• Pomenirea celui între sfinţi Părintele nostru Spiridon, Episcopul Trimitundei, Făcătorul de Minuni
Acest mare şi slăvit sfînt al lui
Dumnezeu s-a născut şi a trăit toată sfânta lui viaţă în Insula Cipru,
întru care a slujit minunat Biserica lui Hristos. El s-a născut din
părinţi simpli, lucrători ai pămîntului, îndeletnicire pe care a
continuat-o şi el întru smerenie şi simplitate întreaga viaţă, chiar
arhiereu fiind. El a fost mai întîi bărbat căsătorit care a avut copii,
dar, după moartea soţiei lui, el s-a închinat pe sine cu totul slujirii
lui Dumnezeu. Din pricina marii lui evlavii şi a sfinţeniei vieţii lui,
obştea credincioşilor 1-a chemat cu o inimă şi cu o gură la scaunul de
arhiereu. Dar nici ca episcop Sfîntul Spiridon nu şi-a schimbat modul
lui simplu de viaţă. El a continuat să crească oi şi să cultive pămîntul
cu mîinile lui. Din roadele muncii lui el păstra pentru sine doar
foarte puţin, dînd cea mai mare parte spre hrana săracilor şi
nevoiaşilor. El s-a arătat mare făcător de minuni prin puterea lui
Dumnezeu: el a adus ploaie în vreme de secetă, a oprit curgerea apelor
unui rîu, a înviat mai mulţi morţi, 1-a vindecat pe împăratul
Constantius de o boală incurabilă, a grăit cu îngeri ai lui Dumnezeu, a
văzut mai înainte cele ce aveau să fie, a cunoscut gîndurile din inimile
oamenilor, a adus mulţime de păgîni la credinţă şi a lucrat
întru Numele Domnului multe alte minuni. El a fost unul din Sfinţii
Părinţi de la întîiul Sinod Ecumenic de la Niceea [din anul 325] şi a
adus mulţi eretici la credinţa cea dreaptă prin formulările lui simple
şi clare ale Sfintelor Dogme, precum şi prin facerea de minuni. El umbla
tot timpul îmbrăcat atît de smerit şi de simplu, încît chemat fiind la
palatul imperial de către însuşi împăratul care dorea să îl vadă, un
soldat 1-a pălmuit, crezînd că este un cerşetor. Dar Sfîntul, fără
vicleşug şi cu sfîntă simplitate împlinind cuvîntul Domnului, i-a întors
soldatului şi celălalt obraz. Sfîntul Spiridon L-a preaslăvit pe
Dumnezeu prin nenumărate şi mari minuni, fiind de folos nu doar celor
mulţi oameni care s-au ajutat şi s-au mîntuit prin el, ci întregii
Biserici a lui Dumnezeu. El a intrat întru cereasca odihnă la anul 348.
Sfintele lui moaşte făcătoare de minuni odihnesc în Insula Corfu, unde
şi astăzi îl preamăresc pe Dumnezeu cu mulţime de minuni.
• Pomenirea Sfântului Sfinţit Mucenic Alexandru, Patriarhul Ierusalimului
Mai întîi Sfîntul Alexandru a fost
Episcop al Cappadociei, dar în vremea persecuţiilor anti-creştine de sub
domnia lui Severus, în anul 203, el a fost aruncat în temniţă şi apoi
exilat. El este cel care a întemeiat vestita bibliotecă de la Ierusalim,
în care s-a documentat Eusebius atunci cînd a scris Istoria
Bisericească. El a fost torturat bestial în mai multe rînduri în timpul
domniei lui Decius, şi aruncat la fiarele sălbatice. Dar rămînînd viu de
fiecare dată şi fiarele nefacîndu-i nici un rău, el a fost aruncat în
închisoare, unde a şi murit. Aşa şi-a încheiat alergarea pămîntească
acest atlet al lui Hristos, strămutîndu-se la veşnicele locaşuri ale
împăratului Hristos, la anul 251.
• Pomenirea Sfântului Mucenic Sinesie [Sinet]
El de tînăr a fost citeţ la Roma, unde a
propovăduit cu îndrăzneală adevărul lui Hristos şi a dat pe faţa
minciuna idolatriei. Pentru aceasta el a fost torturat şi decapitat în
timpul domniei lui Aurelian.
Luna
decembrie în 12 zile: pomenirea Preacuviosului Pãrintelui
nostru si fãcãtorul de minuni Spiridon (+347).In vremea prigonirii crestinilor de catre Maximian-Galeriu, Sfantul a fost prins si, marturisind pe Hristos, i s-a scos ochiul drept, i s-a taiat pulpa stanga si a fost trimis in temnita. A luat parte la Sinodul cel dintai de la Niceea (325), fiind unul din cei trei sute optsprezece parinti episcopi si a marturisit apostoleasca invatatura ca Hristos, pentru Care a patimit, este cu adevarat de o fiinta cu Tatal, aratand cu puterea minunii, taina Sfintei Treimi, ascunsa intr-o caramida.
Murind Irina, fiica lui, o femeie, care incredintase moartei un odor de pret, spre pastrare, a cerut Sfantului odorul sau, iar acesta, nestiind unde este, a intrebat pe cea moarta si, afland de la ea locul unde este pus, l-a dat inapoi femeii. Acestui Sfant i se aratau ingerii si-i slujeau la Sfanta Liturghie si a luat marturie de la cer ca avea ingeri privitori, care cantau impreuna cu dansul. Iar cat era de indurator si milostiv se vedea din aceea, ca pe cand era pastor de oi, au venit noaptea hotii sa-i prade turma lui si, deodata, au fost opriti cu orbirea, ca n-au mai putut sa faca nimic, nici macar sa scape, iar Sfantul, vazandu-i in acea stare dimineata, nu numai ca i-a izbavit de orbire, ci inca si cate un berbec le-a dat la fiecare, indemnandu-i sa-si schimbe viata.
Si asa, ocarmuind bine turma ce i s-a incredintat de la Dumnezeu, s-a mutat la cetatea si petrecerea ingerilor. Iar sfintele lui moaste se afla in mare cinste, intr-o racla de mult pret, in insula Corfu, pana in ziua de astazi. Si se face pomenirea lui in biserica Sfantului si Verhovnicului Petru, aproape de Sfanta Biserica cea mare.
Întru aceastã zi, minunea Sfântului Spiridon, cu un vânzãtor de grâu.
Deci, era in cetatea Trimitundei un oarecare vanzator de grau, nesatios pentru iubirea de arginti si toate cele din launtrul sau, erau flamande de lacomie. Acesta, strangand cu negutatorie, de prin ale parti, multime de grau si aducandu-l cu corabia in cetate, nu vrea sa-l vanda cu acel pret cu care se vindea in cetate, ci l-a strans in hambare, pana cand se va mari foametea in cetate, pentru ca sa-l vanda mai scump si sa castige avere multa. Si, facandu-se foamete mare si, din zi in zi, ingreunandu-se traiul, a inceput bogatul acela a vinde graul sau foarte scump.
Si a venit, cazand catre dansul, un sarac, cerand si rugandu-l cu lacrimi sa-l miluiasca si sa-i dea lui putin grau, ca sa nu moara de foame cu femeia si copiii lui, iar vanzatorul, cuprins fiind de nemilostivire si de pofta aurului, n-a vrut sa-l miluiasca pe acel sarac, ci a zis catre dansul: "Sa mergi si sa aduci pretul si vei avea ceea ce vrei sa cumperi." Iar saracul, slabit de foame, a venit catre Sfantul Spiridon, spunand cu plangere saracia lui si nemilostivirea bogatului. Iar Sfantul i-a zis lui: "Nu plange, ci mergi la casa ta, pentru ca asa graieste Duhul Sfant, ca, dimineata, casa ta se va umple de grau, iar pe bogatul acela il vei vedea rugandu-te pe tine si dandu-ti tie grau fara de pret." Iar saracul, socotind ca Sfantul i-a zis aceasta numai spre mangaierea necazului sau si crezand desarta si nelucratoare nadejdea ce i se da, s-a dus la casa lui, suspinand.
Si, cum s-a intunecat de noapte, din porunca lui Dumnezeu, s-a varsat ploaie mare pe pamant si, prin acea varsare multa de ape, hambarele bogatului aceluia nemilostiv si iubitor de arginti s-au spart si apa a risipit tot graul. Iar acel nemilostiv vanzator de grau a alergat prin toata cetatea, strigand si rugand pe toti ca sa-i dea lui ajutor. Iar poporul cel sarac, vazand graul cel risipit pe drumuri a inceput a-l strange si a-l aduna prin casele lor. Asemenea si saracul acela si-a adunat si el grau pentru sine cu prisosinta. Inca si bogatul, vazandu-l, a inceput a-l ruga sa-si ia grau fara de pret, cat va voi.
Sinaxar 12 Decembrie
În această lună, în ziua a douăsprezecea, pomenirea Cuviosului Părintelui nostru Spiridon, făcătorul de minuni.
Cuviosul
Părintele nostru Spiridon, făcătorul de minuni, a trăit pe vremea
împăratului Constantin cel Mare şi a lui Constantie, fiul lui. Era
simplu la purtări şi smerit cu inima. La început a fost păstor de oi.
Apoi s-a însurat, iar după moartea soţiei a fost făcut episcop.
Dumnezeu i-a dat harul tămăduirilor în aşa măsură că a fost numit
făcător de minuni. În vreme de secetă a adus pe pământ ploaie; şi iarăşi, prin rugăciunea lui, a oprit ploaia cea peste măsură. A pus capăt foametei puse la cale de vânzătorii de grâu, dărâmându-le hambarele în care ţineau grâul. A prefăcut şarpele în aur şi, după ce a scăpat pe sărac de nevoie, a prefăcut iarăşi aurul în şarpe. A oprit curgerile râurilor. A dat la iveala gândurile păcătoase ale unei desfrânate, care îndrăznise să se apropie de el şi a făcut-o să-şi mărturisească păcatul. A astupat, prin puterea Sfântului Duh, gura celor ce se semeţeau cu ştiinţa lor, la Sinodul de la Niceea. O femeie i-a cerut o sumă de bani ce o încredinţase spre păstrare fiicei lui; sfântul a întrebat pe fiica lui, moartă mai de mult, unde a pus banii; şi aflând de la ea unde erau ascunşi, i-a dat stăpânei lor. A vindecat pe împăratul Constantie de boala de care suferea. A dat din nou viaţă copilului unei femei. A mustrat pe cel ce voia să-i ia din pricina lăcomiei o capră fără să o plătească şi a făcut să fugă capra în ocol de la cel ce o trăgea cu sila; iar după ce a numărat şi preţul ei, capra a stat cu cele cumpărate. A vindecat muţenia unui diacon, căruia îi poruncise să spună o mică rugăciune pe vremea unei arşiţe, iar el, pentru mărire deşartă, lungise rugăciunea şi din pricina asta amuţise îndată.
Odată slujitorii bisericii au aprins puţine lumânări în biserică; când sfântul i-a ţinut de rău, ei i-au răspuns că nu-i nimeni în biserică, aşa că nu e nevoie de mai multă lumină; dar sfântul a luat mărturie din cer că avea privitori pe îngerii, care cântau împreună cu el rugăciunile. Pe cine nu va uimi minunea izvorârii pe neaşteptate a untdelemnului în candelă, când candela era să se stingă din lipsă de untdelemn! Multora le-a prezis cele viitoare prin darul său cel dumnezeiesc al cunoaşterii de mai dinainte a lucrurilor. Pe episcopul Trifilie, care trăia în petreceri şi desfătări lumeşti, l-a povăţuit şi l-a îndemnat să dorească mai mult bunătăţile cele viitoare. A certat şi a dat morţii pe o femeie ce căzuse în desfrânare şi care nu voia să-şi mărturisească păcatul, ci spunea că a făcut copilul cu bărbatul ei, că a rămas cu el însărcinată, deşi acela murise de unsprezece luni. În timpul verii, când soarele dogorea, capul sfântului era plin de rouă; prin aceasta Dumnezeu arăta cinstea ce i se va da. Că sfântul era milostiv şi îndurător o arată întâmplarea cu cei ce au încercat să-i fure oile din turmă. Sfântul nu numai că a dezlegat pe hoţii ce fuseseră înlănţuiţi cu lanţuri nevăzute toată noaptea, dar le-a dat la plecare şi un berbec, ca să nu le fie în zadar privegherea cea de toată noaptea.
Ocârmuind dar bine turma încredinţată lui, s-a mutat ca să trăiască şi să petreacă cu îngerii.
Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Sinet.
Sfântul Mucenic Sinet a trăit pe vremea împăratului Aurelian. Sfântul acesta, făcut anagnost al bisericii Romei, de Sfântul Xist, a stat de vorbă cu împăratul Aurelian, când împăratul se afla în Roma şi aducea jertfe idolilor şi i-a făgăduit, în bătaie de joc, că va jertfi şi el idolilor. Când i s-a descoperit făţăria, a fost chinuit cumplit vreme îndelungată. Apoi a fost închis în templul numit Panteon; de aici a fost scos şi în cele din urmă i s-a tăiat capul.
Tot în această zi, pomenirea celui între sfinţi Părintelui nostru Alexandru, arhiepiscopul Ierusalimului.
Pe când împărăţea Deciu în bătrâna Romă s-a pornit mare prigoană împotriva creştinilor. A trimis împăratul oameni în toate ţările ca să silească pe creştini să jertfească idolilor şi să se lepede de Hristos, iar pe cei ce nu se vor pleca să-i supună la chinuri cumplite şi să le ia viaţa cu durere.
Pe vremea aceea era episcop în Ierusalim preasfinţitul Alexandru. Sfântul a fost pârât prefectului Cezareii Palestinei. Acesta a trimis şi l-a adus la el legat în lanţuri. Sfântul Alexandru a vorbit multe cu el, a propovăduit cu glas tare înaintea tuturor ca Hristos este Dumnezeu şi împărat, că este Făcătorul tuturor, că idolii sunt demoni şi curată rătăcire şi a dat anatemei cu glas plin de îndrăznire pe cei ce cinstesc pe idoli. Cuvintele sfântului au aprins cumplit mânia tiranului. De aceea îndată l-a pedepsit cu fel de fel de chinuri şi l-a osândit să fie mâncat de viu de fiare. L-au dezbrăcat pe sfânt de haine, l-au legat gol în mijlocul locului de chinuri ca pe un berbec de seamă şi a trimis tiranul felurite fiare ca să-l mănânce. Sfântul s-a rugat şi a adăugat la sfârşit aceste cuvinte: "Doamne, facă-se voia Ta ca să mă săvârşesc acum, facă-se precum voieşti Tu!". Atunci unele din fiarele care au fost slobozite asupra lui i se închinau arătându-şi închinăciunea prin înclinarea capetelor lor; altele se apropiau şi-i lingeau picioarele; iar altele îi lingeau cu limba trupul lui plin tot de răni. Iar marele arhiereu al lui Dumnezeu, mulţumind, a zburat la Domnul lăsând pe pământ nevătămat trupul, pe care nişte binecredincioşi cu multă cinstire l-au uns cu miresme, l-au înfăşurat în giulgiuri şi l-au îngropat într-un loc de seamă.
Tot în această zi, pomenirea Cuvioşilor Părinţilor noştri Amonata şi Antu.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.
Întru aceeasi zi, cuvânt despre doi sihastri, adevãrati frati, care în Schit, plãcând Domnului, s-au mântuit
Si ei, cu rabdare, toate le-au facut, cate le-am zis lor. Si n-au mai venit la mine trei ani. Si am ramas luptandu-ma cu gandurile, zicand: Oare ce fel este lucrarea lor, ca n-au venit la mine sa ma intrebe de vreun gand. Cei de departe vin la mine si acestia de aproape n-au venit, nici la altii nu s-au dus, decat numai la biserica mergand tacand, de se impartasesc cu Sfintele Taine? Si m-am rugat lui Dumnezeu, postind o saptamana, ce sa-mi arate faptele lor.
Si, sculandu-ma dupa o saptamana, m-am dus la ei, ca sa vad cum stau. Si, batand eu la usa, mi-au deschis si mi s-au inchinat, tacand. Si eu spunand rugaciune, am sezut. Si cel mai mare, facand semn celui mai mic sa iasa, a sezut sa impleteasca impletitura de cosnite, negraind nimic. Si in ceasul al noulea a venit cel mai tanar si, facand putina fiertura, a asezat masa, dupa cum i-a facut semn cel mare. Si a pus pe ea trei posmagi si au ramas asa tacand. Iar eu am zis: Sculati-va sa mancam. Si sculandu-se, am mancat. Si ne-a pus vasul cu apa si am baut. Si daca s-a facut seara, mi-au zis: Te duci? Iar eu am raspuns: Ba nu, ci aici voi dormi. Si mi-au pus o rogojina de o parte si, pentru ei, iarasi, intr-un colt, de alta parte. Si au lepadat incingatorile lor si paramanele si s-au culcat impreuna pe o rogojina inaintea mea. Iar daca s-au culcat, m-am rugat lui Dumnezeu sa-mi descopere lucrarea lor. Si s-a deschis acoperamantul chiliei si s-a facut lumina ca ziua, dar ei nu vedeau lumina. Si cand socoteau ei ca eu dorm, a imboldit cel mai mare pe cel mai mic in coasta si s-au sculat amandoi si s-au incins si si-au intins mainile la cer si eu ii vedeam pe ei, iar ei nu ma vedeau pe mine. Si am vazut pe diavoli ca veneau ca niste muste spre cel mai mic: unii veneau sa se aseze pe gura lui, iar altii pe ochii lui. Si am vazut pe ingerul Domnului ca tinea sabia de foc si-l pazea pe el, gonindu-i de la dansul. Si de cel mai mare nu puteau sa se apropie. Iar catre dimineata s-au culcat. Si eu m-am prefacut ca m-am desteptat; si ei, asemenea. Si mi-a zis cel mai mare numai acest cuvant: Vrei sa citim cei doisprezece Psalmi? I-am zis: Asa, sa citim! Si a cantat cel mic cinci psalmi, cate sase stihuri si un Aliluia. Si la fiecare stih iesea cate o faclie de foc din gura lui si se suia la cer. Asemenea si cel mai mare: Cand deschidea gura lui si canta, ca o funie de foc iesea din ea si ajungea pana la cer. Si am rostit si eu putin pe de rost. Si, iesind afara, le-am zis: Rugati-va pentru mine. Iar ei mi-au facut metanie, tacand. Deci am cunoscut ca cel mai mare este desavarsit, iar cu cel mai mic inca se lupta vrajmasul. Iar peste putine zile, a adormit fratele cel mai mare si a treia zi, cel mai mic".
Si, cand mergeau vreunii din parinti la ava Macarie, ii lua el si ii ducea la chilia celor doi frati, zicandu-le: "Veniti de vedeti mucenicia strainilor celor mici". Dumnezeului nostru, slava!
Cântare de laudă la Sfântul Spiridon, Episcopul Trimitundei, Făcătorul de Minuni
Soare luminos al paradisiacului Cipru
Şi slăvit luminător al Bisericii,
Sfîntul Spiridon apărător al ortodoxiei a fost,
Simplu ca un prunc cu nevinovăţia.
Dar simplitatea lui de înţelepciune e plină,
Ea luminează lumea.
La ce folosesc multele cuvinte ca să grăieşti adevărul?
Adevărul lui Dumnezeu este simplu:
Unul este Făcătorul, întru Sfînta Treime, Tatăl, Fiul şi Duhul.
Fiul S-a pogorît la păcătosul pămînt
Şi primit-a trup din Fecioara Maria.
El S-a întrupat spre a-i izbăvi pe oameni,
Căci Iubitor de oameni este.
El omenirii nouă lege i-a dat,
Legea iubirii şi a credinţei.
El acum șade în ceruri, Hristos Preaslăvit,
Unde roadă Sfintei Lui Lucrări de pe pămînt culege.
Iar roadă sfîntă a Lucrării Lui pe pămînt
Sunt Sfinţii, bărbaţi, femei şi copii.
El este Piatra de mîntuire a omenirii, în afară de Ea mîntuire nu este.
O, Sfinte Părinte Spiridoane, Luminătorule al Bisericii,
Atlete al lui Hristos, roagă-te pentru noi păcătoşii!
Cugetare
Nimic nu ne va ajuta nouă dacă nu vom înţelege că trebuie să fim blînzi şi îngăduitori faţă de slăbiciunile oamenilor şi să le iertăm din inimă.
Cum vom putea altfel nădăjdui că ne va ierta Dumnezeu pe noi dacă nu iertăm şi noi greşiţilor noştri?
Sfîntul Spiridon a vîndut odată o sută de capre unui negustor la preţul cu care se învoiseră şi a cerut negustorului să pună banii jos. Negustorul, ştiind că Sfîntul nu număra niciodată banii, a pus jos preţul pentru doar nouăzeci şi nouă de capre, iar banii pentru a suta capră i-a tăinuit. După aceasta, Sfîntul Spiridon i-a numărat aceluia o sută de capre şi le-a despărţit de turmele lui. Dar mînînd negustorul împreună cu ciobanii lui turma astfel „cumpărată”, iată că una din capre se rupe de turmă şi se întoarce înapoi, behăind. Sfîntul a alungat-o, dar ea s-a întors înapoi. Şi tot aşa, pînă cînd s-a văzut limpede că acea capră nu vrea să rămînă nicicum între caprele cumpărate. Atunci s-a apropiat Sfîntul Spiridon de negustor şi i-a şoptit la ureche aşa: „Ascultă, fiule, capra aceasta nu în zadar se întoarce mereu înapoi la mine. Nu cumva ai dosit preţul ei?”. Negustorul, ars de ruşine, şi-a recunoscut înşelătoria. De îndată ce a plătit banii cuveniţi, capra a mers liniştită alături de turma celor cumpărate.Altă dată în staulele de oi ale Sfântului Spiridon au năvălit nişte tîlhari. După ce au apucat cîte oi au vrut, ei au căutat să iasă din staul, dar o forţă nevăzută îi ţintuia pe loc, făcîndu-i incapabili de vreo mişcare. În zori, Episcopul a venit să caute de oile sale. Văzîndu-i pe tîlhari, i-a certat cu blîndeţe şi i-a povăţuit ca pe viitor să caute să-şi cîştige agoniseala traiului din muncă cinstită, iar nu din tîlhărit. Apoi a luat un berbece şi 1-a dăruit tîlharilor, zicîndu-le: „Luaţi-1 pe acesta pentru osteneala voastră, să nu vă fi fost privegherea de toată noaptea în zadar!”. Apoi, i-a slobozit cu pace.
Luare aminte
Să luăm aminte la binecuvîntarea lui Noe asupra a doi dintre fiii lui (Facerea 9):
- La cum Ham a descoperit goliciunea tatălui său, dar Seni şi Iafet au acoperit-o;
- La cum Noe pentru aceasta a dat binecuvîntare asupra lui Sem şi Iafet, dar blestem asupra urmaşilor lui Ham.
Predică
Despre Melchisedec – „Tu eşti preot din veac, după rânduiala lui Melchisedec” (Psalmul 109: 4; Evrei 7: 17, 21).
O, cît de mulţi sînt credincioşii ascunşi
ai lui Dumnezeu care îi slujesc Lui zi şi noapte! O, cît de multe sînt
stelele strălucitoare numite comete care apar pe neaşteptate, strălucesc
puternic, apoi se pierd fără urmă în imensitatea universului,
lăsîndu-ne însă adîncă pecetea amintirii lor! Dreptul Avraam împreună cu
urmaşii lui ne este cunoscut nouă celor de azi aşa cum este şi bolta
înstelată de deasupra noastră, Melchisedec
însă, despre care ne este vorbirea acum, se aseamănă cu acea cometă
strălucitoare: ea apare deodată, pe neaşteptate, trasează pe cer un arc
splendid şi spectaculos, apoi dispare în imensitatea universului. Dar cine este acest Melchisedec?
El este regele Salemului, preotul Dumnezeului Celui Preaînalt (Facerea 14: 18). El a adus pîine şi vin lui Avraam; el 1-a binecuvîntat pe Avraam, iar Avraam i-a dat lui zeciuială din toate cîte avea.
Dacă Avraam a fost atît de bogat
binecuvîntat de Dumnezeu, oare cu cît mai mult un va fi fost
binecuvîntat acela care 1-a binecuvîntat pe Avraam? O, cît de adînci şi
de nepătrunse sînt tainele Proniei dumnezeieşti! Gîndul omului se
întinde doar de azi pînă mîine, dar gîndul lui Dumnezeu merge pînă la
sfîrşitul veacurilor. După cuvîntul Sfîntului Apostol Pavel, Melchisedec îl prefigurează pe însuşi Domnul lisus Hristos
(Evrei 7: 10). Căci cîtă vreme strămoşul Avraam a fost un minunat şi
plăcut lui Dumnezeu lucrător al pămîntului, Melchisedec acesta a fost şi
rege şi preot, aşa cum şi Domnul este Împărat şi Preot. Melchisedec i-a
adus lui Avraam pîine şi vin, iar Domnul nostru a adus propriul Lui
Trup şi propriul Lui Sînge ca Pîine şi Vin întregului neam omenesc.
Avraam s-a închinat înaintea lui Melchisedec şi i-a adus cu dragoste şi
de bunăvoie zeciuală din toate roadele lui. Iar adevăraţii urmaşi ai lui
Avraam, creştinii, se închină înaintea Domnului Hristos şi îi aduc lui
cu dragoste şi de bună voie jertfe şi daruri, dar pentru dar, pentru
Marele Dar al Jertfei Lui sîngeroase pe Cruce. „Şi neamul Lui cine îl va
spune?” (Isaia 53: 8). Cuvintele acestea se referă şi la Domnul Hristos şi la Melchisedec.
„Avraam, părintele vostru, a fost bucuros să vadă ziua Mea şi a văzut-o
şi s-a bucurat” (Ioan 8: 56). Aşa a grăit Domnul către iudei. Dar cum a
văzut Avraam ziua Domnului? El a văzut-o în duh. Dumnezeu i-a
descoperit-o lui, căci el a văzut o prefigurare a Domnului Hristos în
persoana slăvită şi minunată a lui Melchisedec, rege, preot, şi rob al
Celui Preaînalt.
O, Stăpîne Doamne lisuse Hristoase,
Dumnezeul nostru, binecuvîntează-ne şi pre noi precum odinoară pe
credincioşii robii Tăi Avraam şi Melchisedec! Căci noi pre Tine Te
slăvim şi Ţie îţi mulţumim în veci, Amin!
