vineri, 10 octombrie 2014

11 octombrie – Sf. Ap. Filip; al VII-lea Sinod Ecumenic; Sf. Teofan Mărturisitorul, făcătorul de canoane; Sf. Nectarie, patriarhul Constantinopolului; Sf. Mc. Zinaida și Filonilla


 

Sinaxar 11 Octombrie

În aceasta luna, în ziua a unsprezecea, pomenirea Sfântului Apostol Filip, unul din cei sapte diaconi.
Apostolul Filip, unul din cei 7 diaconiAcesta era din Cezareea Palestinei si luându-si femeie a nascut patru fete proorocite. De acesta pomeneste dumnezeiescul Luca evanghelistul la Faptele Apostolilor. A fost facut si diacon de catre apostoli la lucrarea sfintilor, împreuna cu Stefan si cu ceilalti. Acesta a luminat Samaria si a botezat pe Simon vrajitorul, care se fatarnicea; si rapit fiind de îngeri a aflat pe etiopianul famen, pe care învatându-l l-a botezat. Dupa aceea fiind adus de înger la cetatea Azot a luminat-o si pe aceasta cu cuvântul sau. Apoi a mers la Tralia cea din Asia, în care facând minuni si zidind biserica, s-a mutat catre Domnul.
Tot în aceasta zi, Sfintele Mucenite Zinaida si Filonila, surorile.
Acestea au fost din Tarsul Ciliciei, rudenii lui Pavel apostolul si parasindu-si patria si lepadându-se de averea lor si prefacându-se ca umbla cu mestesugul doctoricesc, iar dupa adevar plineau lucrul apostolesc. Au venit si în cetatea Dimitriadei si intrând într-o pestera, petreceau acolo viata lor; în care loc Zinaida tamaduind boli si slabiciuni s-a mutat catre Domnul. Iar Filonila dându-se pe sine la îndelungate postiri si privegheri cu rugaciunea facea multe minuni. Si cu slujba slujind firii, s-a dus din viata aceasta vremelnica.
Tot în aceasta zi, Preacuviosul Parintele nostru si marturisitorul Teofan, fratele Sfântului Teodor Scrisul.
Teofan Marturisitorul - fresca din RomâniaAcestia fiind din parinti cucernici, care locuiau în Palestina si aveau grija iubirii de oaspeti, prin sârguinta parintilor lor au învatat toata filozofia cea sfânta si cea elineasca si s-au calugarit, apoi au fost hirotoniti preoti. Pe atunci tulburându-se pagânul Teofil împotriva icoanelor si oprindu-le de la închinare, au fost trimisi acesti preaîntelepti de catre cel ce era atunci patriarh de Ierusalim, catre acel hulitor de Hristos împarat pentru pricina aceasta; înaintea caruia stând de fata si mustrându-l ca pe un luptator împotriva lui Dumnezeu au fost închisi în temnita amândoi multa vreme. Dupa aceea spurcatul chemând pe fercitul Teodor la el din temnita si batându-l rau si înfierându-i obrazul cu stihuri iambicesti l-a trimis iarasi la temnita. Iar pe Sfântul Teofan, patimind si el asemenea, l-a trimis în Tesalonic la închisoare. Dupa moartea pagânului Teofil, fiind chemat de la închisoare de Mihail si Teodora, binecredinciosii împarati, a fost facut mitropolit Bisericii din Niceea de patriarhul Metodie, care a risipit erezia luptei împotriva icoanelor; si ocârmuind Biserica si turma sa precum iubeste Dumnezeu, a trecut din viata aceasta.
Tot în aceasta zi, pomenirea sfintilor patriarhi ai Constantinopolului: Nectarie, Arsachie si Sisinie.
Duminica dupa 11 zile ale acestei luni, se face pomenirea Sfintilor si fericitilor Parinti de la Niceea, care a doua oara s-au adunat în acest oras în zilele iubitorilor de Hristos împarati Constantin si Irina, împotriva celor ce pagâneste si fara învatatura si fara socoteala faceau Biserica lui Dumnezeu a sluji idolilor si aruncau cinstitele si sfintele icoane.
sfintii parinti de la Sinodul 7 ecumenicSfântul si a toata lumea al saptelea Sinod, s-a tinut la Niceea, a doua oara, în zilele împaratului Constantin si ale Irinei maicii sale; în ale lui Adrian papa Romei si Tarasie al Constantinopolului; Politian al Alexandriei, Teodoret al Antiohiei si Ilie al Ierusalimului. Erau Sfintii Parinti, ce se adunasera acolo, trei sute saizeci si cinci; care s-au strâns împotriva luptatorilor icoanelor si au anatemizat cu scrisoare anume tot eresul si pe capeteniile eresurilor, apoi pe toti luptatorii împotriva icoanelor, poruncind si întarind cu scrisoare, cum ca cel ce nu va cinsti sfintele icoane, este strain de dreapta credinta. Au dogmatisit ca cinstea icoanei se ridica la chipul cel dintâi; si cum ca cel ce cinsteste icoana, cinsteste pe însusi cel ce este înfatisat în aceasta. Si asa rânduind si întarind dreapta credinta, s-a dus fiecare la scaunul sau.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.
Luna octombrie în 11 zile: pomenirea Sfântului Apostol Filip, unul din cei sapte diaconi.
        Sfantul Apostol Filip, diaconul, s-a nascut in Cezareea Palestinei si a trait pe vremea Apostolilor Domnului. Era casatorit si avea patru fiice proorocite. A fost casatorit si avea patru fiice proorocite. A fost unul din cei dintai sapte diaconi ai crestinatatii, fiind ales si sfintit diacon de Sfintii Apostoli, si, dimpreuna cu Sfantul Arhidiacon Stefan, se ingrijea cu toata osardia de saraci si de vaduve, la impartirea hranei, in obstea crestinilor din Ierusalim. Dupa mucenicia Sfantului Stefan, diaconul Filip a propovaduit Evanghelia in Samaria unde, botezand pe Simon vrajitorul, s-a dovedit ca acesta umbla cu gand viclean, incercand sa cumpere de la Apostoli, harul, cu bani. Rapit de ingerul Domnului, Sfantul diacon Filip a primit porunca sa mearga, apoi, pe calea ce coboara de la Ierusalim spre Gaza si, mergand, a aflat pe un barbat etiopian, famenul dregator al Candachiei, imparateasa Etiopiei; acesta dupa ce se inchinase in Ierusalim, se intorcea acum acasa si, sezand in carul sau, citea, fara sa inteleaga, cartea Proorocului Isaia. Pe acest famen, Filip diaconul l-a invatat si l-a botezat in credinta Domnului nostru Iisus Hristos, facand din el cel dintai propovaduitor al credintei in Etiopia.
        In sfarsit, traditia crestina stie ca Sfantul diacon Filip, mergand din nou la Ierusalim, a fost hirotonit episcop de Sfintii Apostoli si trimis in Tralla cea din Asia, in care, invatand, facand minuni si intemeind biserici, cu pace s-a dus catre Domnul.
 



 
 
 
Întru aceastã zi, Preacuviosul Pãrintele nostru Teofan Mãrturisitorul, fratele Sfântului Teodor Scrisul (+850)
        Acestia, avand parinti binecredinciosi ce locuiau in Palestina, aveau nevointa si grija iubirii de oaspeti si, cu sarguinta parintilor, au invatat toata filosofia cea sfanta si cea elineasca si au luat viata cea monahiceasca si au fost hirotoniti preoti. Deci, tulburandu-se paganul Teofil (829-842) asupra icoanelor si oprind a li se da inchinaciune, acesti preaintelepti au fost trimisi de cel ce era atunci patriarh al Ierusalimului, catre acel hulitor de Hristos imparat, pentru pricina aceasta. Si, stand ei de fata inaintea lui si mustrandu-l ca pe un luptator impotriva lui Dumnezeu, au fost inchisi in temnita amandoi, multa vreme. Dupa aceea, spurcatul, chemand pe fericitul Teodor din temnita catre dansul si batandu-l rau si arzandu-i obrazul, l-a trimis iarasi in temnita. Iar pe Sfantul Teofan, patimind si el asemenea, l-a trimis in Tesalonic la inchisoare.
        Acesta, dupa moartea paganului Teofil, a fost chemat de Mihail si Teodora, drept-credinciosii imparati, si a fost hirotonit mitropolit pentru Biserica de la Niceea, de catre patriarhul Metodie, risipind pe cei care luptau contra icoanelor.



 
 
 
Întru aceeasi zi, aducerea aminte de minunea ce s-a fãcut cu icoana Domnului nostru Iisus Hristos.
        In cetatea Beirut traia un crestin intr-o casa aproape de scoala evreilor si avea o icoana pe care era zugravit chipul Domnului nostru Iisus Hristos, dupa firea lui omeneasca. Iar dupa o vreme, crestinul si-a cumparat o alta casa si s-a dus din casa aceea, luandu-si ale sale, si a ramas acolo numai icoana Domnului, dar si aceasta s-a facut dupa randuiala lui Dumnezeu. Iar in casa aceea, unde era icoana Domnului, s-a asezat un necredincios si, aducandu-si ale sale, traia intr-insa si n-a vazut ca icoana sta acolo. Deci, dupa o vreme, chemand la ospat pe un alt necredincios, prieten al sau, si, ospatandu-se ei, pritenul cel chemat a cautat spre peretele casei si a vazut icoana Domnului stand, si a zis celui ce il chemase pe el; "Cum tu, pagan fiind, tii in casa ta aceasta icoana?" Iar cel ce vietuia acolo a inceput a se jura si a se blestema, zicand ca, pana acum, nici n-a vazut-o. Si, plecand, cel chemat a vorbit de rau pe prietenul sau la capetenii, zicand: "Cutare are icoana lui Iisus Nazarineanul in casa sa." Si se umplura toti de manie, dar atunci au tacut, de vreme ce era seara. Dar a doua zi, s-a adunat mult popor, dascali si batrani si au mers la casa unde era icoana Domnului si sarind in casa, au aflat icoana Domnului si o scoasera afara si au pus-o in mijlocul adunarii lor, zicand: "Precum parintii nostri, l-au batjocorit pe El, asa si noi sa facem icoanei acesteia." Si au inceput a scuipa pe icoana si a bate chipul fetii lui Iisus Hristos pe o parte si pe alta. Si dupa aceasta au zis: "Am auzit ca parintii nostri de lemn L-au rastignit, deci, sa facem si noi tot asa icoanei lui". Si, luand piroane, le-au batut  in chipul mainilor si picioarelor Lui si, punand intr-o trestie un burete cu otet, l-au lipit de chipul gurii Domnului. Dupa aceasta, adusera o sulita si au poruncit unuia sa loveasca in coasta chipului Domnului. Si cum a lovit acela in icoana cu sulita, indata a curs sange si apa si s-a facut frica mare peste toti cei ce au vazut aceasta minune slavita si au umplut un vas de sangele si apa ce a curs. Si au facut sfat, zicand asa: "Sa aducem niste orbi si schiopi si indraciti si sa-i ungem pe ei cu sangele acesta si de se vor vindeca, toti vom crede in Cel rastignit, ca frica ne-a cuprins pe noi de minunea aceasta."
        Si adusera pe un olog din nastere si cum l-au uns pe el cu sangele cel curs din icoana lui Hristos, indata a sarit ologul si s-a facut cu totul sanatos. Dupa aceasta, adusera niste orbi si aceia, ungandu-se au vazut si multime fara de numar de cei indraciti, prin ungere cu sangele acela, s-au curatit. Si s-a instiintat de aceasta toata cetatea si toti alergau la acea negraita minune, aducand pe bolnavii lor, pe cei slabanogi, stricati, uscati si pe cei ce se tarau; si toti luau tamaduire. Atunci tot poporul care traia acolo a crezut in Domnul nostru Iisus Hristos si, cazand inaintea chipului icoanei Domnului, toti strigau, zicand cu lacrimi: "Slava Tie Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, sa faci niste minuni ca acestea. Slava Tie, pe Care parintii nostri Te-au rastignit, ca noi credem in Tine, primeste-ne pe noi cei ce cadem acum la Tine, Stapane." Si toti oamenii din cetatea aceea, barbatii si femeile si copiii, au mers la episcop si l-au rugat pe el ca sa le dea lor Sfantul Botez. Si i-au aratat lui icoana Domnului si sangele si apa care cunoscusera dintr-insa si toate batjocurile pe care ei le facusera sfintei icoane aceleia, toate le-au spus episcopului, iar episcopul vazandu-i pe ei pocaindu-se cu adevarat, i-a primit cu bucurie. Si in multe zile, invatandu-i pe ei sfanta credinta, i-a botezat cu femeile si cu copiii.
        Atunci s-a facut bucurie mare la cetatea aceea, nu numai pentru neputinciosii cei tamaduiti, ci si pentru necredinciosii care s-au botezat, ca au primit sfanta credinta, prin minunea icoanei Domnului nostru Iisus Hrists, Caruia, impreuna cu Dumnezeu Tatal si cu Sfantul Duh, sa-I fie de la toti inchinaciune, in vecii vecilor. Amin.

 

 

ântului Apostol Filipsf_ap_filip
Sfîntul Apostol Filip s-a născut în Cezareea Palestinei. El a fost bărbat căsătorit şi a avut patru fiice. Toate patru primiseră de la Dumnezeu darul prorociei, şi toate patru s-au închinat întru desăvîrşita feciorie slujirii Domnului lisus Hristos. Cînd au ales Sfinţii Apostoli pe primii şapte diaconi ai Bisericii, Filip s-a numărat între ei, împreună cu Arhidiaconul Ştefan şi alţii. Ca diacon, el a slujit cu rîvnă nevoiaşilor şi văduvelor. Începînd prigoana împotriva creştinilor la Ierusalim, Sfîntul Filip s-a refugiat în Samaria, şi de acolo a predicat Evanghelia şi a dat mărturie de adevărul ei prin multe şi puternice minuni. El a scos afară diavoli din oameni, a vindecat bolnavi, şi a lucrat tot binele. Văzînd minunile Sfîntului Filip, Simon Magul a primit Sfintul Botez [?]. Sfintul Filip 1-a botezat şi pe eunucul Candachiei, regina Etiopiana. După această ultimă faptă, un înger al Domnului 1-a luat şi 1-a dus îndată la Azotus, unde a învăţat, a predicat şi i-a adus pre mulţi la Hristos. Sfmtul Filip a fost uns Arhiereu al cetăţii Tralles. El s-a odihnit cu pace la bătrîneţi adînci, strămutîndu-se la locaşurile cele veşnice ale bucuriei Domnului lui.
• Prăznuirea celui de-al șaptelea Sinod Ecumenical_saptelea_sinod_ecumenic
Sinodul al șaptelea a toată lumea s-a ţinut la Niceea, în anul 787. Împăraţi atunci erau binecredincioasa împărăteasă Irina şi fiul ei, Constantin, iar Patriarh al Cetăţii celei Mari [Constantinopolul] era Tarasie. Acest Sinod a confirmat şi a întărit odată pentru totdeauna cultul cinstirii sfintelor icoane, arătînd dreptatea lui cu dovezi din Sfînta Scriptură, din mărturiile şi mărturisirile pînă la sînge ale Sfinţilor Părinţi, şi din pilda de neînlăturat a nenumăratelor minuni lucrate asupra credincioşilor prin sfintele icoane. Adăugînd la şirul minunilor, Episcopul Constantin al Ciprului a adus înaintea ochilor minţii Sfinţilor Părinţi de la Sinod şi următoarea lucrare minunată: într-o zi un anume păstor din cetatea Constantia şi-a dus turma la păşune, şi a văzut acolo o icoană a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, împodobită de credincioşi cu cununi de flori. „De ce s-o fi dînd atîta cinste unei bucăţi de stîncă?”, şi-a zis păstorul, care crescuse în casa lui părintească în duh iconoclast. El a lovit icoana închipuită pe stîncă cu toiagul lui, şi a stricat ochiul drept al Preasfintei Stăpîne. De îndată ce s-a întors să plece, el s-a împiedicat chiar în toiagul lui, a căzut şi s-a lovit cumplit la faţă, căci din acea căzătură s-a ridicat cu ochiul drept scos. Astfel rănit, el s-a întors în cetate strigînd şi plîngînd că asupra lui a căzut pedeapsa Maicii lui Dumnezeu. Tot la acest Sfînt Sinod s-a decretat pentru întîia oară ca să se coase negreşit sfinte moaşte de mucenici în sfintele antimise. La acest Sfînt Sinod au fost de faţă trei sute şaizeci şi şapte de Sfinţi Părinţi din toată lumea. Fie ca Domnul să Se milostivească către noi şi să ne mîntuiască pentru sfinte rugăciunile lor.
• Pomenirea Sfântului Părintelui nostru Teofan Mărturisitorul [şi Făcătorul de Canoane]sf_teofan_marturisitorul_facatorul_de_canoane
Sfîntul Teofan acesta a fost mărturisitor pînă la sînge întru apărarea sfintelor icoane, şi de asemenea mare alcătuitor de frumoase canoane. El s-a născut în Arabia din părinţi foarte bogaţi şi foarte evlavioşi. Împreună cu fratele lui, Sfîntul Teodor (care se pomeneşte la 27 decembrie), el s-a tuns întru îngerescul chip la Mînăstirea Sfîntului Sava cel Sfinţit. Fiind ei bărbaţi foarte educaţi şi plini de toată înalta învăţătură dinlăuntru dar şi din afară, Patriarhul Toma al Ierusalimului i-a trimis pe cei doi fraţi la împăratul Leon Armeanul, spre a îl convinge pe acesta cu dovezi de dreptatea cinstirii sfintelor icoane. Nelegiuitul împărat însă i-a supus pe cei doi fraţi sfinţi torturilor celor mai bestiale şi i-a aruncat în temniţă. Mai după altă vreme împăratul iconoclast Teofil i-a scos din temniţă spre a-i batjocori şi a-i schingiui şi mai mult. Acesta le-a însemnat sfintele lor feţe cu fierul roşu, spre a-i face bătaia de joc a lumii. După ce luptele iconoclaste s-au încheiat Sfîntul Theofan a fost eliberat, şi la scurtă vreme după aceea sfinţit episcop. El a adormit cu pace la anul 847, după ce a suferit chinuri pentru apărarea sfintelor icoane timp de douăzeci şi cinci de ani neîntrerupţi. Sfîntul Theofan a alcătuit una sută şi patruzeci şi cinci de sfinte Canoane. El s-a sălăşluit întru lumina neînserată a bucuriei celei veşnice a Domnului lui.
• Pomenirea Sfântului Nectarie, Patriarhul Constantinopolului
Sfîntul Nectarie a fost un funcţionar imperial de rang foarte înalt, plin de sfinţenia vieţii, chiar mirean fiind. În anul 381 el a fost ales cu o inimă şi cu o gură de întreaga obşte a creştinilor ca să fie Patriarh al Constantinopolului, în urma Sfîntului Grigorie Teologul. El a fost bărbat foarte învăţat, plin de adîncă înţelpciune duhovnicească, dreaptă socoteală şi rîvnă pentru Sfînta Biserică. El s-a săvîrşit cu pace la anul 397.
• Pomenirea Sfintelor Muceniţe Zinaida şi Filonillasf_mc_zinaida_si_filonila
Ele au fost surori după trup, şi s-au născut la Tarsus. Ele sînt numite rudenii după trup ale Sfîntului Apostol Pavel. Ele s-au închinat cu întreaga feciorie Domnului Hristos, lepădîndu-se desăvîrşit de toată grija cea lumească, şi retrăgîndu-se într-o peşteră, unde s-au îndeletnicit cu aspre nevoinţe călugăreşti. Fiind mare postitoare şi rugătoare, sfînta Filonilla s-a învrednicit de la Dumnezeu de darul facerii de minuni. Nişte necredincioşi le-au atacat într-o noapte şi le-au ucis, omorîndu-le cu pietre.


Cântare de laudă la Sfântul Theofan Mărturisitorul
Theofan din Lavra Sfinţitului Sava,
Marele nevoitor, înaltul teolog şi slăvitul imnograf,
Mărturisitorul lui Hristos şi mucenicul credinţei,
Podoaba Bisericii şi părintele ortodoxiei,
Din chilia sa a ieşit spre a lucra ascultarea.
El iubita tăcere o a lăsat spre a ieşi în viitoarea lumii,
Spre a-l lămuri pe răul împărat şi a-i arăta adevărul,
Chiar cu litera sîngelui lui.
Sfîntul Theofan un sfert de veac din viaţa lui
Bine negustoritu-l-a,
Cu el dobîndind adevărata, veşnica fericire.
În aceşti ani lungi el în torturi, temniţă şi chinuri a petrecut,
Purtînd pe a lui faţă peceţile suferinţei,
Dar insuflat de Duhul, Sfîntul lui Dumnezeu
Îmbogăţitu-şi-a anii cumpliţi cu cîntări sublime,
Aducînd Domnului Dumnezeu şi sfinţilor Lui
Cîntări de credinţă fierbinte, nădejde şi adevăr.

Cugetare
Aşa cum prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu apa sfinţită şi untdelemnul sfinţit capătă puteri vindecătoare, aşa şi sfintele icoane ale Persoanelor Dumnezeieşti, îngereşti, sau îndumnezeite, capătă puteri tainice, între care şi a vindeca suferinţele oamenilor. Sfîntul Athanasie cel Mare aduce un exemplu de ce va să zică puterea minunată a sfintelor icoane.
În oraşul Beirut locuia un creştin într-o casă închiriată. Mutîndu-se din acea casă în altă parte, el a uitat să-şi ia cu sine şi icoana, o icoană a Mîntuitorului. În acea casă în urma lui a venit să locuiască un evreu. La Beirut pe atunci se aflau mulţi iudei care urau de moarte credinţa creştină. Prin urmare, aflînd icoana Mîntuitorului în casa în care tocmai se mutase, evreul a luat-o şi a dus-o la sinagoga lui, unde împreună cu ceilalţi iudei au batjocorit şi au profanat sfînta icoană în mulţime de feluri întocmai cum şi strămoşii lor îl batjocoriseră pe Mîntuitorul pe Cruce. La urmă unul dintre ei a luat o lancie şi a lovit chipul sfintei icoane în coastă și, o, minune! Îndată a ieşit din sfinta coastă cea din icoană sînge şi apă, întocmai cum a ieşit din trupul Domnului pe Cruce! Groaza iudeilor a fost mai presus de cuvînt. Dar le-a venit în minte îndată să aducă un vas în care s-a strîns tot acel Sfînt Sînge. Ei îndată şi-au adus acolo pe toţi bolnavii lor, neputincioşii, paraliticii, demenţii, ungîndu-i cu Sfîntul Sînge şi văzînd sub ochii lor cum toţi bolnavii se însănătoşesc tot atunci. Toată cetatea s-a adunat la sinagoga evreiască spre a vedea minunea şi spre a îl slăvi pre Unul Domn lisus Hristos Mîntuitorul oamenilor. Toţi evreii care s-au aflat atunci la Beirut au crezut întru Unul Domn lisus Hristos Cel Viu şi Dătător de Viață.

Luare aminte
Să luăm aminte la nenumăratele fapte nelegiuite ale poporului lui Israil, şi la numeroasele pedepse cu care 1-a pedepsit Dumnezeu pentru aceasta (IV Regi 24):
  • La cum mai marii poporului adesea şi-au întors faţa lor de la Dumnezeu, făcînd ceea ce a fost rău înaintea Lui;
  • La cum Dumnezeu a pedepsit poporul spre a-1 îndrepta;
  • La cum în cele din urmă, sub răul rege loiachim, israeliţii au fost luaţi în robia babiloniană.

Predică
Despre glasul Domnului peste ape – „Glasul Domnului [este] peste ape” (Psalmul 28: 3)
Glasul Domnului S-a auzit la Iordan, cînd L-a botezat Sfîntul Botezător loan pre Domnul. S-a auzit glasul Domnului şi la Marea Galileii, în furtună cumplită şi în vijelie, iar furtuna şi vijelia, auzindu-L, s-au potolit. Glasul Domnului S-a auzit la Nunta din Cana Galileii, iar apa s-a făcut în vin. Glasul Domnului S-a auzit la Marea Roşie, iar apele mării sau despărţit, lăsînd cărare uscată în mijlocul lor ca să treacă poporul lui Dumnezeu! Glasul Domnului auzitu-S-a în pustie, şi a tîşnit apă dulce din stîncă, în loc secetos. Cunoscînd toate acestea, ne întrebăm: dar oare ce înseamnă Glasul Domnului peste ape ?
Aceasta înseamnă că elementul apă este lucrarea lui Dumnezeu şi că prin el Dumnezeu lucrează minuni cînd voieşte El şi cum voieşte El. Celelalte elemente ale naturii, focul, pămîntul şi aerul sînt şi ele lucrearea lui Dumnezeu, nu mai puţin decît apa. Iar Domnul asupra tuturor acestora este Stăpîn Suprem şi absolut, şi prin ele toate lucrează El minuni atunci cînd voieşte şi cum voieşte.
Dumnezeu Duhul Sfînt a venit asupra Apostolilor la Cincizecime în chip de limbi de foc. în cuptorul babilonean focul şi-a pierdut toată puterea lui auzind glasul Domnului, şi nu i-a mai ars pe cei trei tineri. Dumnezeu a trimis foc din cer ca să ardă jertfa lui Ghedeon (Judecători 6). Sfîntul Ilie a făcut să se pogoare foc din cer cu rugăciunea (III Regi 1:10). Rugul de foc văzut de Moise în pustie ardea, dar nu se mistuia (Ieşirea 3). Un Stîlp de foc i-a călăuzit pe Israeliţi prin pustie (Ieşirea 13: 14). Toate acestea cu puterea lui Dumnezeu s-au lucrat. S-a deschis pămîntul şi i-a înghiţit pe nelegiuiţii Kore, Dathan şi Abiron (Numerii 16 :32). Dar s-a deschis stînca şi a ascuns-o pe dreapta Elisabeta şi pe pruncul ei, de sabia nelegiuitului Irod. S-a cutremurat pămîntul cînd Şi-a dat Domnul suflarea Sa pe Cruce, iar mormintele morţilor tot atunci s-au deschis (Matei 27:51-52), iar morţii, înviaţi, au intrat în Ierusalim. Domnul s-a înălţat la ceruri prin aerul văzduhului (Luca 24 :51). Sfinţii Apostoli, împrăştiaţi prin cele mai îndepărtate colţuri ale lumii, au fost aduşi pe sus la Ierusalim de către sfinţii îngeri, prin văzduh, adică prin aer. Îngerul Domnului 1-a apucat pe Prorocul Avacum şi l-a adus la Babilon în clipeala ochiului prin văzduh, format din elementul aer (Istoria omorîrii balaurului şi a sfărîmării lui Bel 1: 35). Toate acestea s-au făcut la auzul Glasului Domnului, adică la porunca Lui.
Oare cînd se vor supune şi oamenii Glasului Domnului la fel de desăvîrşit ca elementele naturii cele lipsite de raţionalitate?
Apoi, să ştim că apele îi mai simbolizează şi pe oameni, pe oamenii care se supun Glasului Domnului, adică sfinţii apostoli şi toţi sfinţii. Ei precum apa acoperit-au faţa pămîntului cu sfîntă predicarea lor, cu predicarea Cuvîntului, a lui Hristos Domnul zidirii.
Precum apa potolit-au ei setea lumii cu undele fîntînii vieţii celei veşnice, iar lumea şi-a revenit la viaţă şi a înflorit.
Prin ei, ca şi prin apa cea sfinţită, nenumărate minuni s-au arătat. Căci ei supuşi au fost voii Domnului, ascultători Glasului Lui, ca şi apa.
O, Stăpîne Doamne lisuse Hristoase, ajută-ne nouă Glasului Tău să ne supunem cît vom sufla. Ajută-ne nouă să ne ruşinăm şi să roşim adînc înaintea elementelor naturii care Te ascultă pe Tine mai desăvîrşit decît noi. Şi nu ne părăsi pre noi, căci noi Ţie ne închinăm şi pre Tine Te lăudăm în veci, Amin!