Intru aceasta zi, cuvant al Sfantului Grigorie, papa al Romei, despre iesirea din trup a sufletului.
Vreau sa va spun voua o mica povesire, pe care inimile voastre, cu frica, sa o asculte. Parintele meu avea trei surori si, toate trei, curate au fost. Deci numele lor era: Tarsila, Emiliana si Gordiana. Si intr-o zi, aprinzandu-se cu un gand spre Dumnezeu, toate s-au imbracat in chipul monahicesc si intr-o chilie de obste vietuiau, intr-o manastire de calugarite petreceau dupa buna oranduiala. Insa, Tarsila si Emiliana, cu un gand doreau viata vesnica, alegandu-si adevarata viata calugareasca cu post si rugaciune, iar Gordiana, cu incetul, a inceput a se departa de viata monahiceasca si, cu iubire, a se lipi de lumea aceasta, petrecand cu fetele cele din lume si fata ei a inceput a se rumeni de mancare si de bautura. Insa Tarsila si Emiliana, in fiecare zi, se ingrijeau sa o intoarca pe ea la Dumnezeu, dar n-au putut, incat, mai pe urma, Gordiana s-a si maritat.
Iar intr-o noapte Tarsila, matusa mea, rugandu-se lui Dumnezeu cu dese rugaciuni si lacrimi, i s-a aratat ei unchiul meu Felix, episcopul Bisericii din Roma, zicandu-i: "Vino, ca intr-acest locas al luminii te voi primi pe tine!" Atunci, boala frigurilor a apucat-o pe ea si i se apropia moartea. Iar cand surorile toate sedeau de fata, imprejurul patului ei, fiind si maica mea acolo, Tarsilia degraba uitandu-se in sus, a vazut pe Iisus, venind, si a inceput a striga la cele ce stateau de fata: "Iata, ca Iisus vine". Pe care vazandu-L, sfantul ei suflet s-a despartit de trup, si s-a umplut casa aceea de buna mireasma. Iar cand au spalat-o, au vazut ca pe mainile si pe genunchii ei, din pricina metaniilor, i se scorojise carnea si era ca pielea de camila. Si s-a aratat dupa aceea, surorii sale Emiliana, zicandu-i: "Vino ca fara de tine am praznuit Nasterea Domnului, iar Sfanta dumnezeiasca Aratare (Boboteaza), iata, cu tine impreuna o voi face". Deci, i-a zis Emiliana: "Dar cui voi lasa pe sora noastra Gordiana?" Si i-a raspuns ei Tarsila: "Gordiana, iata, cu mirenii este numarata". Deci, mai inainte de ziua Botezului Domnului, s-a mutat la vesnica viata.
Iata, ca ati auzit viata tuturora, cum toate trei surorile, mai inainte, cu fierbinteala inimii catre Dumnezeu au vietuit, dar, apoi, nu au petrecut in aceeasi nevointa. Si s-a implinit cu dansele cuvantul Domnului: "Multi sunt chemati, dar putini alesi". Pentru ca cele doua au mostenit viata vesnica, iar cea de a treia, mai rau decat mirenii pacatosi, in munca s-a sfarsit. Si am grait povestirea aceasta ca sa ne infricosam de legamantul facut in fata lui Dumnezeu si de dragostea Lui sa ne lipim cu toata inima, prin viata smerita, si ca niste fii ai lui Dumnezeu sa fim, ca mila lui Dumnezeu peste noi sa ne odihneasca; Caruia este slava in veci. Amin.
