stih: Sfinte Proorocule Daniel, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Destăinuind venirea Cuvântului cea mântuitoare ai proorocit dărâmarea
Templului, Plinirea Legii şi Darurile cele mai presus de cuget ale
harului.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Iată, Fecioara în pântece în chip lămurit a zămislit pe Hristos
Dumnezeu, a cărei închipuire de mai înainte a văzut-o Proorocul Daniel
Măritul, luminat fiind de Duhul.
CONDAC, glasul al 3-lea. Podobie: Fecioara astăzi...
Luminându-se cu duhul inima ta cea curată, vas de proorocie te-ai
făcut; că ai văzut cele ce erau departe, ca şi cum ar fi fost de faţă şi
pe lei i-ai îmblânzit, fiind aruncat în groapa lor. Pentru aceasta pe
tine te cinstim, Proorocule, Fericite Daniel.
Condacul 1
Vas ales al lui Dumnezeu şi sfeşnic al Luminii Celei neapropiate te-ai
arătat lumii, Sfinte Proorocule Daniel, învrednicindu-te prin viaţa
sfinţită a prooroci cele viitoare. Pentru aceasta, ca pe un iconom al
tainelor dumnezeieşti şi organ al Duhului Sfânt, te cinstim pe tine,
cântând: Aliluia!
Icosul 1
Născut din neam regesc în Vitora de sus, ai fost dus rob de mic copil
din Iudeea în Babilon, împreună cu Ioachim, împăratul Iudeii. Iar darul
lui Dumnezeu s-a revărsat din fragedă vârstă în inima ta. Prin minunata
judecată ai izbăvit de moarte pe femeia lui Ioachim, Suzana cea curată,
din mâinile judecătorilor nedrepţi şi desfrânaţi. Pentru aceasta strigăm
ţie:Bucură-te, revărsat de zori al înţelepciunii;
Bucură-te, din pruncie dăruit cu cinstea bătrânilor;
Bucură-te, ştiutor al celor ascunse;
Bucură-te, cumpănă a dreptăţii dumnezeieşti;
Bucură-te, arc întins de dreapta lui Dumnezeu;
Bucură-te, rază purtătoare de lumină cerească;
Bucură-te, stâlp al fecioriei şi al întregii înţelepciuni;
Bucură-te, grabnic ajutător al celor ce-şi pun nădejdea în Domnul;
Bucură-te, că legea Lui s-a arătat în inima ta vieţuind;
Bucură-te, făclie risipind întunericul necunoştinţei;
Bucură-te, că descoperi şi ruşinezi tot sfatul viclean;
Bucură-te, flacără a Duhului ce arzi pe slujitorii patimilor;
Bucură-te, Sfinte Proorocule Daniel, de Dumnezeu înţelepţite!
Condacul al 2-lea
Frumos la chip şi iscusit în toată înţelepciunea, cunoscător a toată
ştiinţa, cu adâncă putere de pătrundere şi plin de râvnă ai fost ales să
slujeşti în palatul regelui Babilonului, împreună cu cei trei tineri,
Anania, Azaria şi Misail. Iar tu, ca şi aceştia, păzindu-ţi curăţia
vieţii şi credinţei, slujeai din toată inima Domnului, Căruia Îi aduceai
neîncetată cântare: Aliluia!
Icosul al 2-lea
Frumuseţea izvorâtă din dragostea de Dumnezeu a strălucit pe faţa ta şi
a Sfinţilor trei tineri, Sfinte Proorocule Daniel, când cu postul de
suflet hrănitor aţi covârşit pe tinerii ce mâncau la masa regelui. Căci
după zece zile arătând mai frumoşi şi mai graşi la trup decât aceştia,
căpetenia famenilor v-a îngăduit să vă păziţi în legea cea
binecuvântată.Bucură-te, floare a postirii şi rugăciunii curate;
Bucură-te, vitejească lepădare de sine pentru slava lui Dumnezeu;
Bucură-te, neclintită credincioşie în Cuvântul Lui;
Bucură-te, închinare, zbor al inimii către cer;
Bucură-te, inimă învăpăiată de dumnezeiescul dor;
Bucură-te, cunună neveştejită;
Bucură-te, că, alegând calea cea strâmtă, te-ai îmbrăcat cu putere de sus;
Bucură-te, desfătare de duhovniceasca hrană;
Bucură-te, împlinire a voii dumnezeieşti;
Bucură-te, biruinţă asupra poftei şi întinăciunii;
Bucură-te, dezlegare de robia lor cea cumplită;
Bucură-te, tărie a credinţei şi nădejdii celei după Dumnezeu;
Bucură-te, Sfinte Proorocule Daniel, de Dumnezeu înţelepţite!
Condacul al 3-lea
Binecuvântarea lui Dumnezeu s-a revărsat asupra ta şi a celor trei
tineri, căci El v-a dat ştiinţă şi pricepere în orice scriere, precum şi
belşug de înţelepciune, iar tu, Sfinte Proorocule Daniel, puteai tâlcui
vedeniile şi visele în lumina Duhului Sfânt, întru Care îngereşte
cântai: Aliluia!
Icosul al 3-lea
Pe nimeni n-a aflat mai înţelept regele ca pe tine şi pe Anania, Azaria
şi Misail. În toate întrebările asupra cărora el cerea dezlegare, când
era vorba de înţelepciune şi pricepere, vă găsea de zece ori mai isteţi
decât magii şi prezicătorii din tot regatul.Bucură-te, cuget îngrădit cu puterea Duhului;
Bucură-te, pajişte înflorită a înţelepciunii;
Bucură-te, vistierie dumnezeiască;
Bucură-te, înălţime a cunoştinţei de Dumnezeu;
Bucură-te, adânc al smereniei;
Bucură-te, izvor de har pururea curgător;
Bucură-te, covârşire a înţelepciunii omeneşti;
Bucură-te, ruşinare a falsei înţelepciuni vrăjitoreşti;
Bucură-te, cuvânt deopotrivă strălucitor cu viaţa minunată;
Bucură-te, grabnic ajutor întru îndreptarea vieţilor;
Bucură-te, pârghie a înţelepciunii ce surpi rătăcirea;
Bucură-te, călăuză duhovnicească în labirintul patimilor;
Bucură-te, Sfinte Proorocule Daniel, de Dumnezeu înţelepţite!
Condacul al 4-lea
Un vis a tulburat duhul regelui Nabucodonosor, încât a poruncit să se
piardă toţi înţelepţii de nu-i vor spune visul împreună cu tâlcuirea
lui. Ca nişte peşti fără de glas au rămas toţi tâlcuitorii de semne şi
vrăjitorii păgâni, numai tu, Sfinte Proorocule Daniel, ai cerut cu
îndrăzneală vreme să descoperi taina. Iar dând de ştire prietenilor tăi
Anania, Azaria şi Misail, aţi rugat fierbinte milostivirea lui Dumnezeu
şi împreună aţi cântat: Aliluia!
Icosul al 4-lea
Atunci ţi s-a descoperit, Sfinte, taina, într-o vedenie de noapte, şi
ai binecuvântat pe Cel Atotputernic. Munte înţelegător ai văzut pe
Preacurata, Pururea Fecioara din care S-a tăiat, nu de mână, Piatra din
capul unghiului, Hristos Dumnezeu. Şi iată, piatra a zdrobit chipul cu
capul de aur, pieptul şi braţele de argint, pântecele şi coapsele de
aramă, picioarele o parte de fier şi alta de lut, chip al înşelăciunii
ascunse în curgerea vremelniciei. Iar Piatra ce s-a făcut munte înalt şi
a umplut pământul ai arătat-o lămurit drept venirea Împărăţiei lui
Dumnezeu.Bucură-te, vestitor al Întrupării lui Hristos;
Bucură-te, că ai însemnat mai dinainte naşterea lui Dumnezeu din Fecioară;
Bucură-te, zugrav prin cuvânt al dumnezeieştilor taine;
Bucură-te, far ce descoperi gândurile inimii;
Bucură-te, piatră a cunoştinţei de Dumnezeu;
Bucură-te, vedere a celor mai presus de cuvânt;
Bucură-te, condei al Duhului ce scrie iscusit;
Bucură-te, spic ce rodeşti Bisericii pâinea cea cerească;
Bucură-te, fiu şi moştenitor al Împărăţiei;
Bucură-te, frumuseţe a dreptei cinstiri de Dumnezeu;
Bucură-te, strugure copt ce izvorăşti vin de nemurire;
Bucură-te, povăţuitorule în cele de taină;
Bucură-te, Sfinte Proorocule Daniel, de Dumnezeu înţelepţite!
Condacul al 5-lea
Căzând cu faţa la pământ, împăratul s-a închinat înaintea ta, Sfinte
Proorocule Daniel şi a mărturisit că Dumnezeul tău este Dumnezeul
dumnezeilor şi Stăpânul regilor, Descoperitorul tainelor, Cel Căruia se
cuvine a-I cânta întreit sfânta cântare: Aliluia!
Icosul al 5-lea
Chipului de aur făcut mai apoi de rege nu te-ai închinat nici tu, nici
cei trei tineri care, pârâţi fiind, au fost aruncaţi în foc pentru
mărturisirea dreptei credinţe. Dar văpaia în rouă s-a prefăcut prin
venirea Celui asemenea Fiului lui Dumnezeu, de a Cărui vedere te-ai
bucurat cu duhul, slăvindu-L şi binecuvântându-L.Bucură-te, mărturisitorule preacinstite;
Bucură-te, îndreptătorule al credinţei;
Bucură-te, icoană insuflată;
Bucură-te, cârmaci iscusit al puterilor sufletului;
Bucură-te, că ne călăuzeşti la limanul pocăinţei;
Bucură-te, pahar al înţelepciunii şi dragostei de Dumnezeu;
Bucură-te, că din el ne dăruieşti şi nouă, celor însetaţi;
Bucură-te, rug aprins de harul dumnezeiesc;
Bucură-te, că venirea lui Hristos a stins văpaia păcatului cu roua veşniciei;
Bucură-te, risipire a deşartei slave a lumii;
Bucură-te, ramură de măslin purtată de porumbiţa Duhului;
Bucură-te, rugătorule pentru izbăvirea din cuptorul ispitelor;
Bucură-te, Sfinte Proorocule Daniel, de Dumnezeu înţelepţite!
Condacul al 6-lea
I-ai proorocit, Sfinte Daniel, lui Nabucodonosor alungarea dintre
oameni, locuirea între fiarele câmpului şi asemănarea cu ele vreme de
şapte ani, până va cunoaşte că Cel Preaînalt are stăpânirea asupra
împărăţiilor. Iar regele, neascultând de a-şi răscumpăra păcatele prin
fapte de dreptate şi milostenie, proorocia s-a împlinit întocmai. După
acest răstimp, mintea i-a venit din nou şi a suit iarăşi la ocârmuire,
aducând Domnului binecuvântare, laudă şi preamărire şi cântând: Aliluia!
Icosul al 6-lea
Regele Baltazar a necinstit sfintele vase luate din templul
Ierusalimului şi a preamărit idolii nesimţitori. Atunci i s-au arătat
degetele unei mâini de om, care scria în faţa sfeşnicului, pe peretele
palatului. Tulburat cu duhul, şi cum nici unul din înţelepţii săi nu
putea citi scrisul, nici să-i facă cunoscut înţelesul, te-a întrebat pe
tine. Iar tu i-ai proorocit grabnicul sfârşit al lui şi al regatului,
pentru trufia inimii, măcar că ştia cele săvârşite de Dumnezeu cu tatăl
său, Nabucodonosor.Bucură-te, certarea celor care se încred cu trufie în propriile lor puteri;
Bucură-te, lanţ de aur al ascultării de Dumnezeu;
Bucură-te, că ne întinzi veşmântul smereniei;
Bucură-te, îndrăzneală proorocească;
Bucură-te, chemare spre dreptate şi milostivire;
Bucură-te, ieşire la lumină din împietrirea duhului;
Bucură-te, ridicare a privirii la cer, cu darul Domnului;
Bucură-te, că ţi-ai făcut mintea casă a nepătimirii;
Bucură-te, binecuvântare a îndelungii răbdări dumnezeieşti;
Bucură-te, ploaie tămăduitoare a rugăciunii curate;
Bucură-te, sabie în mâna Cuvântului lui Dumnezeu;
Bucură-te, Sfinte Proorocule Daniel, de Dumnezeu înţelepţite!
Condacul al 7-lea
În vremea lui Darius medul, la sfatul dregătorilor pizmaşi, nebună
poruncă s-a dat ca oricine s-ar ruga vreme de treizeci de zile altui
dumnezeu sau om în afară de rege să fie aruncat în groapa cu lei. Dar
tu, Sfinte Proorocule, în faţa ferestrei deschise înspre Ierusalim, în
fiecare zi îngenuncheai de trei ori, te rugai şi lăudai pe Dumnezeu ca
şi mai înainte, neîncetat cântând: Aliluia!
Icosul al 7-lea
Găsind bun prilej, dregătorii l-au silit pe Darius, măcar că nu voia să
te piardă pe tine, Sfinte, şi ai fost aruncat în groapa cu lei, pe care
regele a pecetluit-o, însuşi nădăjduind că Dumnezeul Căruia I te
închinai şi Îi slujeai Te va scăpa. Iar dimineaţa a alergat la groapă şi
te-a găsit nevătămat, căci îngerul Domnului astupase gurile leilor.
Atunci regele, bucurându-se, a mărturisit în scris la toate popoarele
atotputernicia şi veşnica slavă a Dumnezeului Celui viu, în cer şi pe
pământ.Bucură-te, jertfă curată lui Dumnezeu;
Bucură-te, inimă făcută altar;
Bucură-te, neîncetată pomenire a Domnului;
Bucură-te, că prin întreita îngenunchere arătai dreapta slăvire a Sfintei Treimi;
Bucură-te, întoarcere a minţii spre Răsăritul cel de sus;
Bucură-te, izbăvire din groapa păcatelor;
Bucură-te, că astupi gurile vrăjmaşilor nevăzuţi care vor să ne sfâşie;
Bucură-te, păstor leilor şi împreună locuitor cu îngerii;
Bucură-te, cetate întărită a Duhului;
Bucură-te, fântână sfinţită de iubirea dumnezeiască;
Bucură-te, bună vestire a slavei lui Dumnezeu;
Bucură-te, râu de tămăduiri minunate;
Bucură-te, Sfinte Proorocule Daniel, de Dumnezeu înţelepţite!
Condacul al 8-lea
Înfricoşată vedenie s-a arătat ţie, Sfinte Proorocule Daniel, în
Babilon, despre împărăţii ce aveau să fie, închipuite prin fiare, apoi
despre Antihrist, sfârşitul veacurilor şi Înfricoşata Judecată. Aşa
te-ai învrednicit a privi pe Cel vechi de zile şezând pe tronul măririi,
în haine albe ca zăpada, părul capului curat ca lâna, tronul Său
flăcări de foc, roţile Lui foc arzător.Un râu de foc se vărsa şi ieşea din El; mii de mii Îi slujeau şi miriade de miriade stăteau înaintea Lui cântând: Aliluia!
Icosul al 8-lea
Judecătorul s-a aşezat şi cărţile au fost deschise, iar fiara cu
hulitoare gură, căreia i se dăduse putere să asuprească pe sfinţii lui
Dumnezeu, voind să schimbe sfintele sărbători şi porunci, a fost omorâtă
şi trupul ei dat focului. Şi iată, pe norii cerului venea Cineva ca
Fiul Omului, Căruia I s-a dat de către Tatăl stăpânirea, slava şi
Împărăţia în vecii vecilor.Bucură-te, comoară a trezviei duhovniceşti;
Bucură-te, că ne arăţi teama de Dumnezeu ca pe începutul înţelepciunii;
Bucură-te, că sfârşitul ei e dragostea şi pătimirea pentru El;
Bucură-te, izvor de tămăduire al patimilor ascunse;
Bucură-te, iubire lămurită ca aurul în topitoare;
Bucură-te, înaintevedere a celor de taină;
Bucură-te, ajutătorule în războiul nevăzut;
Bucură-te, floare a Pomului Vieţii;
Bucură-te, că ai băut din apa vie a cunoştinţei de Dumnezeu;
Bucură-te, că ai cunoscut că Tatăl şi Fiul una sunt;
Bucură-te, oglindă curată a Duhului;
Bucură-te, trâmbiţă a Iubirii Sfintei Treimi;
Bucură-te, Sfinte Proorocule Daniel, de Dumnezeu înţelepţite!
Condacul al 9-lea
Sfântul Arhanghel Gavriil ţi-a tâlcuit alte două înfricoşătoare vedenii
despre tainele mântuirii şi mânia lui Dumnezeu ce va să fie. Ţi s-au
descoperit, Sfinte, venirea Domnului Iisus Hristos şi pătimirile Celui
fără de vină, pecetluirea proorociei şi plinirea Legii, dărâmarea
Templului şi darurile mai presus de cuget ale harului, venirea lui
Antihrist în vremea covârşirii păcatelor, despre călcarea celor sfinte
şi adevărate şi războiul ce-l va face sfinţilor, cum în vreme de pace va
doborî mulţi aleşi şi va fi nimicit nu de mână omenească. Pentru
acestea, cu frică şi cutremur ne închinăm lui Dumnezeu, cântând:
Aliluia!
Icosul al 9-lea
Însuşi Cel ce avea înfăţişarea Fiului Omului ţi-a dat tărie spre a
îndura strălucirea slavei Lui. El ţi-a descoperit cum celui batjocoritor
de cele sfinte i se va da putere să pună urâciunea pustiirii în locul
jertfei celei de fiecare zi, prigonind, ucigând sau înşelând pe mulţi
dintre cei aleşi ca să se lămurească, să se curăţească şi să se albească
până la sfârşitul vremii. Apoi va veni cumplitu-i sfârşit, când se va
arăta marele voievod Mihail şi va fi mare strâmtorare, dar poporul
drept-credincios va fi mântuit. Iar cei ce dorm în ţărâna pământului vor
învia, unii la viaţa veşnică, alţii spre ocară şi suferinţă veşnică. Şi
cei înţelepţi vor lumina ca strălucirea cerului, iar cei care vor fi
călăuzit pe mulţi pe calea dreptăţii vor fi ca stelele în vecii vecilor.Bucură-te, luceafăr al Bisericii ce risipeşti negura înşelării;
Bucură-te, păzire a inimii de deşertăciunea păcatului;
Bucură-te, că înţelegem gândul trufaş ca pe chipul urâciunii pustiirii;
Bucură-te, noian de lacrimi şi închinare ce alungi cugetul făţarnic;
Bucură-te, stăruinţă în post şi rugăciune pentru milostivirea Domnului;
Bucură-te, tămăduire şi mângâiere ce vin din suferinţa pentru Hristos;
Bucură-te, purtare a Crucii şi urmare a lui Hristos;
Bucură-te, ferire de cursele unei păci înşelătoare;
Bucură-te, că, fiind războiţi de patimi, căutăm pacea de sus;
Bucură-te, aleasă cuviinţă în faptă şi în cuvânt;
Bucură-te, smerenie ce ai mintea lui Hristos;
Bucură-te, că darul cel mai de preţ ce ţine lumea e Sfânta Jertfă a Domnului Iisus;
Bucură-te, Sfinte Proorocule Daniel, de Dumnezeu înţelepţite!
Condacul al 10-lea
Pe idolul Bel, căruia îi aduceau jertfă babilonienii, l-ai surpat,
vădind înşelăciunea preoţilor păgâni. Căci presărând cenuşă, ai arătat
urmele paşilor lor în templul pecetluit de rege şi s-au aflat uşile
ascunse prin care intrau şi mâncau cele de pe masă. Atunci regele Cirus a
cunoscut că Bel nu este viu, ci lut şi aramă şi s-a minunat de
înţelepciunea ta, izvorâtă de la Cel Căruia pururea Îi cântai: Aliluia!
Icosul al 10-lea
Dar şi pe un balaur socotit dumnezeu l-ai omorât fără sabie şi toiag,
aruncându-i în gură cocoloaşe din răşină, seu şi păr, fierte la un loc.
Prin aceasta ai arătat tuturor că, deşi mare şi înfricoşător, era doar o
zidire stricăcioasă, căreia nu i se cuvine închinare.Bucură-te, pecete a trezviei duhovniceşti;
Bucură-te, că ne presari în suflet cenuşa pocăinţei;
Bucură-te, că vedem în ea urmele furilor nevăzuţi;
Bucură-te, că descoperim pe cei ce mănâncă rodul ostenelilor noastre;
Bucură-te, că rănile noastre ascunse ni le faci cunoscute;
Bucură-te, că alergăm la Hristos cu credinţă spre tămăduire;
Bucură-te, că ne mijloceşti iertare;
Bucură-te, inimă în rugăciune, fereastră spre lumina dumnezeiască;
Bucură-te, alungarea balaurului ascuns;
Bucură-te, că ne înveţi meşteşugul duhovniciei;
Bucură-te, intrare în veşnicie pe poarta smereniei;
Bucură-te, cel cu înţelegerea de sus;
Bucură-te, Sfinte Proorocule Daniel, de Dumnezeu înţelepţite!
Condacul al 11-lea
Mâhnindu-se de pierderea preoţilor lui Bel şi a balaurului,
babilonienii l-au silit pe rege, cu îngrozire de moarte, să te dea lor.
Şi te-au aruncat într-o groapă cu şapte lei flămânzi şi ai stat acolo
şapte zile. Iar îngerul Domnului l-a luat pe proorocul Avacum de creştet
şi l-a dus în Babilon întru repeziciunea duhului său. Şi a strigat
Avacum: „Daniele! Daniele! Ia mâncarea pe care ţi-a trimis-o ţie
Dumnezeu!”. Iar tu ai binecuvântat pe Cel ce nu părăseşte şi nu uită pe
cei ce-L caută, cântând: Aliluia!
Icosul al 11-lea
Te-ai sculat şi ai mâncat, iar îngerul Domnului l-a dus pe Avacum
înapoi în Iudeea. Iar a şaptea zi, a venit regele să te plângă şi
văzându-te şezând, a strigat: „Mare eşti, Doamne, Dumnezeul lui Daniel!
Şi nu este altul afară de Tine!”. Şi te-a scos din groapă, iar pe cei ce
voiseră să te piardă i-a aruncat într-însa şi i-au mâncat leii înaintea
lui.Bucură-te, strălucirea proorocilor;
Bucură-te, cel slujit de Sfinţii Îngeri;
Bucură-te, dragoste care nu caută ale sale;
Bucură-te, miel al lui Hristos, biruitorul morţii;
Bucură-te, scut al credinţei neclintite;
Bucură-te, livadă binemirositoare a nepătimirii;
Bucură-te, binecuvântare peste lumea deznădăjduită;
Bucură-te, arcă a nădejdii ce înfrunţi potopul ispitelor;
Bucură-te, laudă şi mulţumire pentru binefacerile lui Dumnezeu;
Bucură-te, că ne înveţi să împărăţim cu mintea peste leii patimilor;
Bucură-te, conştiinţă neamăgită de gândurile viclene;
Bucură-te, făclie a Duhului ce veseleşti sufletele credincioşilor;
Bucură-te, Sfinte Proorocule Daniel, de Dumnezeu înţelepţite!
Condacul al 12-lea
Împreună cu Anania, Azaria şi Misail, ai ajuns la adânci bătrâneţi,
întru care aţi pătimit tăierea capetelor de la rău-credinciosul împărat
Atic. Când a fost să-i taie capul lui Anania, a întins Azaria haina sa
şi l-a primit. Asemenea şi pe al lui Azaria l-a primit Misail, iar pe al
lui Misail l-ai primit tu, Sfinte Prooroc Daniel, iar în urmă ţi-au
tăiat şi ţie capul şi aţi cântat cu îngereştile cete: Aliluia!
Icosul al 12-lea
După ce v-au tăiat capetele, ele s-au lipit de trup şi îngerul Domnului
v-a luat trupurile şi le-a dus în muntele Gheval, punându-le sub
piatră. Iar după Învierea Domnului, ai înviat împreună cu cei trei
tineri şi v-aţi arătat multora. Apoi iarăşi aţi adormit, urcând la
cereştile lăcaşuri gătite vouă de Tatăl.Bucură-te, mustrare a necredinţei şi îndrăzneală mucenicească;
Bucură-te, stricare a mrejelor păcatului;
Bucură-te, mărturisitorule al Învierii lui Hristos;
Bucură-te, vas ales ce reverşi în lume mireasma Mirelui;
Bucură-te, verigă în lanţul de aur al Bisericii;
Bucură-te, icoană a frumuseţii de rai;
Bucură-te, pildă a pătimitorilor de bunăvoie pentru dragostea lui Dumnezeu;
Bucură-te, grâu curat în aria Domnului;
Bucură-te, inimă care odihneşti dragostea Tatălui către Fiul;
Bucură-te, al raiului locuitor şi al lumii îndreptător;
Bucură-te, biruire a omului vechi;
Bucură-te, nume de închinare, vrednicule de pomenire;
Bucură-te, Sfinte Proorocule Daniel, de Dumnezeu înţelepţite!
Condacul al 13-lea
O, Sfinte Proorocule Daniel, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi, să ne
dăruiască lacrimi de pocăinţă şi slobozire din robia patimilor, ca să
cunoaştem dragostea şi libertatea date de Hristos. Apleacă-te spre
neputinţele noastre şi fii nouă mijlocitor şi îndreptător, aşa încât,
trecând marea acestei vieţi, să se întipărească pe faţa noastră Chipul
Fiului Unul Născut al lui Dumnezeu, cu a Lui strălucire şi frumuseţe.
Iar atunci, Sfinte, să găsim milostivire la Înfricoşătoarea Judecată,
împărtăşindu-ne de viaţa cea veşnică, iar bucurându-ne împreună cu
îngerii să cântăm: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori.)Apoi se zice iarăşi Icosul 1: Născut din neam regesc…, Condacul 1: Vas ales al lui Dumnezeu…, şi se face otpustul.
Cântarea a 7-a.
Irmosul:
Tinerii evrei în cuptor au călcat văpaia cu îndrăzneală şi focul în
rouă l-au schimbat, strigând: Binecuvântat eşti Doamne, Dumnezeule, în
veci!
Stih: Sfinte Proorocule Daniel, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cu Legea fiind îngrădit, Proorocule, n-ai îngăduit păgâneasca mâncare
cea împotriva Legii şi cu mintea luminată de Dumnezeu ai strigat:
Binecuvântat eşti Doamne, Dumnezeule, în veci!
Stih: Sfinte Proorocule Daniel, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Pe toţi îi înspăimântă minunea ta; căci ca unui prooroc ţi-a stat
înainte proorocul prin răpire, mâncare aducându-ţi şi cântând:
Binecuvântat eşti Doamne, Dumnezeule, în veci!
Stih: Sfinte Proorocule Daniel, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Înăuntrul gropii fiind închis şi leilor spre mâncare fiind dat, te-ai
mântuit, Dumnezeu acoperindu-te, fericite pe tine, cel ce ai strigat:
Binecuvântat eşti Doamne, Dumnezeule, în veci!
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Izvoare de tămăduiri din destul izvorăşti Fecioară, de Dumnezeu
Născătoare; că Proorocul Daniel în chip lămurit te-a văzut pe tine
Munte, din care Mântuitorul a Răsărit Dumnezeu întru toţi vecii.
Cântarea a 8-a.
Irmosul:
Tinerii cei binecredincioşi în cuptor focul împreună cu văpaia
călcând-o în picioare, au săltat strigând: Binecuvântaţi,toate
lucrurile Domnului pe Domnul.
Stih: Sfinte Proorocule Daniel, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Povăţuitor în cele de Taină te-ai arătat, proorocule şi potrivindu-ţi
fapta după privirea la cele Înalte, cu cei fără de trup împreună ai
cântat: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.
Stih: Sfinte Proorocule Daniel, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Pe tine cu totul fericite, toţi te lăudăm şi întru cinstită prăznuirea
ta bucurându-ne, strigăm: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe
Domnul.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Pe Fecioara cea Preaminunată văzând-o, de Dumnezeu grăitorule, în
chipuri arătate prin asemănare, ai strigat: Binecuvântaţi toate
lucrurile Domnului pe Domnul.
Cântarea a 9-a. Irmos: Cu adevărat Născătoare...
Stih: Sfinte Proorocule Daniel, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Secerat-ai roadele ostenelilor tale, veselindu-te pururea cu
proorocii în Ceruri în jurul Scaunului Cel Preaînalt al Atotţiitorului.
Stih: Sfinte Proorocule Daniel, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Întru Lumina Cea de trei ori mai Luminoasă decât soarele stai acum
purtător de cunună, înaintea Celui Ce este Culmea doririlor,
bucurându-te cu Cetele celor fără de trup.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Frumoasă este podoaba ta, proorocule înţelepte, cu care acum te
desfătezi; că te-ai învrednicit a descoperi tuturor, prin închipuiri,
pe Fecioara cea cu totul Prealăudată.
SEDELNA, glasul 1. Podobie: Mormântul Tău...
Prooroc, vestind de mai înainte cunoştinţa celor viitoare, te-ai
arătat, Sfinte Daniel, că naşterea cea din Fecioara şi venirea lui
Hristos, mai dinainte ai însemnat-o tuturor. Pentru aceasta, prăznuind
astăzi preasfântă pomenirea ta, întru veselia inimii, cu credinţă te
lăudăm pe tine.
SEDELNA, glasul al 8-lea. Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...
Cu harul proorociei îmbogăţindu-te, naşterea cea din Fecioară ai
zugrăvit-o şi ai dezlegat în chip lămurit visurile împăraţilor; iar în
groapă aruncat fiind, ca un mucenic, în chip minunat ai învăţat,
fericite, pe lei a posti. Pentru aceasta închinarea celor fără de
Dumnezeu ai dărâmat-o, pe balaur l-ai ucis, deosebindu-te de ceilalţi
în chip strălucit, vrednicule de laudă Proorocule Daniel. Roagă-te lui
Hristos Dumnezeu, să dăruiască iertare de greşeli, celor ce prăznuiesc
cu dragoste sfântă pomenirea ta.
SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 8-lea. Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...
Bucură-te, Tronule al lui Dumnezeu, cel în chipul focului! Bucură-te,
Fecioară, Scaun Împărătesc, Pat cu aşternut de porfiră, Cămară de aur
porfiriu, Hlamidă vopsită purpuriu, Locaş Preacinstit, Car Purtător de
Fulger, Sfeşnic Prealuminos! Bucură-te, de Dumnezeu Născătoare, Cetatea
cea cu douăsprezece ziduri de apărare şi cu poartă cu aur ferecată,
Cămara de mire cea cu chip luminos, Masă Strălucitoare ca aurul, Cortul
de Dumnezeu Împodobit! Bucură-te, Mărită Mireasă, din care picură Soare!
Bucură-te, Ceea ce Singură eşti Podoaba sufletului meu, Preacurată!
SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 8-lea. Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...
Mieluşeaua, dacă Te-a văzut pe Cruce pe Tine, Mieluşelul şi Păstorul
său, ca o Maică sfâşiindu-se, striga şi zicea: cum pătimeşti fără
dreptate, Dumnezeule Preabun şi de voieai primit pătimirea cu trupul?
Pentru aceea măresc, Îndelung Răbdătorule, iconomia Ta, cea cu adevărat
nespusă şi Dumnezeiască, prin care ai zidit lumea din nou. Slavă
Răstignirii Tale, Hristoase, pentru care toate împreună măresc noianul
cel nemărginit al îndurărilor Tale.