Tropar la Praznicul Zămislirii Sfintei Fecioare Maria de către Sfânta Ana, glasul al 4-lea:
Astăzi legăturile nerodirii de fii se dezleagă; că Dumnezeu auzind pe
Sfinţii şi Drepţii Ioachim şi Ana, mai presus de orice nădejde le-a
făgăduit lămurit că vor naşte pe Fiica lui Dumnezeu, din care S-a născut
Cel Necuprins, Om făcându-Se, poruncind Îngerului să-i strige:
Bucură-te cea Plină de har, Domnul este cu tine!
Condac la Praznicul Zămislirii Sfintei Fecioare Maria de către Sfânta Ana
Glasul 4
Arătatu-Te-ai astăzi...
Arătatu-Te-ai astăzi...
Astăzi lumea prăznuieşte zămislirea Sfintei Ana, care s-a făcut de la
Dumnezeu; pentru că aceasta a născut pe Ceea ce mai presus de cuvânt a
născut pe Cuvântul.
Cântarea 1, glasul al 2-lea. Irmos: Întru adânc a aşternut...
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Astăzi bucuria lumii se propovăduieşte cu cuvântul şi durerile de mamă
le preface în bucurie plină de veselie şi vesteşte că stârpiciunea firii
va fi plină de Roadă, înmulţindu-se roadă prin lucrărileharului.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Cămara cea Plină de desfătare a lui Hristos, Cerul cel Larg şi mai
presus de ceruri, primeşte astăzi temelie fiinţei lui prin rugăciune,
având neclintită făgăduinţa împlinirii.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Astăzi Porfira cea Neîntinată a lui Hristos se vesteşte cu strălucire
că se va ţese prin har din pântecele celei sterpe, din care Împăratul
făpturii îmbrăcându-Se cu firea omenească, se va arăta lumii
Preaînfrumuseţat.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Firea pământenilor lăudându-se cu tine, Stăpână, Ceea ce Singură eşti
mai presus de toate, se bucură cu Dumnezeiască cuviinţă şi
propovăduieşte uimitoarele minuni ale Curăţiei tale şi cu veselie
cântând, pe tine, Dumnezeiască Mireasă, te măreşte.
Catavasie:
Hristos Se naşte, slăviţi-L; Hristos din ceruri, întâmpinaţi-L; Hristos
pe pământ, înălţaţi-vă; cântaţi Domnului tot pământul şi cu veselie
lăudaţi-L, popoare, că S-a preaslăvit!
Cântarea a 3-a. Irmos: Înflorit-a pustiul...
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Norii să picure astăzi dulceaţa veseliei până la marginile pământului;
că iată se zămisleşte Nor, din care ne va izvori Hristos, Apa cea de
viaţă.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Astăzi se deschid vistieriile harului! Strigat-a Îngerul cel ce a
vestit de mai înainte zămislirea Sfintei Ana; că iată tu vei naşte Uşa
lui Dumnezeu.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Omorâtu-s-a firea omenească mai întâi, iar acum, cu zămislirea Sfintei
Ana, primeşte semnele vieţii; că din rădăcină neroditoare odrăsleşte
astăzi.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Primind, Curată, pe Domnul, Cel Întrupat din tine mai presus de fire,
ca un Cărbune care arde păcatele, ne curăţim de mulţimea greşelilor.
Catavasie:
Fiului, Celui Născut fără stricăciune din Tatăl mai înainte de veci şi
mai pe urmă din Fecioară Întrupat fără de sămânţă, lui Hristos Dumnezeu
să-I strigăm: Cel Ce ai înălţat fruntea noastră, Sfânt eşti, Doamne.
Cântarea a 4-a. Irmos: Venit-ai din Fecioara...
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Acoperământul cel plin de umbră al Legii se ridică astăzi şi
binecuvântarea harului venind cu propovăduirea zămislirii Fiicei lui
Dumnezeu, luminează în chip strălucit.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Înger a venit din cer, vestind Sfintei Ana în chip lămurit începuturile
bucuriei a toată lumea, zicând: primeşte, mai presus de orice nădejde,
împlinirea rugăciunii tale.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Încep a seca pâraiele răutăţii şi se îndreaptă a curge râurile harului,
propovăduindu-se astăzi zămislirea ta, Fecioară, Ceea ce eşti mai
presus de toate.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Limbile cele mult grăitoare ale ritorilor tac, neputincioase fiind a te
lăuda pe tine după vrednicie, Prealăudată; şi lăudând cu frică şi în
tăcere, măresc minunile tale.
Catavasie:
Toiag din rădăcina lui Iesei şi Floare dintr-însul, Hristoase, din
Fecioară ai odrăslit, Cel Lăudat, din Muntele cel cu umbra deasă.
Venit-ai, Întrupându-Te din cea Neispitită de bărbat, Cel fără de trup
şi Dumnezeu. Slavă Puterii Tale, Doamne.
Cântarea a 5-a. Irmos: Mijlocitoarei către Dumnezeu...
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Cartea în care se va înscrie acum Cuvântul Părintelui, Cel împreună pe
Scaun Şezător, se vesteşte astăzi prin îngeri şi pe credincioşi îi va
înscrie în cartea bunătăţii.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Drepţii laudă acum cu strălucire mărirea vestirii celei minunate,
împletind laudă de mulţumire Celui Ce a împlinit harul naşterii, prin
rugăciune.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Astăzi ni se arată nouă cu adevărat Tainele înţelepciunii celei ascunse
a lui Dumnezeu, care vesteşte zămislirea Preacuratei Fecioare, Ceea ce
Singură este Maica lui Dumnezeu.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Adăpost şi Liman, Preacurată Fecioară, având noi credincioşii
Acoperământul tău pururea, scăpăm de toate răzvrătirile necazurilor,
îndreptându-ne către tine.
Catavasie:
Dumnezeu fiind al păcii, Tată al îndurărilor, pe Îngerul Sfatului Tău
Celui Mare, dăruindu-ne pace, L-ai trimis nouă; deci, fiind povăţuiţi la
lumina cunoştinţei de Dumnezeu, de noapte mânecând, Te slăvim pe Tine,
Iubitorule de oameni.
Cântarea a 6-a. Irmos: De adâncul greşelilor...
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Să se bucure cu veselie strămoaşa noastră că astăzi primeşte vestiri de
bucurie care îndepărtează durerea cu zămislirea Celei ce este Singura
Fiică a lui Dumnezeu.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Se împleteşte astăzi cununa de mărire şi mantia împărătească se ţese astăzi în pântece neroditor mai presus de orice nădejde.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Iată toată zidirea laudă măreţele şi mai presus de fire Tainele tale;
că tu, Stăpână, eşti cu mult mai presus decât oamenii şi decât îngerii.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Iată, izvorul cel duhovnicesc al Dumnezeieştilor haruri prin făgăduinţa
Ziditorului şi a harului începe să-şi descarce apele izvorând în
pântecele cel uscat.
Catavasie:
Din pântece pe Iona ca pe un prunc, l-a lepădat fiara mării, precum l-a
primit. Iar Cuvântul în Fecioară sălăşluindu-Se şi Trup luând, a ieşit
lăsând-o Nestricată; că Cel Ce n-a pătimit stricăciune pe Ceea ce L-a
născut a păzit-o Nevătămată.
CONDAC, glasul al 4-lea. Podobie: Arătatu-Te-ai astăzi...
Astăzi lumea prăznuieşte zămislirea Sfintei Ana, care s-a făcut de la
Dumnezeu; pentru că aceasta a născut pe Ceea ce mai presus de cuvânt a
născut pe Cuvântul.
Cântarea a 7-a. Irmos: Porunca cea potrivnică...
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Temelie a mântuirii şi temei al harului a fost aşezată zămislirea
Fecioarei; întru care se va naşte Nădejdea pământenilor, Cea mai presus
de cuget, care cântă neîncetat lui Hristos: Binecuvântat eşti şi
Preaslăvit.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Muntele cel Sfânt, Făgăduinţa Ziditorului de mai înainte se vesteşte
astăzi, luând fiinţă şi acoperind tot pământul cu chipul naşterii.
Pentru aceasta pe Hristos, Binefăcătorul, Îl slăvim.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Dezlegatu-s-au, astăzi, drepţii prin har de legăturile nenaşterii de
fii şi de durerea Evei şi au primit vestirile izbăvirii. Pentru aceasta
şi în rugăciunile lor chemau pe Cel Ce avea să fie Împlinirea, pe
Hristos, Dătătorul de viaţă.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Cel Ce este Nemărginit în Sânurile cele Preacurate ale Părintelui, Se
cuprinde în Curatul tău pântece pentru nespusa Lui milostivire,
Preacurată Fecioară. Pentru aceasta a şi îngăduit să fie zugrăvit în
icoane, Cel Ce este Preabun.
Catavasie:
Tinerii, fiind crescuţi în dreapta credinţă, păgâneasca poruncă
nebăgând-o în seamă, de groaza focului nu s-au înspăimântat; ci, în
mijlocul văpăii stând au cântat: Dumnezeul părinţilor, bine eşti
cuvântat.
Cântarea a 8-a. Irmos: Cuptorul ce răcorit..
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Izbăvirea Sfintei Ana de stârpiciune s-a arătat, chip strălucit al
firii neamului nostru; că ceea ce fusese stearpă, mai presus de orice
nădejde a fost dezlegată şi a cunoscut pe Stăpânul şi înmulţeşte roadele
dreptei credinţe.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Car Înfricoşător pentru Singurul Împărat pe pământ se alcătuieşte,
luând începătură din Sfânta Ana. În care urcându-se, Ziditorul are să
vină de faţă, ca să mă ridice pe mine la înălţimea harului.
Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.
Făptura a văzut la tine lucruri uimitoare, Născătoare de Dumnezeu,
Preamărită; că zămislirea ta este minunată şi înaintarea deosebită şi
toată creşterea trupului arată tuturor semnele nestricăciunii.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Izvorând din tine Apa vieţii, Făcătorul şi Ţiitorul a toate, Fecioară, a
răcorit neamul omenesc care suferea de arşiţa rătăcirii, l-a sfinţit şi
l-a arătat purtător de Rod, înfiindu-l prin har.
Catavasie:
Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.
Cuptorul cel răcorit a închipuit Chipul Minunii celei mai presus de
fire, că n-a ars pe tinerii pe care i-a primit, precum nici Focul
Dumnezeirii n-a ars pântecele Fecioarei în care a intrat. Pentru
aceasta, cântând să strigăm: să laude toată făptura pe Domnul şi să-L
preaînalţe întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a. Irmos: Tatălui Cel fără de început...
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Să bată astăzi din palme cei mai de seamă dintre prooroci! Că iată
arătările de mai înainte ale harului cele făcute de ei încep cu adevărat
să se împlinească întru Cinstita zămislire a Celei ce Singură este
Curată Maica lui Dumnezeu, întru care toţi ne lăudăm.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Scaunul cel Preamărit se pune înaintea Ziditorului; Uşa cea Mântuitoare
se pregăteşte acum, păzindu-se Bună pentru trecerea Celui Ce Singur
este Stăpân şi Ziditor, prin Care suntem aduşi la viaţa cea fără de
sfârşit.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Sfinţii Ioachim împreună cu Ana strigă: Tu, Singur, Făcătorule şi
Dumnezeu, ai plecat urechea la cuvintele rugăciunii şi dându-ne
dezlegare nenaşterii de fii, ne-ai dăruit şi nouă, celor ce Te
preaslăvim pe Tine, Doamne, Rădăcina nestricăciunii.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Se aşează Scara pe care pogorându-Se Ziditorul, Domnul va ridica la cer
firea noastră. Bucură-te Cerule împreună cu îngerii; Bucură-te
toatăzidirea lui Dumnezeu; Bucură-te neamule omenesc cel îndumnezeit
prin har!
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Laud nespusa ta iubire de oameni, Stăpână; că tu eşti Luminarea mea, tu
eşti Lauda mea, tu eşti Dăruitoarea înţelepciunii mele, tu eşti Bucuria
mea, tu eşti Apărătoarea, Puterea şi Sprijinitoarea mea.
Catavasie:
Taină Minunată şi neobişnuită văd, cer fiind peştera, Scaun de Heruvimi
Fecioara, ieslea sălăşluire, întru care S-a culcat Cel Neîncăput,
Hristos Dumnezeu, pe Care, lăudându-L Îl slăvim.
SEDELNA, glasul 1. Podobie: Ceata îngerească...
Ceata proorocească de demult a propovăduit de mai înainte pe Curata,
cea fără prihană şi Fiica lui Dumnezeu, Fecioara, pe care Sfânta Ana a
zămislit-o, stearpă fiind şi neroditoare. Pe Aceasta cu bucuria inimii
astăzi să o fericim cei ce ne-am mântuit printr-însa, ca pe Ceea ce
Singură este fără prihană.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Glas 1. Podobie: Spăimântatu-s-a Iosif...
Dăruit-ai, Bunule, început al binecuvântării, Roadă stârpiciunii
Sfintei Ana, celei ce striga către Tine în rugăciune: Tu prefaci firile
celor din naştere. Pentru aceasta, Mântuitorule şi firea mea cea amărâtă
înnoieşte-o iarăşi, ca un Dumnezeu; ca să aduc Ţie, Rod, strigând cu
îndrăzneală Ziditorului meu: Ţie se cuvine Slavă, Dumnezeule al tuturor
şi Unule Iubitorule de oameni.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Glasul al 4-lea. Podobie: Cel Ce Te-ai Înălţat...
Sfinţii Ioachim cel Sfinţit şi Ana daruri aduceau preoţilor celor mai
dinainte şi neprimindu-li-se, pentru că erau sterpi, rugăciune au
înălţat Dătătorului a toate; şi rugăciunea lor auzind-o, le-a dăruit lor
pe Ceea ce este cu adevărat Uşa Vieţii, a cărei Sfântă zămislire să o
cinstim.