Icoana Maicii Domnului „Bucuria tuturor celor necăjiți”
Eufimia, sora Patriarhului Ioachim (1674-1690) suferea de o boală
incurabilă de foarte mulți ani. Nemaiprimind speranțe de viață din
partea medicilor, aceasta s-a spovedit și împărtășit, pregătindu-se
astfel de sfârșitul vieții acesteia pământești. Într-o dimineață, pe
când se ruga, a auzit o voce care a zis: „Eufimia, mergi la biserica
Schimbării la față a Fiului meu. Acolo vei găsi o icoană numită
„Bucuria tuturor celor necăjiți”. Cere preotului să-ți citească
rugăciuni înaintea icoanei mele și să săvârșească Sfântul Maslu, ca să
sfințească aghiasma cu care trebuie să te stropească. Și te vei
vindeca!”
Icoana Maicii Domnului „Bucuria tuturor celor necăjiți” este prăznuită pe 23 iulie, 24 octombrie și 19 noiembrie.
Icoana Maicii Domnului „Bucuria tuturor celor necăjiți” este
numele a cel puțin trei icoane făcătoare de minuni, asemănătoare la
înfățișare. Pe 24 octombrie, Biserica prăznuiește icoana Maicii
Domnului „Bucuria tuturor celor necăjiți” din Bolişaia Ordînka
(Moscova), datorită unei minuni petrecute pe 24 octombrie 1688.
Eufimia, sora Patriarhului Ioachim (1674-1690) suferea de o boală incurabilă de foarte mulți ani. Nemaiprimind
speranțe de viață din partea medicilor, aceasta s-a spovedit și
împărtășit, pregătindu-se astfel de sfârșitul vieții acesteia
pământești. Într-o dimineață, pe când se ruga, a auzit o voce care a zis: „Eufimia,
mergi la biserica Schimbării la față a Fiului meu. Acolo vei găsi o
icoană numită „Bucuria tuturor celor necăjiți”. Cere preotului să-ți
citească rugăciuni înaintea icoanei mele și să săvârșească Sfântul
Maslu, ca să sfințească aghiasma cu care trebuie să te stropească. Și te
vei vindeca!”
Ascultând sfatul primit în timpul rugăciunii, Eufimia a mers la biserică, unde după ce s-a rugat și a fost stropită cu aghiasmă, a primit vindecare. Această vindecare miraculoasă s-a petrecut pe 24 octombrie 1688.
În icoana Maicii Domnului „Bucuria tuturor celor necăjiți”,
Preasfânta Născătoare de Dumnezeu este zugrăvită în întregime, printre
florile din Rai, cu brațele deschise și cu capul înclinat, pentru a
putea primi rugăciunile creștinilor. Mântuitorul Hristos este zugrăvit
deasupra, în nori, binecuvântând.
Deși stă în Rai, Maica Domnului este cu noi.
Acest lucru este redat în această icoană prin faptul că Maica Domnului
este înconjurată de credincioșii care se roagă, dar și de sfinții îngeri
care le poartă rugăciunile către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu.
În alte versiuni ale icoanei, Maica Domnului este reprezentată
stând pe nori și ținând Pruncul pe brațul stâng, nemaifiind înconjurată
de florile Paradisului, ci având reprezentată deasupa Sfânta Treime.
Maica Domnului, deși este în Rai, ea ne primește și
ascultă cu dragoste rugăciunile noastre, ale celor necăjiți, mijlocind
către Fiul pentru noi. Mijlocirea ei neîncetată și dragostea de mamă,
ajută la vindecarea bolilor și potolirea necazurilor noastre.
Pe lângă Icoana Maicii Domnului „Bucuria tuturor celor necăjiți” din Bolişaia Ordînka (Moscova), mai sunt cunoscute ca icoane făcătoare de minuni ce au același tipar:
- Icoana Maicii Domnului „Bucuria tuturor celor necăjiți” din Sankt Petersburg. (prăznuită pe 23 iulie) - această icoană mai este denumită și „a monedelor”;
- Icoana Maicii Domnului „Bucuria tuturor celor necăjiți” din Paris (prăznuită pe 19 noiembrie)
- Icoana Maicii Domnului „Bucuria tuturor celor necăjiți” din S.U.A.
- Icoana Maicii Domnului „Bucuria tuturor celor necăjiți” din Ivanovo
Deci, auzind Elezbaan ca Dunaan a pornit goana asupra crestinilor din tara sa, mahnindu-se foarte de aceasta, a mers asupra lui cu razboi si, luptandu-se, l-a biruit pe el, si facandu-l sa plateasca bir, s-a incheiat pace si regele s-a intors in pamantul sau. Dar, dupa putina vreme, Dunaan a nesocotit asezamantul facut, si, adunand mare oaste, a pierdut pe toti ostasii lasati de Elezbaan pentru paza cetatilor. Si asa, sub stapanirea lui Dunaan, afara de cetatea ce se chema Negran, unde intai statator intre dregatori era Areta, nimeni nu indraznea a marturisi pe Hristos.
Deci, a venit nelegiuitul imparat Dunaan in fata cetatii si, macar ca multimea de ostasi luptau la porunca lui, n-a putut sa o supuna ci, inconjurand-o, o silea sa se predea. Deznadajduindu-se de asteptare, a trimis vorba crestinilor din cetate, gandind sa-i insele cu gand mincinos, zicand cu juramant: "Ma jur pe Dumnezeu ca nu va voi face nici un rau, ci va voi lasa pe voi in pace, sa vietuiti dupa credinta voastra. Cer de la voi numai obisnuinta dajdie catre imparat. Deschideti-mi dar, cetatea, ca sa o vad si sa-mi iau dajdia cuvenita de la voi." Si, auzind juramantul lui Dunaan, dregatorii cetatii s-au grabit sa lase armele si, deschizand portile cetatii, au primit cu supunere si cu daruri pe Dunaan. Singur intaistatatorul Areta, batranul de peste nouazeci de ani, era impotriva, graind mereu cuvintele Apostolului: "Stati deci tari in libertatea, cu care Hristos ne-a facut liberi si nu va prindeti iarasi in jugul robiei." (Gal.5,1).
Si, in adevar, intrand in cetate, Dunaan si-a calcat juramantul, omorand pe toti cati aflase ca sunt crestini, atat barbati cati si femei. Iar ei au rabdat barbateste marturisind credinta lor in Hristos. Atunci si Sfantul Areta, cu barbatie si marime de suflet, a primit lupta muceniciei, macar ca era atat de batran, cat abia de mai putea umbla. Deci, viteazul acesta nevoitor al dreptei credinte a luat moartea cea prin sabie, dupa ce mai intai a intarit cu cuvintele sale pe toti cetatenii sai, in credinta cea in Hristos. Si au fost omorati atunci 340 crestini, impreuna cu dansul. Si asa, prin sabie, s-au mutat la Domnul. Sfantul Areta si insotitorii lui.
Întru aceastã zi, cuvânt al Sfântului Ioan Gurã de Aur, despre învãtãtorii si proorocii mincinosi si fãtarnici.
Iarasi, sa nu ziceti ca nu este cu putinta a cunoaste pe unii ca aceia, ca si prin pilde omenesti se spune asa: "Au, doar, se culeg struguri din maracini, sau din scai, smochine?" Asa, tot pomul bun face roade bune, iar pomul cel rau, roade rele face. Nu poate pomul bun sa faca roade rele, nici pomul rau nu poate sa faca roade bune. Iar ceea ce vrem sa spunem, ca nu gasesti la dansii nici blandete, nici omenie, ci numai singure pieile cele de oaie, cuvintele. Drept aceea, lesnicioasa este si cunoasterea lor. Deci, a zis acestea, de vreme ce multi dintre cei rai se socotesc buni, incat nu poti sa zici ca te-ai inselat, nici ca te-ai priceput. Iata, ti-am aratat tie cu dovedire intelesul cel din cuvantul acesta, intru Hristos Iisus, Domnul nostru, Caruia se cuvine slava in veci! Amin.
Sinaxar 24 Octombrie
În aceasta luna, în ziua a douazeci si patra, pomenirea Sfântului marelui Mucenic Areta si cu cei care îl însoteau.
Acesta
a fost capetenie a cetatii Negran din Etiopia, pe vremea împaratiei lui
Iustin, în anii 442. Iar în Etiopia împaratea Elezvoi preacredinciosul
împarat; si în tara omeritilor împaratea pagânul Dunaan, evreul; aceasta
tara a omeritilor în Sf. Scriptura se numeste Sava, iar de greci este
numita Arabia fericita. Fiindca binecredinciosul Elezvoi biruise pe
pagânul Dunaan si pusese pazitori si credinciosi de ai sai, ca sa
pazeasca si sa ocârmuiasca cetatile acelea, pentru aceasta Dunaan s-a
sculat cu razboi si a omorât pe pazitorii dreptmaritorului Elezvoi. Si
înca mergând si la cetatea Negran, a înconjurat-o si neputând-o lua cu
razboi, a facut juramânt, cum ca nu va supara pe crestinii din ea si asa
a intrat în cetate. Apoi calcându-si juramântul a omorât pe toti câti
i-a aflat în ea, atât barbati cât si femei. Care cu totii au stat
barbateste si au marturisit credinta cea în Hristos. Atunci si Sfântul
acesta Areta a stat cu barbatie si marime de suflet la lupta muceniciei.
Cu toate ca era atât de batrân, cât nici nu putea umbla. Dupa ce mai
întâi viteazul acesta nevoitor al dreptei credinte, a întarit cu
cuvintele sale pe toti împreuna cetatenii sai în credinta cea în
Hristos, a luat moartea prin sabie si asa s-a mutat catre Domnul.
Tot în aceasta zi, pomenirea femeii ce a patimit
cu Sfântul Areta, si a copilului ei, pe care vazând-o pruncul în foc,
s-a aruncat singur în vapaie la dânsa si s-au savârsit împreuna.
Tot în aceasta zi, Sfânta mucenita Sevastiana (Sebastiana).
Pe vremea împaratiei lui Dometian, aflându-se petrecând Sfânta
Mucenita Sevastiana în cetatea lui Marchian, a fost pârâta la
guvernatorul Serghie ca este crestina; aducând-o de fata înaintea lui,
si marturisind sfânta, ca a fost ucenita a Apostolului Pavel, si a fost
botezata de dânsul si cum ca este gata a muri pentru Hristos, întâi au
batut-o cu maciuci de plumb peste tot trupul si au bagat-o în temnita,
unde i s-a aratat apostolul, zicându-i: "Bucura-te, si nu te mâhni, ca
trebuie sa mergi legata în cetatea ta pentru marturisirea în Hristos".
Si peste sapte zile scotând-o guvernatorul din temnita si arzând foarte
tare un cuptor a osândit-o ca sa se arunce în el. Iar sfânta
aruncându-se în cuptor si ramânând nevatamata a iesit, încât s-au
minunat toti si s-au spaimântat. Deci facând ea rugaciune, s-a facut
glas mare din cer si fulgere si tunete si grindina atât cât stinse si
focul si multi se primejduira si fugea si guvernatorul cu ceilalti. Dupa
acestea a zis guvernatorul: "Cine esti tu, ce este pentru tine si din
ce cetate esti"; iar sfânta tacea. Si întelegând de la cei ce stau
înainte, cum ca este din Mitropolia Iracliei, a trimis-o legata la
guvernatorul de acolo. Iar îngerul Domnului aratându-i-se i-a zis:
"Îndrazneste, fiica lui Dumnezeu, ca trebuie sa stai de fata înaintea
guvernatorului Pompian, si eu sunt cu tine". Si mergând în Iraclia a
stat înaintea guvernatorului care spânzurând-o de un lemn, a strujit-o
fara de mila ca la trei ceasuri si rupându-se carnea iesea din ea miros
frumos de mir. Deci fiind strujita, se ruga întru sine atâta, cât ziceau
toti ca patimeste trup neînsufletit. Si pogorând-o de pe lemnul acela, a
dat-o sa o manânce fiarele. Si slobozind ei un leu foarte mare, a venit
lânga dânsa si luând glas omenesc din porunca lui Dumnezeu, pentru
îndreptarea pagânilor, lauda pe sfânta si mustra pe cei fara de lege.
Apoi au slobozit asupra ei o leoaica foarte rea si nu a stricat-o cu nimic; si sedeau amândoua fiarele ca niste mielusei tineri si blânzi; de care mirându-se guvernatorul a dat raspunsul cel mai de pe urma asupra ei. Si scotând-o afara din cetate, i-au taiat cinstitul cap, din care a curs lapte în loc de sânge. Bagând pagânul sfântul ei trup si capul într-un sac, cu 300 de litre de plumb si legându-l cu tot dinadinsul, l-a aruncat în mijlocul marii. Iar îngerul Domnului rupând sacul a scos trupul sfintei la locul ce se cheama Risiston. Iar Amia, o nobila, daca a aflat, a înfasurat moastele cu pânza curata si cu mirezme scumpe, si le-a asezat în acelasi loc la Risiston.
Tot în aceasta zi, Sfintii Marcu, Sotirih si Valentin, care pe pamânt fiind târâti, s-au savârsit.
Tot în aceasta zi, Sfântul Acachie, preotul, cel ce de sabie s-a savârsit.
Tot în aceasta zi, Sfântul Mucenic Nerdon, care prin foc s-a savârsit.
Tot în aceasta zi cel între sfinti Parintele nostru Proclu, Patriarhul Constantinopolului, care în pace s-a savârsit.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.
• Pomenirea Sfântului Mare Mucenic Arethas [Areta]
Acest sfînt mucenic a fost chinuit pentru
credinţa lui în Hristos împreună cu alţi patru mii de creştini, preoţi,
monahi, monahii, bărbaţi, femei şi copii. Areta era eparhul cetăţii
Nagran din sudul Arabici, care era ţinutul Omirului. El era în vîrstă de nouăzeci şi cinci de ani cînd a luat mucenicia.
Dunaan, sălbaticul prigonitor al creştinilor, era pe atunci
stăpînitorul Omirului. El era hotărît să extermine creştinismul din
ţinuturile lui, şi de aceea, înconjurînd cetatea creştină a Nagranului, a
trimis cuvînt cum că îi va ucide pe toţi dacă nu se vor lepăda de
Hristos. Cetăţenii au închis porţile şi au rezistat vreme îndelungată
asediului lui Dunaan. Văzînd aşa, acesta a făgăduit în mod pervers că nu
va face nici un rău creştinilor din cetate, dacă mai marii ei vor
deschide cetatea şi îi vor da tributul cuvenit. El s-a mai jurat şi că
va părăsi cetatea imediat ce va încasa tributul. Creştinii 1-au crezut
şi au deschis porţile. Atunci evreul călcător de cuvînt 1-a chemat de
faţă pe foarte vîrstnicul eparh Areta, împreună cu tot înaltul cler şi
cei mai de vază cetăţeni ai cetăţii şi i-a decapitat pe toţi sabia,
înaintea ochilor întregii cetăţi. Apoi a declanşat măcelul în întreaga
cetate. Aflînd despre acestea, împăratul Iustin de la Constantinopol a
suferit cumplit, şi a trimis o scrisoare împăratului Etiopiei, Elesbaan
[Elezvoi], cerîndu-i să pornească cu armată împotriva sperjurului Dunaan
şi să pedepsească cum se cuvine călcarea jurămîntului şi vărsarea
sîngelui creştinesc. Împăratul Elezvoi a făcut întocmai: el a pornit cu o
armată puternică împotriva mişelului Dunaan, 1-a învins desăvîrşit, a
trecut prin ascuţişul săbiei toată oştirea lui şi 1-a executat pe
Dunaan. Prin descoperire dumnezeiască a fost numit atunci guvernator al
Omirului un anume bărbat evlavios pe nume Avramie şi tot prin
descoperire dumnezeiască Sfîntul Grigorie din Omir (pomenit la 19
decembrie) a fost sfinţit arhiepiscop al locului. Creştinii au refăcut
atunci sfînta biserică închinată Sfintei Treimi pe care Dunaan o
incendiase şi au mai zidit o sfînta biserică şi în cinstea Marelui
Mucenic Areta şi a multelor mii de martiri ucişi odată cu el în cetatea
Nagranului. Sfântul Areta şi cei împreună cu dînsul au fost încununaţi
de Domnul cu cununile muceniciei la anul 523.
• Pomenirea Sfântului Elesbaan [Elezvoi], Regele Etiopiei
Arzînd de rîvna dragostei pentru Sfânta
Credinţă Ortodoxă, acest dreptcredincios rege a ridicat armată împotriva
răului Dunaan, prigonitorul creştinilor din ţinutul Omirului. La
începutul bătăliei însă Regele Elesbaan nu a avut mult spor şi mulţi
dintre soldaţii lui au pierit în deşertul arid, încins de soare. El
atunci a plîns cu amar înaintea lui Dumnezeu, şi a făgăduit că va
îmbrăca straiul monahal dacă Dumnezeu îi va dăuri lui să îl învingă pe
drăcescul vrăjmaş al lui Dumnezeu, Dunaan. Înfrîngîndu-1
desăvîrşit pe acesta şi trecîndu-1 cu toată armata lui prin ascuţişul
săbiei, Regele Elesbaan s-a întors în Etiopia unde, părăsind cu
desăvîrşire curtea imperială, s-a închinoviat într-o mînăstire, unde a
trăit în nevoinţe aspre ca un adevărat monah timp de cincisprezece ani
întregi. Dumnezeu 1-a dăruit cu harul facerii de minuni şi înainte şi
după fericita lui adormire. El s-a săvîrşit cu pace către Domnul la anul
555.
• Prăznuirea Icoanei Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, „Bucuria celor necăjiţi”
Acesta este numele uneia dintre icoanele
făcătoare de minuni ale Maicii Domnului. Întru aceasta zi se prăznuieşte
minunata vindecare a Eufimiei, sora Patriarhului loachim, care a avut
loc la Moscova înaintea acestei sfinte icoane, la anul 1688. Eufimia
avea o rană cumplită la coastă pe care doctorii nu puteau nicicum să o
vindece, de aceea ea s-a rugat cu lacrimi Preasfintei Născătoare de
Dumnezeu. Apoi, ea a auzit un glas care i-a zis: „Eufimia,
mergi la Biserica Schimbării la Faţă a Fiului meu; acolo vei afla
icoana „Bucuria Celor Necăjiţi”. Roagă preotul să se roage pentru tine
înaintea acestei icoane şi te vei vindeca”. Eufimia a făcut întocmai şi a căpătat îndată minunată vindecare.
• Pomenirea Sfântului Preacuvios Areta de la Mănăstirea Peşterilor din Kiev
Acesta s-a săvîrşit către Domnul la anul 1190.
Cântare de laudă la Icoana Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, „Bucuria celor necăjiţi”
O, Preasfîntă Maică a lui Hristos Dumnezeu,
Ceea ce eşti Bucuria tuturor celor necăjiţi,
Milostiveşte-te spre noi, păcătoşii.
Tu de-a dreapta Domnului Hristos, Fiul tău, eşti,
A Celuia Care șade în ceruri, pe Tronul Slavei.
Tu ale noastre dureri pe toate le vezi,
Şi Lui te rogi pururi pentru a noasră mîntuire.
Tu eşti Apărătoarea şi Acoperitoarea noastră,
Carele ne scoţi pre noi din dureri şi din necazuri, cu rugăciunea.
O, Preasfîntă Fecioară, roagă-te pentru noi
Acum şi pururea,
Pentru mîntuirea neamului omenesc!
Pre tine Dumnezeu mai presus decît Serafimii
Te-a înălţat!
O, grăbeşte şi ne ajută nouă,
Ceea ce eşti Bucuria tuturor celor necăjiţi!
Cugetare
Mai mare
este pedeapsa pentru păcatul comis de o persoană sfinţită decît pentru
acela comis de un laic, care este mai puţin luminat în tainele voii lui
Dumnezeu decît un cleric.
Sfîntul Areta a fost monah în Lavra Peşterilor din Kiev şi era foarte zgîrcit. El nu dădea nimănui nimic din bunurile pe care le îngrămădea la chilia lui, nici măcar o copeică. Odată însă el s-a îmbolnăvit foarte rău şi a văzut, ca într-o vedenie, cum diavolii îi înşfacă sufletul din mîinile îngerilor şi cum zbiară ei cu diavolească satisfacţie: „Al nostru este, al nostru!” – aducînd şi dovezile urîtei avariţii şi zgîrcenii a monahului Areta. Dar monahul Areta s-a însănătoşit din boala lui şi atunci şi-a schimbat radical viaţa. De atunci el a socotit ca pe nimic orice bun pămîntesc. Domnul Cel Iubitor de oameni 1-a iertat pe el, şi după a lui pocăinţă i-a dăruit harul Său.
Iată şi o altă istorie:
În mănăstirea unde Sfîntul rege Elesbaan s-a săvîrşit către Domnul, se afla un monah cu viaţă foarte înrăutăţită. Acesta mergea des la tavernă, se îmbăta şi se desfrîna chiar cu femeile. Într-o zi, pe cînd se întorcea de la tavernă, un şarpe uriaş sa luat după el şi aproape era pe punctul să îl înşface. Monahul îngrozit şi disperat a strigat atunci: „Pleacă de la mine, întru numele Sfîntului Părinte Elesbaan!”. Pe dată balaurul a încremenit. Atunci monahul a auzit ca un glas omenesc din şarpe: „Mie îngerul Domnului mi-a poruncit să te vînez şi să te omor, pentru marea necurăţie a vieţii tale. Căci tu I-ai făgăduit lui Dumnezeu slujire pe viaţă întru întreaga curăţie şi în loc de aceasta desfrînezi şi te întinezi cu totul pururi, mîniind Duhul lui Dumnezeu”. Monahul tremurînd a făgăduit să nu mai desfrîneze niciodată, s-a întors la chilia lui, şi cu adevărat nu a mai păcătuit niciodată, pînă la ultima suflare a lui. Astfel a certat Dumnezeu, şi apoi a arătat milă, prin rugăciunile plăcutului Lui, Sfîntul Elesbaan.
Luare aminte
Să luăm aminte la Sutaşul Cornelie şi la minunata lui cercetare de către îngerul lui Dumnezeu (Fapte 10):
- La cum deşi era plină zi Cornelie 1-a văzut pe îngerul Domnului care 1-a numit pe nume;
- La cum Cornelie s-a înfricoşat şi a întrebat„ Ce este, Doamne?” (Fapte 10:4).
- La cum îngerul 1-a învăţat să trimită şi să cheme de la Ioppe pe Apostolul Petru, care îi va grăi lui cuvîntul mîntuirii.
Predică
Despre venirea strălucită a lui Dumnezeu – „Dumnezeu strălucit va veni, Dumnezeul nostru şi nu va tăcea” (Psalmul 49,3).
Chemarea de comandant militar esta alta decît chemarea de judecător.
Comandantul militar poate să nu se arate de îndată înaintea duşmanilor lui, ci să le îngăduie mai întîi acestora să gîndească despre el ce le place; căci scopul principal al comandantului militar nu este acela de a face vreo impresie asupra inamicului, ci de a-1 nimici.Judecătorul, dimpotrivă, trebuie să se arate de îndată înaintea celui pe care trebuie să îl judece.
Iarăşi, chemarea de învăţător este şi ea diferită de chemarea de judecător.
Căci scopul principal al învăţătorului este acela de a îi instrui şi educa pe învăţăceii lui. De aceea el se coboară adesea la nivelul lor şi le grăieşte pe limba lor, ca un prieten.
Judecătorul, dimpotrivă, de la cap şi pînă la sfirşit este obligat să nu acţioneze altfel decît ferm, ca drept judecător.
Şi vocaţia de medic este diferită de aceea de judecător.
Ea este aceeaşi ca prima pomenită, dintre judecător şi comandantul militar.
Fraţilor, Dumnezeu S-a arătat lumii în trup omenesc. El S-a arătat şi ca mare Comandant de oşti şi ca Învăţător şi ca Doctor, nu însă şi ca Judecător.
În primele cazuri, Dumnezeu a ales să
rămînă ascuns şi tăcut, a preferat să nu-şi arate pe faţă marile Lui
demnităţi imperiale, ci mai curînd şi-a lăsat vrăjmaşii, învăţăceii şi
pacienţii să acţioneze cum vor faţă de El. Cei înzestraţi cu minte
sănătoasă îl recunosc în El pe Dumnezeu întrupat din dovezile de
netăgăduit ale cuvintelor şi lucrărilor Lui, din iubirea Lui de oameni
şi din modul ceresc al Naşterii Lui, al Răstignirii Lui, al Slăvitei
Învieri şi al Înălţării Lui. Cu toate acestea, minţile celor întunecaţi
de păcat şi de drăceştile patimi nu vor cunoaşte, şi nici vor recunoaşte
că El este Dumnezeu.
Dar cînd El va veni ca aspru Judecător, atunci nimeni nu va mai cuteza să întrebe „Eşti Tu Acela?” sau: „Cine eşti Tu?”. Aceasta pentru că toţi vor şti, fără nici o umbră de îndoială, Cine este El.
Îngerii vor suna din trîmbiţele lor
înaintea Lui; Sfinta Lui Cruce va străluci puternic pe ceruri înaintea
Venirii Lui: „Foc înaintea Lui va merge şi va arde împrejur pe vrăjmaşii
Lui” (Psalmul 96 :3). Atunci, şi credincioşii şi necredincioşii, şi
drepţii şi nedrepţii îl vor recunoaşte pre Judecătorul. Dar atunci se
vor bucura de El doar aceia care L-au recunoscut şi în peştera
Betleemului, şi pe Crucea Golgothei. Cu adevărat se vor bucura! Căci
ei vor recunoaşte în Judecătorul pe Acela pentru care ei înşişi au
bătut război toată viaţa, batjocoriţi fiind şi ridiculizaţi de toţi
pentru a lor credinţă în El! Vor recunoaşte în Judecătorul pe
Acela de la Care au învăţat toate, pe Acela Care i-a vindecat pe ei în
toate durerile, bolile şi nenorocirile lor!
O, Stăpîne Doamne lisuse Hristoase
Cela Ce eşti Stăpînul Slavei, miluieşte-ne şi ne îndreptează pre noi la
ceasul Sfintei şi Înfricoşatei celei de-a doua Venirii Tale! Căci Ţie se
cuvine toată slava şi mulţumirea în veci, Amin!
