Unui crestin au început să îi meargă toate bine: si afacerile, si sănătatea, cu sotia si copiii se întelegea bine. Din viata lui dispăruse orice urmă de întristare. Citind că viata crestinului este o cruce si că Dumnezeu îl ceartă pe cel pe care îl iubeste, s-a mâhnit si s-a dus degrabă la duhovnicul lui:
- Părinte, ce înseamnă că nu mă ceartă Dumnezeu? Că nu mă iubeste? De aproape un an de zile nu am mai avut nici o supărare.
- Trebuie să vedem de ce nu te ceartă: ori pentru că esti foarte lenes în viata duhovnicească, si dacă te-ar certa prin vreun necaz ai cădea în deznădejde, ori pentru că îti dă o perioadă în care să te asezi duhovniceste. Tu singur poti da răspunsul la această întrebare: dacă duci o viată de trândăvie, dacă te desfeti de toate bunătătile, zicând că de asta ti le-a trimis Dumnezeu, atunci ai de ce să te îngrijorezi. Înseamnă că Dumnezeu nu te ceartă ca să nu te arunce în mrejele deznădejdii. Dar dacă tu, chiar dacă ai de toate, duci o viată de nevointă, o viată de rugăciune, o viată smerită, atunci înseamnă că Dumnezeu îti răsplăteste jertfa cu putină liniste. Dar, în cazul acesta, ia aminte: perioada aceasta nu va dura mult…
“O, Preasfântă, de viaţă făcătoare nedespărţită şi a toate făcătoare Treime: Părinte şi Fiule şi Duhule Sfinte, Unule, Adevăratul Dumnezeu şi Făcătorul nostru, primeşte această de acum mulţumire a noastră; trimite-ne nouă darul şi puterea din înălţimea Sfântului Tău locaş, ca, toate poftele trupeşti călcându-le, să vieţuim întru toată buna cinstire şi curăţie până la sfârşitul vieţii noastre, pururea lăudând preasfânt numele Tău, şi cântând: Aliluia! ”
