Se zicea despre avva Siluan că avea un ucenic în Schit, Marcu cu numele, si acesta avea ascultare mare si era scriitor bun; si bătrânul îl iubea pentru ascultarea lui, dar avea încă alti unsprezece ucenici, care se supărau căci îl iubea pe acela mai mult decât pe dânsii. Si auzind bătrânul, s-a mâhnit. Au venit într-una din zile bătrânii si tânjeau asupra lui. Iar el, luându-i, a iesit si a bătut la fiecare chilie zicând: "Frate cutare, vino că îmi trebuiesti!". Si nici unul dintr-însii nu i-a urmat lui îndată. Dar, venind la chilia lui Marcu, a bătut în usa lui, zicând: "Marcule!". Iar el, auzind glasul bătrânului, îndată a sărit afară. Si l-a trimis la o ascultare si a zis bătrânilor: "Unde sunt ceilalti frati, părintilor?". Si intrând în chilia lui a găsit că pusese mâna să facă slova O si, auzind pe bătrânul, nu a întors condeiul să termine litera de scris. Deci au zis bătrânii: "Cu adevărat, pe care tu-l iubesti, avvo, si noi îl iubim, pentru că si Dumnezeu pe acesta îl iubeste". (1-147)

- Părinte, dar femeia este slugă, să îl asculte pe bărbat? l-a întrebat odată o femeie pe părintele Ioan.
- Nu e slugă. Îl ascultă în cele bune, tocmai pentru că Dumnezeu a lăsat ca bărbatul să fie cap femeii. Dar bărbatul credincios, nu necredincios. Că cel necredincios nu este în stare să se conducă nici pe sine pe drumul cel bun. Si ascultarea merge până la păcat: dacă bărbatul îi spune femeii să avorteze un copil, bineînteles că femeia trebuie să pună ascultarea de Dumnezeu mai presus decât ascultarea de bărbat. Într-o familie crestină, însă, nu ascultă numai femeia de bărbat, ci si bărbatul de femeie. Bărbatul nu e un general care dă ordine soldatului. Asupra problemelor care apar, cei doi se sfătuiesc si, nu de putine ori, femeia, fiind mai practică, găseste solutia mai bună.
- E mai simplu totusi pentru bărbat, îi spune: fă curat, sterge geamurile, fă mâncare, spală copiii…
- Treaba asta cu femeia care se ocupă de gospodărie e valabilă numai atunci când bărbatul aduce atâtia bani în casă încât femeia nu mai are nevoie de un serviciu. Dar, când femeia lucrează cot la cot cu bărbatul ei si vine acasă frântă de oboseală, ar fi anormal ca ea să trudească, iar bărbatul să o privească, relaxându-se. Si nici când femeia stă acasă bărbatul nu trebuie să lase toată povara pe umerii ei. Iată un caz: un bărbat a venit acasă de la serviciu frânt de oboseală si a vrut să se culce. Sotia lui era studentă. Stiind că dacă îi va spune că a doua zi trebuie să predea lucrarea, sotul va rămâne să o ajute, s-au dus să se culce. După ce sotul a adormit, ea a început să bată la masină ultimul capitol din lucrare. Pentru că uitase să închidă usa la dormitor, sotul a auzit zgomotul si a venit lângă ea, să o ajute. A uitat de oboseală si a venit trecând cu vederea faptul că a doua zi si el avea mult de lucru. A stat cu ea toată noaptea. Fără ajutorul lui, risca să nu termine la timp. Dar, pentru că el stia să folosească toate degetele la scris, datorită lui a doua zi a predat lucrarea. Această întâmplare pare banală, dar nu e deloc asa. La dragostea sotiei care a vrut să îsi crute sotul, acesta a răspuns cu si mai multă dragoste. Putea să rămână în pat, să se odihnească. Dar nu a făcut-o. S-a ostenit, si Dumnezeu i-a socotit dragostea ca o nevointă.