2 februarie – Întâmpinarea Domnului; Sf. Nou Mc. Iordan

• Întâmpinarea Domnului

În ziua a patruzecea de la Naşterea Sa, Preasfânta Născătoare de Dumnezeu L-a adus pe Pruncul Iisus la Templul din Ierusalim, după Lege, ca să-L închine lui Dumnezeu şi ca să se curăţească pe sine. „Să-mi sfinţeşti pe tot întâiul născut, pe tot cel ce se naşte întâi la fiii lui Israel, de la om până la dobitoc, că este al meu” (Ieşirea 13: 2), „Grăieşte fiilor lui Israel şi le zi: Dacă femeia va zămisli şi va naşte prunc de parte bărbătească, necurată va fi şapte zile, cum e necurată şi în zilele regulei ei. Iar în ziua a opta se va tăia pruncul împrejur. Femeia să mai şadă treizeci şi trei de zile şi să se cureţe de sângele său; de nimic sfânt să nu se atingă şi la locaşul sfânt să nu meargă, până se vor împlini zilele curăţirii ei. Iar de va naşte fată, necurată va fi două săptămâni, ca şi în timpul regulei ei; apoi să mai stea şaizeci şi şase de zile pentru a se curăţi de sângele său. După ce se vor împlini zilele curăţirii ei pentru fiu sau pentru fiică, să aducă preotului la uşa cortului un miel de un an ardere de tot şi un pui de porumbel sau o turturică, jertfa pentru păcat; Preotul va înfăţişa acestea înaintea  Domnului şi o va curaţi şi curată va fi de curgerea sângelui ei. Aceasta e rânduiala pentru ceea ce a născut prunc de parte bărbătească sau de parte femeiască […]” (Leviticul 12: 2-7). Chiar dacă nici una, nici cealaltă nu erau de trebuinţă, totuşi Dătătorul de Lege nu a voit câtuşi de puţin să calce Legea de El însuşi dată prin Moise, sluga şi prorocul Său. În această vreme Zaharia, tatăl Botezătorului Ioan, slujea înaintea lui Dumnezeu, în rândul săptămânii sale (Luca 1: 8). Iar Zaharia, intrând Maica Domnului să aducă Pruncul la Templu, a rânduit-o pe ea să stea nu în partea femeilor, ci în partea în care stăteau fecioarele. Tot acum au venit la Templu două persoane care demult nu mai obişnuiau să iasă, anume Bătrânul Simeon şi Prorociţa Ana, fiica lui Fanuil (oameni aflaţi la bătrâneţi adânci). Dreptul Simeon L-a luat pe Mesia în braţele sale şi a spus: „Acum slobozeşte pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău, în pace; Că ochii mei văzură mântuirea Ta” (Luca 2: 29-30). A mai spus atunci Simeon despre Pruncul Hristos: „Iată, Acesta este pus spre căderea şi spre ridicarea multora din Israel şi ca un semn care va stârni împotriviri” (Luca 2: 34). Apoi Ana, care din tinereţea ei slujea la Templu cu rugăciuni şi cu post, Îl recunoscu pe Mesia şi Îl preaslăvi pe Dumnezeu şi vesti locuitorilor Ierusalimului că a venit Cel mult aşteptat. Fariseii care erau atunci la Templu şi care au auzit toate aceste prorocii s-au înfuriat că Zaharia a aşezat-o pe Fecioara Maică în ceata fecioarelor şi s-au dus la Irod şi au pârât minunea. Convins că Acesta este regele cel nou despre care îi vorbiseră craii de la Răsărit, Irod a trimis imediat ostaşi să-l ucidă pe Iisus. Între timp însă, Familia Sfântă deja părăsise oraşul şi plecase spre Egipt după călăuzirea îngerului lui Dumnezeu. Sărbătoarea Întâmpinării Domnului la Templu s-a ţinut de foarte timpuriu în Biserică, dar cinstirea ei mai strălucită s-a poruncit în anul 544 d. Hr., în timpul împăratului Iustinian.

• Pomenirea Sfântului Nou Mucenic Iordan

Iordan, născut la Trapezunda, era meşter iscusit în lucrarea cuprului. Pentru că şi-a apărat pe faţă credinţa în Hristos şi a vădit minciuna credinţei islamice, Iordan a fost omorât de turci la Galata din Constantinopol, în anul 1650. Monahul Gabriel, canonarhul Marii Biserici din Constantinopol [Sfântă Sofia], a fost omorât la fel în anul 1672 după Hristos.

Luna februarie in 2 zile: Intampinarea Domnului nostru Iisus Hristos, cand L-a primit pe El Dreptul Simeon in bratele sale.     Astazi, la 40 de zile de la mantuitoarea Intrupare, adica de la Nasterea Domnului Iisus Hristos din Fecioara Maria, cinstim ziua ducerii Pruncului dumnezeiesc la templul din Ierusalim, de catre Preasfanta lui Maica si de catre Dreptul Iosif, ascultand de porunca Legii vechi si implinind aceasta porunca.
    Dar tot astazi, cinstim si ziua cand batranul Simeon, miscat de Duhul Sfant, a venit, si el, la templu, unde i s-a implinit, inainte de moarte, asteptarea de a-L vedea cu ochii pe Mesia, precum i se fagaduise. Iar in pruncul cel adus la templu el a vazut, cu ochi proorocesc, noua putere de mantuire, pe care Dumnezeu a daruit-o lumii, puterea de mantuire fara margini a credintei in Hristos, putere mai tare decat toata Legii vechi. Bucuros de aceasta descoperire, batranul Simeon a venit in intampinarea pruncului Iisus, L-a binecuvantat si luandu-L in brate, plin de recunostinta, si-a cantat minunata lui cantare de preamarire, care ne arata ce a vazut el despre pruncul Iisus.
    Pentru el, Hristos este puterea cea mare de mantuire a lui Dumnezeu in lume, Hristos este lumina tuturor popoarelor, Hristos este slava lui Israel cel vechi si a lui Israel cel nou.
    Astfel, astazi, prin glasul batranului Simeon, se intalnesc, in templu, Legea veche a slovei, cu Legea cea noua a Duhului Sfant. Si Mantuitorul implineste porunca Legii vechi, in numele nostru al tuturor, ca sa ne faca pe toti  liberi fata de Legea veche, dar totodata ne cheama si sa primim Legea cea noua, putere de mantuire a credintei in El, mai tare decat Legea veche, puterea de mantuire a tuturor popoarelor lumii. Aceasta veste buna este darul cel mai de pret al intampinarii Domnului de astazi, de catre Dreptul Simeon, la templu.
    E ca si cand fiecare din noi ar lua pe pruncul Iisus si ar zice, ca si Simeon: "Ochii mei Stapane, au vazut mantuirea Ta, pe care ai gatit-o pentru toate neamurile". Iar rugaciunea lui Simeon: "Acum slobozeste pe robul Tau, Stapane", nu vrea sa spuna numai ca acela care a primit pe Iisus poate muri in pace, ci ea insemneaza ca si cel care a primit pe Iisus si puterea Lui de mantuire, are cu sine puterea de a trai si viata de aici, impacat cu Dumnezeu, departe de robia pacatului si liber de tirania celui rau.
    Bucurosi si indatorati de aceasta tainica veste buna, sa rostim, deci si noi, cu batranul Simeon, cantarea lui de recunostinta, astazi: "Acum slobozeste pe robul Tau, Stapane, dupa cuvantul Tau, in pace, ca vazura ochii mei mantuirea Ta, pe care ai gatit-o inaintea fetii tuturor popoarelor; lumina spre descoperirea neamurilor si slava poporului Tau Israel" (Luca 2, 29-32).Amin.

Sinaxar 2 Februarie

În această lună, în ziua a doua, se prăznuieşte Întâmpinarea Domnului Dumnezeu şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, când L-a primit dreptul Simeon în braţele sale.

În această zi Biserica sărbătoreşte un eveniment important din viaţa pământească a Domnului Nostru Iisus Hristos (Luca 2:22-40). După patruzeci de zile de la naşterea Sa, Pruncul Sfânt a fost dus la Templul Ierusalimului, centrul vieţii religioase a naţiunii. După Legea lui Moise (Lev. 12:2-8), femeia care a născut un prunc de parte bărbătească nu avea voie să intre în Templul Domnului timp de patruzeci de zile. La împlinirea acestora, mama venea cu fiul la Templu şi aducea jertfă Domnului un miel sau un porumbel pentru sacrificiul purificării. Preasfânta Fecioară, Maica Domnului, nu avea nevoie de purificare deoarece ea a născut fără stricăciune pe Izvorul Curăţiei şi Sfinţeniei. Cu toate acestea, ea s-a supus cu smerenie Legii timpului.
În acea vreme, Părintele şi dreptul Simeon (prăznuit pe 3 februarie) trăia în Ierusalim. Lui i s-a proorocit că nu va muri până nu va vedea pe Mesia cel promis. Prin har de sus, Sf. Simeon s-a dus la Templu chiar când Sfânta Fecioară Maria şi Sf. Iosif veneau cu Pruncul Iisus să împlinească Legea.
Simeon Iubitorul de Dumnezeu l-a luat pe prunc în braţe şi mulţumind Domnului, a rostit cuvintele pe care le auzim repetate la fiecare slujbă a vecerniei: "Acum slobozeşte pe robul Tău, după cuvântul Tău, în pace, Că ochii mei văzură mântuirea Ta, pe care ai gătit-o înaintea feţei tuturor popoarelor, lumină spre descoperirea neamurilor şi slavă poporului Tău Israel." (Luca 2:29-32). Sf. Simeon i-a spus Sfintei Fecioare: "Iată, Acesta este pus spre căderea şi spre ridicarea multora din Israel şi ca un semn care va stârni împotriviri. Şi prin sufletul tău va trece sabie, ca să se descopere gândurile din multe inimi." (Luca 2:34-35).
La Templu se afla şi proorociţa Ana, o văduvă de 84 de ani, fiica lui Fanuel (3 februarie)" şi nu se depărta de templu, slujind noaptea şi ziua în post şi în rugăciuni. Şi venind ea în acel ceas, lăuda pe Dumnezeu şi vorbea despre Prunc tuturor celor ce aşteptau mântuire în Ierusalim."  (Luca 2:37-38).
În icoana care reprezintă această sărbătoare proorociţa Ana ţine un pergament în mână pe care scrie: "Acest prunc a adus cerul şi pământul." Înainte de naşterea lui Hristos, bărbaţii şi femeile drepte în credinţă trăiau cu speranţa venirii lui Mesia cel promis. Drepţii Simeon şi Ana, ultimii credincioşi din Legea Veche, au fost consideraţi vrednici de a-L întâmpina pe Mântuitorul în Templu.
Sărbătoarea Întâmpinării Domnului este una din cele mai vechi sărbători religioase creştine. Noi avem slujbe închinate acestei sărbători, întocmite de sfinţii episcopi Metodie din Patara (+ 312), Chiril al Ierusalimului (+ 360), Grigorie Teologul (+ 389), Amfilohie din Iconium (+ 394), Grigore de Nyssa (+ 400) şi Ioan Hrisostom (+ 407). În ciuda originilor sale antice, această sărbătoare nu a fost prăznuită atât de fastuos decât din sec. al VI-lea.
În anul 528, în timpul împăratului Iustinian, un cutremur mare a ucis mulţi oameni în Antiohia. După această nenorocire au mai venit şi altele: în 541 a izbucnit o epidemie de ciumă groaznică în Constantinopol, omorînd mii de oameni în fiecare zi. În această perioadă de mari suferinţe au început să se facă slujbe speciale (litii) de izbăvire de rău, mai ales în timpul sărbătorii Întâmpinarea Domnului şi ciuma a încetat. Astfel, pentru a da slavă lui Dumnezeu, biserica a ridicat la un rang mai înalt această sărbătoare. Mai mulţi imnografi ai bisericii au împodobit această sărbătoare cu imnurile lor: Sf. Andrei Criteanul în sec. al VII-lea, Sf. Cosma Episcopul Maiumei, Sf. Ioan Damaschin, Sf. Gherman Patriarhul Constantinopolului în sec. al VIII-lea şi Sf. Iosif Arhiepiscopul Tesalonicului în sec. al IX-lea.

Tot în această zi cinstim icoana Maicii Domnului numită "Îmblânzirea inimilor împietrite" sau "Profeţia lui Simeon".

Aici Maica Domnului apare fără Pruncul Iisus şi cu şapte săbii care-i străpung pieptul: trei din partea stângă, trei din dreapta şi una de jos. O icoană asemănătoare numită "Cele şapte săbii" (sărbătorită în 13 august) înfăţişează trei săbii din stânga şi patru din dreapta.
Icoana "Profeţia lui Simeon" simbolizează împlinirea profeţiei de către dreptul Simeon şi anume: "şi prin sufletul tău va trece sabie ." (Luca 2:35).

Tot în această zi, pomenirea sfântului mucenic Agatador.

Acest sfânt, pe când era tânăr, a fost dus la stăpânitorul cetăţii Tiana, unde, prin mărturisirea lui Hristos, a fost chinuit în multe chipuri. În timpul chinuirilor, sfântul şi-a dat sufletul în mâna lui Dumnezeu.

Tot în această zi, pomenirea sfântului noului mucenic Iordan din Trapezunt, care a suferit mucenicia în Constantinopol, la anul 1650, când de sabie s-a săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea sfântului noului mucenic Gavriil, care a suferit mucenicia în Constantinopol, la anul 1676, când de sabie s-a săvârşit.

Cu ale lor sfinte rugãciuni, Doamne miluieste-ne si ne mântuieste pe noi. Amin.

Intru aceasta zi, invatatura la Intampinarea Domnului.     Astazi, cu adevarat fratilor, Datatorul Legii implineste Legea si, ca un prunc, este adus la templul pamantescului Ierusalim. Astazi si dreptul Simeon, indemnat de Duhul Sfant, spre intampinarea Domnului se sarguieste. Ca ii era lui fagaduit, de la Duhul Sfant, sa nu vada moartea, pana ce, mai inainte nu va vedea pe Hristosul Domnului in trup. Astazi, mainile cele prea-batrane ale lui Simeon primesc pe Facatorul si Dumnezeul tuturor. Astazi, umplandu-se de bucurie, batranul cel drept isi cere slobozenie cu milostivire, zicand: "Acum slobozeste, pe robul Tau, Stapane, dupa cuvantul Tau in pace, ca vazura ochii mei mantuirea Ta, care ai gatit-o inaintea fetii tuturor popoarelor". Tot acum, mai propovaduieste si despre patimirea ce avea sa o aiba Maica lui Dumnezeu, la vremea rastignirii Domnului, zicand: "Inca si prin sufletul tau va trece sabia", adica cand Il va vedea pe El rastignit, sufletul sau, cu durere cumplita si in mare intristare, ca si cu o sabie va fi strapuns. Astazi, Ana proorocita marturiseste si multumeste lui Dumnezeu si lauda Ii aduce Lui, vazandu-L imbracat in trup omenesc, spre mantuirea a toata lumea, si zice: "Acesta plangerea noastra o va preface in bucurie. Acesta va deschide iarasi, la toti credinciosii, usile Raiului, cele de demult inchise, prin neascultarea stramosului Adam. Acesta va strica blestemul, pe care ni l-a dobandit stramoasa noastra Eva". Drept aceea, nici nu se departa ea de templu, slujind lui Dumnezeu ziua si noaptea, cu post si rugaciune.
    Deci, si noi fratilor, acestei vaduve sa-i urmam, ca Biserica este casa lui Dumnezeu. Biserica este scaparea crestinilor si locul de rugaciune, primita de Dumnezeu. Biserica este scaparea crestinilor si locul de rugaciune, primita de Dumnezeu. Biserica este curatitoarea sufletului si a trupului, la Biserica, tot cel ce vine cu credinta, se mantuieste. Intr-insa, se inalta cantare de rugaciune catre Dumnezeu, pentru toata lumea. Intr-insa, sta inainte Sfanta Masa a lui Dumnezeu, cu duhovniceasca si negraita mancare, adica Trupul si Sangele Mieluselului lui Dumnezeu Care S-a junghiat de bunavoie pentru toata lumea si Si-a prefacut trupul Sau intru duhovniceasca mancare si a zis: "Cel ce mananca trupul Meu si bea sangele Meu, cu credinta, intru Mine petrece si Eu intru dansul". Drept aceea, fratilor, sa cunoastem de cine ne apropiem si ce primim. Ca, dupa pace intre noi, apoi, asa, cu frica si cu cutremur, sa ne apropiem de Sfantul trup si sange al Domnului. Iar, dupa aceea, curati sa petrecem, pastrand sfintenia aceea in trupurile noastre, iar nu sa ne pornim la betie si la alte spurcaciuni, ci, ca niste robi ai lui Hristos si partasi ai tainelor Lui, pace sa avem intre noi si dragoste nefatarnica.
    Iubitori de saraci si primitori de straini sa fim si pazitori ai Cuvantului lui Dumnezeu, iar nu numai ascultatori. Sa ne silim a ne apropia de Dumnezeu prin viata curata, ca sa-l auzim zicandu-ne: "Veniti, binecuvantatii Parintelui Meu, de mosteniti Imparatia cea gatita voua de la intemeierea lumii. Ca pentru voi strain am fost si din cer pe pamant m-am pogorat, ca pe voi cei instrainati de la Mine, iarasi sa va imopac cu Parintele Meu si Dumnezeul vostru. Ca pentru voi, strain si insetat am fost, ca sa dau desfatarea hranei Raiului, celor ce au dat milostenie. Si, pentru o stricacioasa haina si imbracaminte ca aceasta, intru cele nestricacioase sa va imbrac pe voi si nununa Imparatiei sa v-o dau". Drept aceea, fratilor, cu tot sufletul si cu dreapta credinta sa slavim pe Preasfanta Treime, Care in trei ipostasuri straluceste cu nedespartire, in Tatal si in Fiul si in Sfantul Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
 


Intru aceasta zi, cuvant al Sfantului Grigorie, papa al Romei, despre iesirea din trup a sufletului.     Vreau sa va spun voua o mica povesire, pe care inimile voastre, cu frica, sa o asculte. Parintele meu avea trei surori si, toate trei, curate au fost. Deci numele lor era: Tarsila, Emiliana si Gordiana. Si intr-o zi, aprinzandu-se cu un gand spre Dumnezeu, toate s-au imbracat in chipul monahicesc si intr-o chilie de obste vietuiau, intr-o manastire de calugarite petreceau dupa buna oranduiala. Insa, Tarsila si Emiliana, cu un gand doreau viata vesnica, alegandu-si adevarata viata calugareasca cu post si rugaciune, iar Gordiana, cu incetul, a inceput a se departa de viata monahiceasca si, cu iubire, a se lipi de lumea aceasta, petrecand cu fetele cele din lume si fata ei a inceput a se rumeni de mancare si de bautura. Insa Tarsila si Emiliana, in fiecare zi, se ingrijeau sa o intoarca pe ea la Dumnezeu, dar n-au putut, incat, mai pe urma, Gordiana s-a si maritat.
    Iar intr-o noapte Tarsila, matusa mea, rugandu-se lui Dumnezeu cu dese rugaciuni si lacrimi, i s-a aratat ei unchiul meu Felix, episcopul Bisericii din Roma, zicandu-i: "Vino, ca intr-acest locas al luminii te voi primi pe tine!" Atunci, boala frigurilor a apucat-o pe ea si i se apropia moartea. Iar cand surorile toate sedeau de fata, imprejurul patului ei, fiind si maica mea acolo, Tarsilia degraba uitandu-se in sus, a vazut pe Iisus, venind, si a inceput a striga la cele ce stateau de fata: "Iata, ca Iisus vine". Pe care vazandu-L, sfantul ei suflet s-a despartit de trup, si s-a umplut casa aceea de buna mireasma. Iar cand au spalat-o, au vazut ca pe mainile si pe genunchii ei, din pricina metaniilor, i se scorojise carnea si era ca pielea de camila. Si s-a aratat dupa aceea, surorii sale Emiliana, zicandu-i: "Vino ca fara de tine am praznuit Nasterea Domnului, iar Sfanta dumnezeiasca Aratare (Boboteaza), iata, cu tine impreuna o voi face". Deci, i-a zis Emiliana: "Dar cui voi lasa pe sora noastra Gordiana?" Si i-a raspuns ei Tarsila: "Gordiana, iata, cu mirenii este numarata". Deci, mai inainte de ziua Botezului Domnului, s-a mutat la vesnica viata.
    Iata, ca ati auzit viata tuturora, cum toate trei surorile, mai inainte, cu fierbinteala inimii catre Dumnezeu au vietuit, dar, apoi, nu au petrecut in aceeasi nevointa. Si s-a implinit cu dansele cuvantul Domnului: "Multi sunt chemati, dar putini alesi". Pentru ca cele doua au mostenit viata vesnica, iar cea de a treia, mai rau decat mirenii pacatosi, in munca s-a sfarsit. Si am grait povestirea aceasta ca sa ne infricosam de legamantul facut in fata lui Dumnezeu si de dragostea Lui sa ne lipim cu toata inima, prin viata smerita, si ca niste fii ai lui Dumnezeu sa fim, ca mila lui Dumnezeu peste noi sa ne odihneasca; Caruia este slava in veci. Amin.
 

Cântare de laudă la Sfântul şi Dreptul Simeon

Când iarna primăvara o întâlni,

 Se revărsă şi bucuria peste bătrânul Simeon:

Căci el Îl primi pe Cel mult-aşteptat,

Despre care au zis prorocii,

Pe chiar El, pe Vistierul bogăţiilor cereşti.

Văzând Pruncul, Simeon glăsui:

Iată seara vieţii mele a sosit;

Acest Prunc semn spre ridicarea

Şi coborârea multora în Israel a venit.

Aşa grăieşte Duhul,

Şi astfel se împlinesc prorociile:

Iisus este măsura plinătăţii,

El izvorul fericirii, bucuriei şi păcii,

Dar şi ţinta răutăţii omeneşti.

Pe unul El îl ridică, iar pe altul îl răstoarnă,

Iar oamenilor şi Raiul şi Iadul li se deschid.

Să aleagă fiecare, după inima sa,

Dar inima creştinească

La cer, către Hristos să năzuiască!

Cugetare

Vorbind despre ţinerea Sărbătorii Crăciunului, Sfântul Ioan Gură de Aur zice:

„Pomii cei de soi bun când sunt răsădiţi, repede ajung la înălţime şi se încarcă de roadă bogată – aşa este şi această zi”.

Şi aşa este şi cu Ziua Întâmpinării Domnului nostru la Templu. Această zi a fost însemnată încă din timpul primilor creştini, dar ea s-a instituit ca sărbătoare împărătească de-abia sub împăratul Iustinian.

În timpul acestui împărat, o mare molimă a lovit poporul Constantinopolului şi vecinătăţile lui, aşa încât mureau zilnic până la patru-cinci mii de oameni. Tot atunci un cutremur înfricoşător lovi Antiohia. Văzând slăbiciunea omenească în faţa acestor dezastre, împăratul, sfătuindu-se cu patriarhul, porunci o vreme de post şi rugăciune în toată împărăţia. Apoi, în chiar ziua Întâmpinării, porunci ieşirea cu prapori prin toată cetatea Constantinopolului,şi prin toate cetăţile şi satele împărăţiei pentru ca Dumnezeu să Se milostivească către popor şi să curme molima. Şi cu adevărat Dumnezeu S-a milostivit, căci molima şi cutremurul s-au sfârşit pe loc. Aceasta s-a întâmplat în anul 544 d. Hr. De atunci înainte Sărbătoarea Întâmpinării Domnului s-a rânduit în Biserică ca o mare Sărbătoare Împărătească a Mântuitorului.

Pomul a crescut înalt şi a adus roadă bogată.

Luare aminte

Să luăm aminte la Stăpânul Hristos, sănătatea noastră:

• La Stăpânul Hristos, sănătatea minţii noastre, căci cu El gândim sănătos;
• La Stăpânul Hristos, sănătatea inimii noastre, căci cu El simţim sănătos;
• La Stăpânul Hristos, sănătatea voinţei noastre, căci cu El acţionăm sănătos;
• La Stăpânul Hristos, sănătatea familiei, a Bisericii, a şcolii, poporului, şi oricărei instituţii a Lui.

Predică

Despre povăţuirea Duhului lui Dumnezeu – „Iar Iisus, plin de Duhul Sfânt, S-a întors de la Iordan şi a fost dus de Duhul în pustie” (Luca 4: 1).

Vedeţi, fraţilor, ce înseamnă să fii plin de Duhul Sfânt al lui Dumnezeu?

Fără Duhul lui Dumnezeu, omul se umple de griji: unde se va duce şi cum va face. Dar cu Duhul lui Dumnezeu omul este eliberat de aceste griji. Căci atunci Duhul îl instruieşte pe om şi îi arată unde să meargă şi ce să facă iar omul este fără păcat în mergerea şi lucrarea lui pentru că însuşi Duhul Care îl poartă este fără de păcat.

Căci omul nu poate merge nicăieri în mod drept, nici face nimic bun dacă Atotputernicul şi Atotvăzătorul Duh al lui Dumnezeu nu-l va călăuzi.

Oricine nu se călăuzeşte după Duhul Sfânt lui Dumnezeu se călăuzeşte fie de propriul său duh omenesc, fie de duhul cel rău al lui Satan.

Ca urmare, el se face ca un neajutorat, devine trist, plin de remuşcări, furios şi deprimat. Noi nu putem să avem Duhul Sfânt în plinătatea în care L-a avut Mântuitorul Hristos, dar noi putem primi Duhul lui Dumnezeu pe cât ne este cu putinţă şi necesar nouă, aşa ca să ştim în orice moment încotro să ne îndreptăm şi ce şi cum să facem. După curăţia inimii fiecăruia, Duhul Sfânt se sălăşluieşte în ea şi îl călăuzeşte pe acel om. De aceea Rugăciunea către Duhul Sfânt este prima pe care o rosteşte creştinul, şi cel mai des: „Împărate Ceresc, Mângâietorule, Duhul Adevărului, vino şi Te sălăşluieşte întru noi!”.

O, Doamne, Duhule Sfinte, a Ta fie slava şi mulţumirea în veci, Amin!