Intelepciune

Intru aceasta zi, cuvant despre un talhar, care a omorat un prunc si, care, facandu-se calugar, s-a mantuit.    A fost un talhar si, venind la ava Zosima, il ruga pe batran, zicand: "Pentru Dumnezeu, fa mila cu mine, pacatosul, de vreme ce, multe rele si fara de numar pacate am facut ca doar m-oi curati de rautatile mele". Iar staretul, invatandu-l, indata l-a facut calugar, dandu-i lui si sfantul chip. Dupa aceasta, i-a zis lui staretul: "Sa ma crezi pe mine, fiule, ca aici nu vei putea sa petreci, ca de va auzi dregatorul, indata te va lua pe tine. Ci, asculta-ma pe mine si de voi duce la o manastire mai departe de aici". Deci, l-a dus pe el la manastirea lui Dorotei, la marginea Gazei si, vietuind acolo noua ani, a deprins Psaltirea si toata randuiala calugareasca. Dupa aceasta, iarasi s-a intors la staretul Zosima si i-a zis lui: "Parinte, fa mila cu mine, da-mi mie hainele cele mirenesti, iar acestea calugaresti, ia-le". Si, fiindu-i mila, staretul i-a zis: "Pentru ce, fiule voiesti sa faci asa?" Raspuns-a lui fratele: "Iata ca, dupa ce m-ai imbracat in stantul acesta chip, parinte, si m-ai trimis la alta manastire, noua ani am petrecut acolo si pe cat am putut am flamanzit si m-am infranat si, cu toata frica lui Dumnezeu, in tacere m-am supus. Si stiu ca bunatatea lui Dumnezeu m-a iertat pe mine de relele mele cele multe. Dar, cand merg in biserica, sa ma impartasesc la altar, indata imi sta un prunc si-mi zice mie: Pentru ce m-ai omorat pe mine? Si in nici o zi nu ma slabeste, mustrandu-ma. Deci, pentru aceasta parinte, voiesc sa ma duc, ca sa mor pentru pruncul acela, pe care l-am omorat, fara de minte fiind eu".
    Dupa aceasta, luandu-si hainele, s-a imbracat intr-insele si a iesit din lavra. Iar dupa ce s-a dus in cetatea Diospolis, indata, a doua zi, l-au prins pe el si l-au omorat. Si asa s-a dus la Domnul, curatindu-se de toate pacatele sale si cu Sfintii numarandu-se.