Avva Theodor al Fermei s-a dus odată la avva Ioan, care era famen din nastere, si după ce au vorbit ei împreună a zis avva Theodor: "Când eram în Schit, lucrul sufletului era lucrul nostru de căpetenie, iar lucrul mâinilor îl aveam sub lucrul sufletului. Iar acum s-a făcut lucrul sufletului sub lucrul mâinilor si cel de sub lucru a devenit lucru". Si l-a întrebat fratele (avva Ioan), zicând: "Care este lucrul sufletului pe care acum îl avem sub lucru? Si care este cel de sub lucru pe care acum îl avem lucru?". Si a răspuns bătrânul: "Toate cele ce se fac pentru porunca lui Dumnezeu este lucru al sufletului; iar a lucra pentru sine si a aduna, acestea trebuie să le avem sub lucru". Si a zis fratele: "Luminează-mi mie pricina aceasta". Si a zis bătrânul: "Iată, auzi de mine că sunt bolnav si esti dator să mă cercetezi; dar zici în sine-ti: "Să-mi las lucrul meu acum si să mă duc? Mai bine să-l sfârsesc întâi si apoi să mă duc?". Ti se întâmplă încă si altă pricină si poate nicidecum nu te duci. Iarăsi alt frate îti zice tie: "Dă-mi ajutor, frate!". Si zici: "Să-mi las lucrul meu si să merg să lucrez cu acesta?". Deci, de nu te vei duce, lasi porunca lui Dumnezeu care este lucrul sufletului si faci pe cel de sub lucru, care este lucrul mâinilor". (10-88)

Doi soti s-au spovedit duhovnicului lor.
- Nu este bine, îi spuse părintele sotului. Înainte era trupul sub suflet, iar acum este sufletul sub trup.
- Cum adică, părinte?
- Adică înainte dragostea voastră tinea în frâu trupul, tineati posturile, chiar dacă uneori mai făceati si exceptii. Dar reuseati să fiti stăpâni ai trupurilor voastre. Pe când acum, după ce ati slăbit atentia în războiul duhovnicesc si v-ati uitat si la filme care v-au stârnit pofta trupească, nu vă mai înfrânati deloc. A ajuns trupul să fie stăpânul dragostei voastre. Nu mai sunteti în stare să vă înfrânati. Si nu e normal să fie asa. Dragostea trupească trebuie să se lase condusă de suflet. Nu trebuie ca sufletul să fie înrobit de poftele trupesti. Sunteti crestini, nu păgâni, nu?