luni, 7 februarie 2011

Frica si curajul: Curaj, turma mica !


"Cautati mai inta imparatia Lui. Si toate acestea se vor adauga voua. Nu te teme, turma mica, pentru ca Tatal vostru a binevoit sa va dea voua imparatia. Vindeti averile voastre si dati milostenie; faceti-va pungi care nu se invechesc, comoara neimputinata in ceruri, unde fur nu se apropie, nici molie nu o strica. Caci unde este comoara voastra, acolo este inima voastra" (Luca 12, 31-34).
"Iar partea celor fricosi si necredinciosi si spurcati si ucigasi si desfranati si fermecatori si inchinatori de idoli si a tuturor celor mincinosi este in iezerul care arde, cu foc si cu pucioasa, care este moartea a doua" (Apocalipsa 21, 8).
*
Curajul si frica sunt trairi firesti ale inimii omului. Calitatea buna sau rea a acestora reiese insa din observarea cauzelor ce le dau nastere. Cand frica si curajul apar in urma unor patimi precum deznadejdea (frica psihica) si mandria (indrazneala si tupeul), ele sunt rele, insa atunci cand frica si curajul apar din dragostea de Dumnezeu (frica de a pacatui) si din increderea in ajutorul Lui (curajul si nadejdea), ele sunt bune si ziditoare.
Crestinul nu trebuie si nu are voie sa se teama in fata greutatilor lumii in care traieste. Este firesc a vedea greul de peste zi, insa a te lasa doborat de acesta nu este firesc. Frica, deznadejdea, necredinta si lipsa de curaj in a infrunta toate greutatile vietii sunt semn al lipsei credintei, a nadejdei si a dragostei de Dumnezeu.
Frica omului crestin in fata "puterii" si a multimii celor bogati, tari si necredinciosi ai lumii nu este intemeiata, caci Dumnezeu este Domnul celor drepti si Judecator infricosator al nedreptatii. "Mai bine putin intru frica lui Dumnezeu, decat vistierie mare si tulburare (multa)" (Pilde 15, 16). "Sa nu ravneasca inima ta la cei pacatosi, ci totdeauna sa ramana la frica de Domnul" (Pilde 23, 17).
Atata timp cat omul implineste in viata lui poruncile lui Dumnezeu si urmeaza sfintilor, atat in invatatura lor cea dreapta, cat si in faptele lor cele acoperite de dragoste, nu se cade a se infricosa in fata ispitelor si greutatilor ridicate de oamenii cei necredinciosi, lumesti si trupesti.
Frica trebuie sa o avem numai fata de Dumnezeu, adica fata de Acela pe care Il putem pierde cu pacatele noastre. "Inceputul intelepciunii este frica de Dumnezeu" (Pilde 9, 10). "Frica de Dumnezeu lungeste zilele (omului), iar anii celor fara de lege sunt putini" (Pilde 10, 27).
Aceasta frica de Dumnezeu nu este insa teama si sperietura, caci "in iubire nu este frica, ci iubirea desavarsita alunga frica, pentru ca frica are cu sine pedeapsa, iar cel ce se teme nu este desavarsit in iubire" (I Ioan 4, 18). Pana la iubirea deplina fata de Dumnezeu insa este nevoie de multa osteneala, de smerenie si de o lupta continua impotriva poftelor lumesti.
Cand ucenicii s-au speriat de furtuna, pe mare fiind, Mantuitorul i-a mustrat, zicand: "Pentru ce sunteti asa de fricosi? Cum de nu aveti credinta?" (Marcu 4, 40). Nu se cade a ne fi frica de cele ce stau in puterea lui Dumnezeu, iar nu in a noastra. Sa ne fie frica numai de cele pe care le putem gresi noi, de cele ce ne stau noua in putere.
Sa nu ne lasam influentati de cei ce nu cred in Dumnezeu si nici de cei ce nu isi pun nadejdea in El. Pe acesti fricosi, care se sperie de lume si de cei puternici ai lumii, nu ii va primi Domnul, dupa cum citim in pasajul citat mai sus din Apocalipsa. "Acolo s-au temut de frica, unde nu era frica, ca Dumnezeu este cu neamul dreptilor. Saracul nadajduieste in Domnul si voi ati ras de nadejdea lui" (Psalm 13, 5).
Cei slabi in credinta, nadejde si dragoste sa se roage Domnului, spre a fi intariti intru frica cea buna, fiind paziti de frica cea rea a lumii, dupa cum s-a rugat si Estera, fiind aflata in pericol: "Dumnezeule, Cel ce ai putere peste toate, auzi glasul celor fara de nadejde si ne izbaveste din mainile uneltitorilor de rele, scapandu-ma din frica mea" (Estera 4, 17). Iar Dumnezeu va raspunde unei asemenea rugaciuni, precum i-a raspuns si lui Ieremia: "Tu erai aproape in ziua cand Te-am strigat si ai zis: "Nu-ti fie frica!" (Plangerile lui Ieremia 3, 57). Teodor Danalache   http://www.crestinortodox.ro/