O femeie care era profesoară a venit nervoasă de la scoală. Se certase cu directoarea, care îi ceruse să pună note mari unui elev foarte slab la învătătură. Femeia nu a acceptat asa ceva. Când a intrat în casă, a început să se răstească la sotul ei. Acesta tăcea si nu o contrazicea. La un moment dat, femeia a început să îl certe că nu cumpărase fructe pentru copii.
Bărbatul simti că i se urcă sângele în cap. De dimineată, femeia îi spusese că va cumpăra ea fructe, dar, din cauza supărării, uitase. Bărbatul vru să tipe la ea, dar îsi aduse aminte că duhovnicul îl sfătuise să spună "Doamne miluieste" ori de câte ori era ispitit de mânie. Spuse o dată rugăciunea, dar nu se simti mai linistit. Mai repetă de câteva ori rugăciunea si până la urmă se linisti.
Când i-a trecut supărarea, sotia si-a adus aminte cum au stat lucrurile. A venit la el si l-a luat în brate:
- Iartă-mă, am spus, că iau eu fructe. Iartă-mă.
- Te iert, cum să nu te iert, spuse sotul, mângâindu-i părul.
Noaptea sotia a visat încă o dată discutia cu sotul ei. A văzut că, atunci când ea tipa la el, un drac venea din ce în ce mai aproape de el. Îl văzu pe sot cum a început să se roage si diavolul a plecat imediat.
Când s-a sculat, i-a zis:
- Nu am stiut că te-ai rugat aseară când tipam la tine. O să încerc să mă rog si eu când o să mai fiu ispitită de mânie…
“O, Preasfântă, de viaţă făcătoare nedespărţită şi a toate făcătoare Treime: Părinte şi Fiule şi Duhule Sfinte, Unule, Adevăratul Dumnezeu şi Făcătorul nostru, primeşte această de acum mulţumire a noastră; trimite-ne nouă darul şi puterea din înălţimea Sfântului Tău locaş, ca, toate poftele trupeşti călcându-le, să vieţuim întru toată buna cinstire şi curăţie până la sfârşitul vieţii noastre, pururea lăudând preasfânt numele Tău, şi cântând: Aliluia! ”
