Canon de rugăciune către Sfinţii Mucenici Evlampie şi Evlampia, sora lui

Troparul Sfinţilor Mucenici Evlampie şi Evlampia, sora lui, glasul al 4-lea:

Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoinţele lor, cununile nesctricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru. Că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.
 

Condacul Sfinţilor Mucenici Evlampie şi Evlampia, sora lui

Glasul 3
Fecioara astăzi...

Pe vitejii mucenici şi fraţi după trup, pe Înţeleptul Evlam­pie şi pe Sfânta Evlampia să-i cinstim; că aceştia uneltirile tiranilor le-au ruşinat, cu Puterea Celui Ce S-a răstignit; pentru aceasta s-au arătat mucenicilor mărire, împreună şi laudă.

Cântarea 1, glasul al 6-lea.

Irmosul:

Ca pe uscat umblând Isra­el, cu urmele prin adânc, pe prigonitorul Faraon văzându-l înecat, a strigat: lui Dumnezeu cântare de biruinţă să-I cântăm.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Fiind luminaţi cu Razele cele Prealuminate ale Luminii Celei cu Trei Străluciri, biruitorilor mucenici, cereţi luminare, nouă, celor ce cinstim sfântă pomenirea voastră cea pururea prăznuită.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Raze de soare străluceşte cin­stita şi înfrumuseţată prăznuire a mucenicilor şi pururea lu­minează tăinuit marginile pă­mântului cu Puterea Duhului.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cu trup tânăr, tare ai biruit mucenice, pe începătorul rău tăţii celei vechi, răbdând chinuri şi foc şi năpădiri de rele, Sfinte Feri­cite Evlampie.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Fiind scăpaţi cu adevărat Fecioară Preacurată, de osânda cea strămoşească prin naşterea ta, cu glasuri de cântări te feri­cim pururea noi, credincioşii, ca pe o Maică a lui Dumnezeu.

Cântarea a 3-a. Irmos: Nu este sfânt precum Tu...

Stih: Sfinte Mucenice Evlampie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Săvârşit-ai luptele cu tărie, răbdând chinuri şi pedep­se amare, întărindu-te de faţă cu nădejdile bunătăţilor celor viitoare, Sfinte Mărite Evlampie.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Văzându-te pe tine, mucenice, îmbrăcat cu mărirea cea lumi­nată a mucenicilor, s-a dat pe sineşi cu totul la chinuri Cinstita Evlampia, cugetând ca şi tine.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Dorind de Hristos, mucenice, toate pornirile tiranilor cele vă­zute, întru nimic le-ai socotit, Sfinte Evlampie, pătimitorule, biruind cu credinţa pe cei pierzători.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Roagă-te, Preacurată Năs­cătoare de Dumnezeu, pentru cei ce te cinstesc pururea, să se izbăvească de toată pornirea cea vicleană a potrivnicilor şi de patimile cele pierzătoare de suflet.

Irmosul:

Nu este sfânt precum Tu, Doamne Dumnezeul meu, Care ai înălţat fruntea cre­dincioşilor Tăi, Bunule şi ne-ai întărit pe noi pe piatra mărturisirii Tale.

Cântarea a 4-a.

Irmosul:

Hristos este Puterea mea, Dumnezeu şi Domnul, cinstita Biserică cu Dumneze­iască cuviinţă cântă strigând; din cuget curat întru Domnul să prăznuim.

Stih: Sfinte Mucenice Evlampie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Astupat-ai gurile fiarelor celor sălbatice, cu chemările cele Dumnezeieşti, înfrumuseţându-te cu mărire îngerească şi împodobindu-te cu sfinţitele străluciri ale muceniciei.

Stih: Sfinte Mucenice Evlampie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Locuinţă însufleţită, locaş preasfinţit, te-a aflat pe tine ha­rul Duhului, Înţelepte Mucenice Evlampie; cu care fiind întărit, ai surpat la pământ locaşurile idolilor.

Stih: Sfântă Muceniţă Evlampia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Fost-a nemişcată, neîngro­zită, nestrămutată de toate vi­cleniile, chinurile celor cumpli­te, Sfânta Evlampia cea pururea pome­nită, fiind întărită întru Hristos.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Fiind împodobiţi cu sângiurile muceniciei şi păzind între voi, fericiţilor, unirea cu cre­dinţă frăţească, v-aţi lepădat de cugetele cele întunecoase ale tiranilor.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Pricepând de departe foarte arătat Proorocul Avacum, te-a numit pe tine, Curată, Munte Umbrit cu virtuţile; din care ni s-a arătat Cel Ce luminează sufletele noastre.

Cântarea a 5-a.

Irmosul:

Cu Dumnezeiască Străluci­rea Ta, Bunule, sufletele celor ce aleargă la Tine cu dragoste, mă rog, luminează-le; ca să Te vadă Cuvinte al lui Dumnezeu pe Tine, Adevăratul Dumnezeu, Cel Ce îi chemi din negura greşelilor.

Stih: Sfinte Mucenice Evlampie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ca nişte zori preafrumoase ai strălucit şi ca o stea de zi cu ade­vărat, cu Soarele Cel Prealu­minat, luminând pe credincioşi Dumnezeieşte, cu razele nevoinţelor şi ale minunilor, Sfinte Mucenice Evlampie.

Stih: Sfinte Mucenice Evlampie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Foarte mari dureri suferind şi mulţimea necontenitelor rele socotindu-le ca nişte dulci plă­ceri, Mucenice Evlampie, bucurându-te, ai moştenit răsplătirile cele Dumnezeieşti.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Vărsând pâraie de sânge cin­stită muceniţă, ai câştigat pâ­râul fericirii, prealăudată şi mărire neveştejită în veac şi desfătarea cea dulce a Raiului ai dobândit.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Toate săbiile vrăjmaşului au lipsit de tot cu adevărat, Prea­curată Fecioară fără prihană; că tu ai născut pe Dumnezeul tuturor, Cel Ce cu Crucea a sur­pat trufia vrăjmaşului.

Cântarea a 6-a. Irmos: Marea vieţii văzând-o...

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Întinzându-vă, mucenicilor, chinuindu-vă cumplit şi aruncându-vă fiarelor, tăindu-vă mădularele şi aruncân­du-vă în foc materialnic, nu v-aţi lepădat de credinţa cea fără de prihană.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Valurile chinurilor care se înălţau cu tărie, din poruncile judecătoreşti, n-au putut să înece tăria gândului pătimitorilor; că se întăreau de mâna cea Dumnezeiască.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

În curgerile sângiurilor, ce s-au vărsat din voi, aţi înecat pe duşmanul Faraon, iar Bise­rica lui Hristos aţi adăpat-o cu dreaptă credinţă, înflorind întru credinţă, nebiruiţilor mu­cenici.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Ca ploaia s-a deşertat în pân­tecele tău Dumnezeu, pentru nespusa îndurare şi cu pârâul desfătării toate le-a adăpat, Stăpână şi lumea, fiind stricată, a înnoit-o.

Irmosul:

Marea vieţii văzând-o înălţându-se de viforul ispitelor, la limanul Tău cel lin alergând, strig către Tine: scoate din stricăciune viaţa mea, Mult Milostive.

CONDAC, glasul al 3-lea. Podobie: Fecioara astăzi...

Pe vitejii mucenici şi fraţi după trup, pe Înţeleptul Evlam­pie şi pe Sfânta Evlampia să-i cinstim; că aceştia uneltirile tiranilor le-au ruşinat, cu Puterea Celui Ce S-a răstignit; pentru aceasta s-au arătat mucenicilor mărire, împreună şi laudă.

Cântarea a 7-a.

Irmosul:

Dătător de rouă cuptorul l-a făcut îngerul, cuvioşilor tineri, iar pe haldei arzându-i Porunca lui Dumnezeu, pe tiran l-a plecat a grăi: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri!

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Urmând cu harul celor trei tineri mucenici ai Domnului, aţi călcat focul, răcorindu-vă cu Focul Duhului cel fără de materie şi cântând lui Hristos: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri!

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Strujindu-li-se trupul, se în­tărea dragostea cea către Zi­ditorul; că Sfinţii cu toată plecarea către Dumnezeu îndumnezeindu-se, cântau cu credin­ţă: Binecuvântat eşti, Dum­nezeul părinţilor noştri!

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Defăimându-ţi mişcările ini­mii cu Dumnezeieştile suişuri, stai, biruitorule, pe piatra cea neclătinată şi nemişcată a vieţii cântând: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri!

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Pe cei trei tineri nu i-a ars cuptorul, închipuind mai îna­inte naşterea ta. Că Dumneze­iescul Foc, nearzându-te, S-a Sălăşluit întru tine şi pe toţi i-a luminat a cânta: Binecuvân­tat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri!

Cântarea a 8-a. Irmos: Din văpaie cuvioşilor...

Stih: Sfinte Mucenice Evlampie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Foarte frumos te-ai arătat cu sufletul şi cu trupul, fiind împresurat cu chinurile gerului, mucenice pătimitorule; şi nebiruindu-te nicide­cum, cântai Stăpânului Hristos în veci.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Ritorisind dimpreună pe Preaîndumnezeitul Cuvânt, au defăimat dogma cea fără de Dumnezeu mucenicii lui Dum­nezeu şi ai Împăratului tuturor, cei legaţi cu rudenie frăţească.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Jertfe şi Dumnezeieşti arderi de tot, miel de bunăvoie jertfiţi, junghieri fără de prihană, pri­nos primit lui Dumnezeu v-aţi adus la Masa cea Cerească, pur­tătorilor de chinuri.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Cunoscându-te stea limpede, cu chipul de lumină care lu­minezi cu razele tămăduirilor sufletele tuturor, Sfinte Biruitorule Evlampie, cu credinţă te lău­dăm în veci.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Bucură-te, Fecioară Neispi­tită de nuntă, cu totul fără pri­hană, Limanul celor înviforaţi de valuri! Bucură-te, Mireasa lui Dumnezeu! Bucură-te, Cu­răţirea păcătoşilor! Bucură-te, Ceea ce ai născut pe Dumnezeu cu Trup!

Irmosul:

Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne în­chinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

Din văpaie cuvioşilor rouă ai izvorât şi jertfa drep­tului cu apă ai ars-o; că toate le faci, Hristoase, cu singură voirea; pe Tine Te preaînălţăm întru toţi vecii.

Cântarea a 9-a. Irmos: Pe Dumnezeu a-L vedea nu este...

Stih: Sfinte Mucenice Evlampie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Dorind a vedea Mărirea Atotţiitorului şi Frumu­seţea Lui Cea Neasemănată, n-ai luat în seamă necinstea vieţii, răbdând moarte de ocară, mărite, care ţi-a adus mărirea cea de-a pururea, Sfinte Mucenice Evlampie.

Stih: Sfinte Mucenice Evlampie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ca o lumină, ca un sfeşnic pururea luminos, te-ai arătat, Sfinte Mucenice Evlampie, celor din noaptea vieţii şi gonind noaptea întu­nericului, ai risipit negura pa­timilor, cu lumina tămădui­rilor, pătimitorule de Dum­nezeu fericite.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Împodobindu-vă înşivă, cu frumoase podoabe vopsite din sângiurile voastre, Sfinţilor Mucenici Evlampie şi Evlampia, staţi înaintea Domnului, pur­tând cununi şi cântând împreu­nă cu îngerii: Sfânt, Sfânt, Sfânt, Sfântă eşti, Treime, Ceea Ce toate le lucrezi şi eşti Atotputernică.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Aduceţi-vă aminte de noi, cei ce cu credinţă săvârşim sfântă pome­nirea voastră, cea pururea cinstită şi sfinţită, plină de lumină şi de strălucire, biruitorilor mucenici şi care ne închinăm cu credinţă la sfintele voastre moaştele, ferindu-ne pe toţi de toate în­cercările.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Ceea ce eşti Locaş Luminii care a Strălucit cu cuviinţă Dum­nezeiască din tine Curată şi fără prihană, luminează ochii sufletului meu, gonind întunericul necunoştinţei şi pierzând negura păcatului.

Irmosul:

Pe Dumnezeu a-L vedea nu este cu putinţă oamenilor, spre Care nu cutează a căuta Oştile îngereşti; iar prin tine Preacurată S-a arătat oamenilor Cuvântul Întrupat. Pe Care mărindu-L cu Oştile cereşti, pe tine te fericim.

SEDELNA, glasul al 8-lea. Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...

Norii cei întunecaţi ai chinu­rilor cu tărie defăimându-i, pătimitorilor, prin harul Mântui­torului aţi strălucit ca Soarele; şi fiind legaţi dimpreună Dumnezeieşte cu dragostea frăţeas­că, la osteneli asemenea prealuminat v-aţi slăvit. Drept ace­ea, după sfârşit, aţi luat de la Înălţime har fără de sfârşit, a tămădui bolile, voi, fraţi împreună pătimitori; rugaţi-vă lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască, celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea voastră.

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 8-lea. Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...

Fecioară Născătoare de Dum­nezeu, sufletul meu cel smerit, fiind acum necârmuit, se înea­că în valurile supărărilor vieţii, lovit de viforul lor, arătându-se plin peste măsură de povara păcatelor şi ameninţat a merge în fundul iadului; apucă înain­te, Preasfântă Mireasă a lui Dumnezeu şi cu mila rugăciu­nilor tale dându-i linişte, aşează-l în limanul tău; că tu eşti Liman Sufletesc, tu Scăpare de greutatea păcatelor şi-mi suie sufletul meu către Înălţime.

SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 8-lea. Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...

Mieluşeaua văzând pe Mie­luşelul, Păstorul şi Mântuitorul pe Cruce, se văita lăcrimând şi cu amar grăia: lumea se vese­leşte luând prin tine mântuire, iar pântecele meu arde văzând Răstignirea Ta, pe care o rabzi pentru milostivirea milei, Îndelung Răbdătorule, Doamne, Adâncul milei şi Izvor Nedeşer­tat, milostiveşte-Te şi dăruieşte iertare greşelilor, celor ce cu credinţă laudă Dumnezeieştile Tale Patimi.