Intru aceasta zi, cuvant din Pateric, despre faptul, ca nu se cuvine a cere de la toti aceeasi nevointa, ci dupa viata dusa mai inainte si dupa puterea trupului. Era un calugar ce vietuia in Schit, aproape de biserica si, care fusese om mare in palatele imparatesti si avea si o sluga, venita dupa el, de-i slujea lui. Iar preotul bisericii, vazand smerenia lui, se minuna, cum dintr-o odihna mare ca aceea, intru atata saracie s-a smerit pe sine. Si din cele ce se aduceau la biserica ii trimitea si lui. Deci, a petrecut douazeci si cinci de ani in Schit si s-a facut inainte-vazator si vestit. Iar, auzind de dansul, un calugar din cei mai mari, egiptean, a venit ca sa-l vada pe el, neasteptand sa vada la el vreo usurare trupeasca. Si, intrand, i s-a inchinat lui si, facand rugaciune, s-a asezat. Deci, egipteanul vazandu-l pe el ca poarta haine moi si ca avea asternut si o piele sub dansul si putin capatai si picioarele curate si in papuci, acestea vazandu-le, s-a smintit, pentru ca la acel loc nu era acest fel de petrecere, ci, dimpotriva, aspra vietuire. Si, mai inainte vazatorul staret, cunoscand ca egipteanul s-a smintit, a zis ucenicul sau: "Sa ne faci noua masa pentru parintele, astazi, fierband putine verdeturi". Si, la vreme, au mancat. Tot asa, staretul mai avea si putin vin, pentru a sa neputinta, din care au baut. Iar, dupa ce s-a inserat, au cantat cei doisprezece psalmi si s-au culcat. Si, iarasi, mai inainte de Utrenie sculandu-se, s-au rugat pana la ziua. Si dimineata facandu-se, egipteanul a zis: "Roaga-te pentru mine" si, facandu-i metanie, a iesit, fara nici un folos. Iar dupa ce s-a departat putin, vrand sa-i fie de folos, staretul, trimitand, l-a chemat pe el. Si, daca a venit, iarasi l-a primit pe el cu bucurie. Si l-a intrebat pe el staretul, zicand: "Din ce loc esti parinte ?" Iar el a zis: "Din Egipt". "Si din care cetate ?" Raspunzand, a zis: "Eu nu sunt din cetate". Si i-a zis: "Dar ce lucru ai avut in sat ?" Iar el a zis: "Padurar, de pazit padurea, am fost." Grait-a staretul: "Unde dormeai si ce fel de asternut aveai ?" A raspuns: "Am dormit pe pamant, iar asternut nu am avut". Si i-a zis lui: "Oare, avut-ai ceva avere in sat, sau ceva vin baut-ai ?" Raspuns-a iarasi: "Au doara in buruieni puteam gasi bucate sau vin ?" "Apoi, cum traiai ?" ii zise. Si a raspuns acesta: "Mancam paine uscata sau, de aflam, putina pastrama si beam apa". Si, raspunzand, staretul a zis: "Mare osteneala. Dar oare aveau baie in satul acela ca sa te speli ?" Iar acela a zis: "Ba nu, numai in parau, cand voiam, ma spalam". Si dupa ce toate cele pentru dansul le-a intrebat staretul, vrand sa-i fie lui de folos, a inceput a-i spune lui viata sa, zicand: "Iata eu, nevrednicul, precum ma vezi, sunt din cetatea cea mare a Romei si intaiul sfetnic al imparatului am fost". Si egipteanul auzind, inceputul acesta al cuvintelor, s-a umilit si asculta cele ce se graiau catre dansul. Iar acela povestea mai departe: "Am lasat lumea si bogatia si slava imparateasca si am venit in pustiul acesta. Inca, am avut palate mari si multe averi si n-am bagat seama de dansele, ci mi-am ales aceasta chiliuta saraca. Si aveam pat de aur si asternuturi de mare pret. Iar in locul acelora, mi-a dat mie Domnul patul si pielea aceasta. Aveam atunci, iarasi, haine scumpe, iar, in locul acelora, acum port aceasta haina proasta. Tot asa si la masa mea, multe feluri de bucate se mancau si vin scump se bea. Iar in locul tuturor acelora, aceste proaste verdeturi le mananc si acest mic pahar de vin il beau. Inca aveam multe slugi, care-mi slujeau mie, iar, acum, in locul acelora, a indemnat Dumnezeu pe batraul acesta, de-mi slujeste mie. Si in loc de baie, cu putina apa imi stropesc picioarele mele, iar papucii ii port pentru neputinta mea. Iar in loc de cantari armonioase din alaute, imi cant cei doisprezece psalmi. Asemenea, si noaptea ma ostenesc, pentru pacatele pe care le-am facut, slujind putin lui Dumnezeu. Deci, ma rog tie, parinte, sa nu te miri de neputinta mea".
Si, suspinand de cele ce a auzit, egipteanul a zis: "O, amar mie, ca eu din stramtoare si din necazul vietii mele celei dintai, acum am venit la odihna; ca cele ce n-am avut atunci, acum le am. Iar tu, din cea multa odihna, ai venit la necaz si din cea mai mare slava si bogatie, intru smerenie si saracie ai venit". Si, mult folos primind, a plecat si s-a facut lui prieten si venea la dansul pentru folos. Ca staretul era barbat cu dreapta socoteala si plin de buna mireasma a Sfantului Duh.
