Intru aceasta zi, cuvant din Pateric, despre ava Iraclie si despre ascultare. Un frate, incepand diavolul razboi asupra lui, l-a vestit pe ava Iraclie, si, acesta, intarindu-l, i-a spus lui, despre un oarecare batran, care avea un ucenic foarte ascultator, de multi ani. Iar, odata, incepand razboi asupra lui, a facut metanie batranului, zicand: "Lasa-ma sa stau singur". Si i-a zis lui batranul: "Cauta loc si vom face tie chilie." Si, ca la o zvarlitura de piatra, a aflat un loc, unde, mergand amandoi, au facut chilie. Si a zis fratelui: "Orice iti voi zice, aceasta sa faci. Cand flamanzesti, mananca; cand insetezi, bea, cand iti este somn, dormi. Numai din chilia ta sa nu iesi pana sambata, atunci vino aproape de mine." Si s-a intors batranul la chilia sa. Iar fratele a facut cele doua zile dupa porunca, iar a treia zi, iesind din ascultare a zis: "De ce mi-a facut mie aceasta, batranul, ca nu fac rugaciuni ?" Si, sculandu-se, a cantat psalmi multi. Si, dupa ce a apus soarele, a mancat. Apoi, s-a dus sa se culce pe rogojina sa. Si a vazut un arap sezand, scrasnind cu dintii asupra lui. Si, alergand cu multa frica, a venit la batran. Si, batand la usa, a zis: "Ava, miluieste-ma si imi deschide degraba". Iar batranul, cunoscand ca nu a pazit cuvantul lui, nu i-a deschis pana dimineata. Si, deschizandu-i dimineata, l-a aflat pe dansul afara, smerit si, milostivindu-se l-a chemat inlauntru. Atunci a zis: "Rogu-ma, tie, parinte, am vazut un arap pe rogojina mea, cand m-am dus sa ma culc". Iar batranul a zis: "Aceasta ai patimit, fiindca nu ai pazit cuvantul meu".
Atunci, dandu-i lui o randuiala a pravilei, dupa putere, l-a slobozit si incet, incet, s-a facut calugar iscusit.
Intru aceasta zi, cuvant din Pateric, despre smerenie. Un oarecare sihastru traia in pustie si avea un frate mirean, in lume, intr-un oras. Iar, dupa catava vreme, a murit fratele sau, si a ramas in urma lui un copilas de trei ani. Iar sihastrul, auzind de moartea fratelui sau, a mers acolo si a luat pruncul si l-a dus cu sine in pustie, la chilia lui si il hranea pe el cu finice si cu alte verdeturi din pustie, de care manca si el. Si n-a vazut copilul nici un om, fara numai pe batranul sihastru, care il hranea pe el, de cand l-a dus in pustie, nici femei, nici sat, nici paine n-a mancat, nici n-a stiut ce este si nici cum este viata lumii acesteia. Ci, totdeauna, era in pustie cu batranul, postind, rugandu-se si laudand pe Dumnezeu. Si asa a petrecut, intru acea pustie, optsprezece ani, si s-a savarsit.
Iar, dupa ingroparea lui, a inceput sihastrul a se ruga lui Dumnezeu, ca sa-i descopere lui, despre acel copil, in care ceata de sfinti este randuit. Si, dupa multa rugaciune, cu osardie facuta, i-a aratat lui Dumnmezeu cele despre copil. Ca a adormit si a vazut in vis un loc oarecare intunecat si plin de toata scarba; si in mijlocul acelui loc era aruncat acel copil, zacand in mare necaz si suparare nespusa. Aceasta vazand, batranul s-a mirat si a inceput a grai catre Dumnezeu, zicand: "Doamne, ce este nedreptatea aceasta ? Au doara nu era curat acest copil de toate spurcaciunile trupesti si necuratiile lumesti ? El, care in toate zilele si noptile te lauda pe Tine si postea, priveghea si se ostenea si de nici un pacat lumesc nu era atins ? Dar acum, ce este aceasta, de-l vad pe el la acel loc de necaz, pedepsit ? Dar noi, care suntem nascuti si crescuti si imbatriniti in pacate, ce nadejde de mantuire sa mai avem ? O, amar si vai mie".
Acestea, si mai multe, cu plangere si tanguire graindu-le batranul, a stat inaintea lui ingerul Domnului si i-a zis: "Ce plangi asa, batranule, si te tanguiesti pentru acel copil, care cu adevarat, de pacatele cele trupesti si lumesti neatins a fost. Si a se ruga si a posti, si a priveghea l-ai invatat pe el, dar a se smeri, pentru ce nu l-ai invatat pe el ? Ca avea mandrie mare si inaltare intru inima sa, socotindu-se pe sine, pentru curatenia si viata lui cea neatinsa de lume, ca este un om mare si mare sfant, mai mult decat cei din lume; si cu acea mandrie inalta, intru inima sa, a si murit. Deci, dar, sa cunosti ca nu este nedreptate la Dumnezeu. Caci tot cel ce se inalta pe sine cu gandul, necurat este inaintea lui Dumnezeu, precum zice Proorocul". Acestea zicand, ingerul s-a facut nevazut.
Iar batranul si-a venit in fire si in cunostinta si a tot plans neincetat, pentru soarta copilului, pana la sfarsitul vietii sale, punandu-si nadejdea in mila lui Dumnezeu. Dumnezeului nostru slava, acum si pururea si in vecii vecilor! Amin.
