Sinaxar 11 Octombrie
În aceasta luna, în ziua a unsprezecea, pomenirea Sfântului Apostol Filip, unul din cei sapte diaconi.
Acesta
era din Cezareea Palestinei si luându-si femeie a nascut patru fete
proorocite. De acesta pomeneste dumnezeiescul Luca evanghelistul la
Faptele Apostolilor. A fost facut si diacon de catre apostoli la
lucrarea sfintilor, împreuna cu Stefan si cu ceilalti. Acesta a luminat
Samaria si a botezat pe Simon vrajitorul, care se fatarnicea; si rapit
fiind de îngeri a aflat pe etiopianul famen, pe care învatându-l l-a
botezat. Dupa aceea fiind adus de înger la cetatea Azot a luminat-o si
pe aceasta cu cuvântul sau. Apoi a mers la Tralia cea din Asia, în care
facând minuni si zidind biserica, s-a mutat catre Domnul.
Acestea au fost din Tarsul Ciliciei, rudenii lui Pavel apostolul si parasindu-si patria si lepadându-se de averea lor si prefacându-se ca umbla cu mestesugul doctoricesc, iar dupa adevar plineau lucrul apostolesc. Au venit si în cetatea Dimitriadei si intrând într-o pestera, petreceau acolo viata lor; în care loc Zinaida tamaduind boli si slabiciuni s-a mutat catre Domnul. Iar Filonila dându-se pe sine la îndelungate postiri si privegheri cu rugaciunea facea multe minuni. Si cu slujba slujind firii, s-a dus din viata aceasta vremelnica.
Tot în aceasta zi, Preacuviosul Parintele nostru si marturisitorul Teofan, fratele Sfântului Teodor Scrisul.
Acestia
fiind din parinti cucernici, care locuiau în Palestina si aveau grija
iubirii de oaspeti, prin sârguinta parintilor lor au învatat toata
filozofia cea sfânta si cea elineasca si s-au calugarit, apoi au fost
hirotoniti preoti. Pe atunci tulburându-se pagânul Teofil împotriva
icoanelor si oprindu-le de la închinare, au fost trimisi acesti
preaîntelepti de catre cel ce era atunci patriarh de Ierusalim, catre
acel hulitor de Hristos împarat pentru pricina aceasta; înaintea caruia
stând de fata si mustrându-l ca pe un luptator împotriva lui Dumnezeu au
fost închisi în temnita amândoi multa vreme. Dupa aceea spurcatul
chemând pe fercitul Teodor la el din temnita si batându-l rau si
înfierându-i obrazul cu stihuri iambicesti l-a trimis iarasi la temnita.
Iar pe Sfântul Teofan, patimind si el asemenea, l-a trimis în Tesalonic
la închisoare. Dupa moartea pagânului Teofil, fiind chemat de la
închisoare de Mihail si Teodora, binecredinciosii împarati, a fost facut
mitropolit Bisericii din Niceea de patriarhul Metodie, care a risipit
erezia luptei împotriva icoanelor; si ocârmuind Biserica si turma sa
precum iubeste Dumnezeu, a trecut din viata aceasta.
Tot în aceasta zi, pomenirea sfintilor patriarhi ai Constantinopolului: Nectarie, Arsachie si Sisinie.
Duminica dupa 11 zile ale acestei
luni, se face pomenirea Sfintilor si fericitilor Parinti de la Niceea,
care a doua oara s-au adunat în acest oras în zilele iubitorilor de
Hristos împarati Constantin si Irina, împotriva celor ce pagâneste si
fara învatatura si fara socoteala faceau Biserica lui Dumnezeu a sluji
idolilor si aruncau cinstitele si sfintele icoane.
Sfântul
si a toata lumea al saptelea Sinod, s-a tinut la Niceea, a doua oara,
în zilele împaratului Constantin si ale Irinei maicii sale; în ale lui
Adrian papa Romei si Tarasie al Constantinopolului; Politian al
Alexandriei, Teodoret al Antiohiei si Ilie al Ierusalimului. Erau
Sfintii Parinti, ce se adunasera acolo, trei sute saizeci si cinci; care
s-au strâns împotriva luptatorilor icoanelor si au anatemizat cu
scrisoare anume tot eresul si pe capeteniile eresurilor, apoi pe toti
luptatorii împotriva icoanelor, poruncind si întarind cu scrisoare, cum
ca cel ce nu va cinsti sfintele icoane, este strain de dreapta credinta.
Au dogmatisit ca cinstea icoanei se ridica la chipul cel dintâi; si cum
ca cel ce cinsteste icoana, cinsteste pe însusi cel ce este înfatisat
în aceasta. Si asa rânduind si întarind dreapta credinta, s-a dus
fiecare la scaunul sau.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.
In sfarsit, traditia crestina stie ca Sfantul diacon Filip, mergand din nou la Ierusalim, a fost hirotonit episcop de Sfintii Apostoli si trimis in Tralla cea din Asia, in care, invatand, facand minuni si intemeind biserici, cu pace s-a dus catre Domnul.
Întru aceastã zi, Preacuviosul Pãrintele nostru Teofan Mãrturisitorul, fratele Sfântului Teodor Scrisul (+850)
Acesta, dupa moartea paganului Teofil, a fost chemat de Mihail si Teodora, drept-credinciosii imparati, si a fost hirotonit mitropolit pentru Biserica de la Niceea, de catre patriarhul Metodie, risipind pe cei care luptau contra icoanelor.
Întru aceeasi zi, aducerea aminte de minunea ce s-a fãcut cu icoana Domnului nostru Iisus Hristos.
Si adusera pe un olog din nastere si cum l-au uns pe el cu sangele cel curs din icoana lui Hristos, indata a sarit ologul si s-a facut cu totul sanatos. Dupa aceasta, adusera niste orbi si aceia, ungandu-se au vazut si multime fara de numar de cei indraciti, prin ungere cu sangele acela, s-au curatit. Si s-a instiintat de aceasta toata cetatea si toti alergau la acea negraita minune, aducand pe bolnavii lor, pe cei slabanogi, stricati, uscati si pe cei ce se tarau; si toti luau tamaduire. Atunci tot poporul care traia acolo a crezut in Domnul nostru Iisus Hristos si, cazand inaintea chipului icoanei Domnului, toti strigau, zicand cu lacrimi: "Slava Tie Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, sa faci niste minuni ca acestea. Slava Tie, pe Care parintii nostri Te-au rastignit, ca noi credem in Tine, primeste-ne pe noi cei ce cadem acum la Tine, Stapane." Si toti oamenii din cetatea aceea, barbatii si femeile si copiii, au mers la episcop si l-au rugat pe el ca sa le dea lor Sfantul Botez. Si i-au aratat lui icoana Domnului si sangele si apa care cunoscusera dintr-insa si toate batjocurile pe care ei le facusera sfintei icoane aceleia, toate le-au spus episcopului, iar episcopul vazandu-i pe ei pocaindu-se cu adevarat, i-a primit cu bucurie. Si in multe zile, invatandu-i pe ei sfanta credinta, i-a botezat cu femeile si cu copiii.
Atunci s-a facut bucurie mare la cetatea aceea, nu numai pentru neputinciosii cei tamaduiti, ci si pentru necredinciosii care s-au botezat, ca au primit sfanta credinta, prin minunea icoanei Domnului nostru Iisus Hrists, Caruia, impreuna cu Dumnezeu Tatal si cu Sfantul Duh, sa-I fie de la toti inchinaciune, in vecii vecilor. Amin.
ântului Apostol Filip
Sfîntul Apostol Filip s-a născut în
Cezareea Palestinei. El a fost bărbat căsătorit şi a avut patru fiice.
Toate patru primiseră de la Dumnezeu darul prorociei, şi toate patru
s-au închinat întru desăvîrşita feciorie slujirii Domnului lisus
Hristos. Cînd au ales Sfinţii Apostoli pe primii şapte diaconi ai
Bisericii, Filip s-a numărat între ei, împreună cu Arhidiaconul Ştefan
şi alţii. Ca diacon, el a slujit cu rîvnă nevoiaşilor şi văduvelor.
Începînd prigoana împotriva creştinilor la Ierusalim, Sfîntul Filip s-a
refugiat în Samaria, şi de acolo a predicat Evanghelia şi a dat
mărturie de adevărul ei prin multe şi puternice minuni. El a scos afară diavoli din oameni, a vindecat bolnavi, şi a lucrat tot binele.
Văzînd minunile Sfîntului Filip, Simon Magul a primit Sfintul Botez
[?]. Sfintul Filip 1-a botezat şi pe eunucul Candachiei, regina
Etiopiana. După această ultimă faptă, un înger al Domnului 1-a luat şi
1-a dus îndată la Azotus, unde a învăţat, a predicat şi i-a adus pre
mulţi la Hristos. Sfmtul Filip a fost uns Arhiereu al cetăţii Tralles.
El s-a odihnit cu pace la bătrîneţi adînci, strămutîndu-se la locaşurile
cele veşnice ale bucuriei Domnului lui.
• Prăznuirea celui de-al șaptelea Sinod Ecumenic
Sinodul al șaptelea a toată lumea s-a
ţinut la Niceea, în anul 787. Împăraţi atunci erau binecredincioasa
împărăteasă Irina şi fiul ei, Constantin, iar Patriarh al Cetăţii celei
Mari [Constantinopolul] era Tarasie. Acest
Sinod a confirmat şi a întărit odată pentru totdeauna cultul cinstirii
sfintelor icoane, arătînd dreptatea lui cu dovezi din Sfînta Scriptură,
din mărturiile şi mărturisirile pînă la sînge ale Sfinţilor Părinţi, şi
din pilda de neînlăturat a nenumăratelor minuni lucrate asupra
credincioşilor prin sfintele icoane. Adăugînd la şirul minunilor,
Episcopul Constantin al Ciprului a adus înaintea ochilor minţii
Sfinţilor Părinţi de la Sinod şi următoarea lucrare minunată: într-o zi
un anume păstor din cetatea Constantia şi-a dus turma la păşune, şi a
văzut acolo o icoană a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, împodobită de
credincioşi cu cununi de flori. „De ce s-o fi dînd atîta cinste unei
bucăţi de stîncă?”, şi-a zis păstorul, care crescuse în casa lui
părintească în duh iconoclast. El a lovit
icoana închipuită pe stîncă cu toiagul lui, şi a stricat ochiul drept al
Preasfintei Stăpîne. De îndată ce s-a întors să plece, el s-a
împiedicat chiar în toiagul lui, a căzut şi s-a lovit cumplit la faţă,
căci din acea căzătură s-a ridicat cu ochiul drept scos. Astfel rănit,
el s-a întors în cetate strigînd şi plîngînd că asupra lui a căzut
pedeapsa Maicii lui Dumnezeu. Tot la acest Sfînt Sinod s-a decretat pentru întîia oară ca să se coase negreşit sfinte moaşte de mucenici în sfintele antimise.
La acest Sfînt Sinod au fost de faţă trei sute şaizeci şi şapte de
Sfinţi Părinţi din toată lumea. Fie ca Domnul să Se milostivească către
noi şi să ne mîntuiască pentru sfinte rugăciunile lor.
• Pomenirea Sfântului Părintelui nostru Teofan Mărturisitorul [şi Făcătorul de Canoane]
Sfîntul
Teofan acesta a fost mărturisitor pînă la sînge întru apărarea sfintelor
icoane, şi de asemenea mare alcătuitor de frumoase canoane. El
s-a născut în Arabia din părinţi foarte bogaţi şi foarte evlavioşi.
Împreună cu fratele lui, Sfîntul Teodor (care se pomeneşte la 27
decembrie), el s-a tuns întru îngerescul chip la Mînăstirea Sfîntului
Sava cel Sfinţit. Fiind ei bărbaţi foarte educaţi şi plini de toată
înalta învăţătură dinlăuntru dar şi din afară, Patriarhul Toma al
Ierusalimului i-a trimis pe cei doi fraţi la împăratul Leon Armeanul,
spre a îl convinge pe acesta cu dovezi de dreptatea cinstirii sfintelor
icoane. Nelegiuitul împărat însă i-a supus pe cei doi fraţi sfinţi
torturilor celor mai bestiale şi i-a aruncat în temniţă. Mai după altă
vreme împăratul iconoclast Teofil i-a scos din temniţă spre
a-i batjocori şi a-i schingiui şi mai mult. Acesta le-a însemnat
sfintele lor feţe cu fierul roşu, spre a-i face bătaia de joc a lumii.
După ce luptele iconoclaste s-au încheiat Sfîntul Theofan a fost
eliberat, şi la scurtă vreme după aceea sfinţit episcop. El a adormit cu
pace la anul 847, după ce a suferit chinuri pentru apărarea sfintelor icoane timp de douăzeci şi cinci de ani neîntrerupţi.
Sfîntul Theofan a alcătuit una sută şi patruzeci şi cinci de sfinte
Canoane. El s-a sălăşluit întru lumina neînserată a bucuriei celei
veşnice a Domnului lui.
• Pomenirea Sfântului Nectarie, Patriarhul Constantinopolului
Sfîntul Nectarie a fost un funcţionar imperial de rang foarte înalt, plin de sfinţenia vieţii, chiar mirean fiind.
În anul 381 el a fost ales cu o inimă şi cu o gură de întreaga obşte a
creştinilor ca să fie Patriarh al Constantinopolului, în urma Sfîntului
Grigorie Teologul. El a fost bărbat foarte învăţat, plin de adîncă înţelpciune duhovnicească, dreaptă socoteală şi rîvnă pentru Sfînta Biserică. El s-a săvîrşit cu pace la anul 397.
• Pomenirea Sfintelor Muceniţe Zinaida şi Filonilla
Ele au fost surori după trup, şi s-au născut la Tarsus. Ele sînt numite rudenii după trup ale Sfîntului Apostol Pavel. Ele
s-au închinat cu întreaga feciorie Domnului Hristos, lepădîndu-se
desăvîrşit de toată grija cea lumească, şi retrăgîndu-se într-o peşteră,
unde s-au îndeletnicit cu aspre nevoinţe călugăreşti. Fiind mare
postitoare şi rugătoare, sfînta Filonilla s-a învrednicit de la
Dumnezeu de darul facerii de minuni. Nişte necredincioşi le-au atacat
într-o noapte şi le-au ucis, omorîndu-le cu pietre.
Cântare de laudă la Sfântul Theofan Mărturisitorul
Theofan din Lavra Sfinţitului Sava,
Marele nevoitor, înaltul teolog şi slăvitul imnograf,
Mărturisitorul lui Hristos şi mucenicul credinţei,
Podoaba Bisericii şi părintele ortodoxiei,
Din chilia sa a ieşit spre a lucra ascultarea.
El iubita tăcere o a lăsat spre a ieşi în viitoarea lumii,
Spre a-l lămuri pe răul împărat şi a-i arăta adevărul,
Chiar cu litera sîngelui lui.
Sfîntul Theofan un sfert de veac din viaţa lui
Bine negustoritu-l-a,
Cu el dobîndind adevărata, veşnica fericire.
În aceşti ani lungi el în torturi, temniţă şi chinuri a petrecut,
Purtînd pe a lui faţă peceţile suferinţei,
Dar insuflat de Duhul, Sfîntul lui Dumnezeu
Îmbogăţitu-şi-a anii cumpliţi cu cîntări sublime,
Aducînd Domnului Dumnezeu şi sfinţilor Lui
Cîntări de credinţă fierbinte, nădejde şi adevăr.
Cugetare
Aşa cum
prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu apa sfinţită şi untdelemnul
sfinţit capătă puteri vindecătoare, aşa şi sfintele icoane ale
Persoanelor Dumnezeieşti, îngereşti, sau îndumnezeite, capătă puteri
tainice, între care şi a vindeca suferinţele oamenilor. Sfîntul Athanasie cel Mare aduce un exemplu de ce va să zică puterea minunată a sfintelor icoane.
În oraşul Beirut locuia un creştin într-o casă închiriată. Mutîndu-se din acea casă în altă parte, el a uitat să-şi ia cu sine şi icoana, o icoană a Mîntuitorului. În acea casă în urma lui a venit să locuiască un evreu. La Beirut pe atunci se aflau mulţi iudei care urau de moarte credinţa creştină. Prin urmare, aflînd icoana Mîntuitorului în casa în care tocmai se mutase, evreul a luat-o şi a dus-o la sinagoga lui, unde împreună cu ceilalţi iudei au batjocorit şi au profanat sfînta icoană în mulţime de feluri întocmai cum şi strămoşii lor îl batjocoriseră pe Mîntuitorul pe Cruce. La urmă unul dintre ei a luat o lancie şi a lovit chipul sfintei icoane în coastă și, o, minune! Îndată a ieşit din sfinta coastă cea din icoană sînge şi apă, întocmai cum a ieşit din trupul Domnului pe Cruce! Groaza iudeilor a fost mai presus de cuvînt. Dar le-a venit în minte îndată să aducă un vas în care s-a strîns tot acel Sfînt Sînge. Ei îndată şi-au adus acolo pe toţi bolnavii lor, neputincioşii, paraliticii, demenţii, ungîndu-i cu Sfîntul Sînge şi văzînd sub ochii lor cum toţi bolnavii se însănătoşesc tot atunci. Toată cetatea s-a adunat la sinagoga evreiască spre a vedea minunea şi spre a îl slăvi pre Unul Domn lisus Hristos Mîntuitorul oamenilor. Toţi evreii care s-au aflat atunci la Beirut au crezut întru Unul Domn lisus Hristos Cel Viu şi Dătător de Viață.
Luare aminte
Să luăm aminte la nenumăratele fapte
nelegiuite ale poporului lui Israil, şi la numeroasele pedepse cu care
1-a pedepsit Dumnezeu pentru aceasta (IV Regi 24):
- La cum mai marii poporului adesea şi-au întors faţa lor de la Dumnezeu, făcînd ceea ce a fost rău înaintea Lui;
- La cum Dumnezeu a pedepsit poporul spre a-1 îndrepta;
- La cum în cele din urmă, sub răul rege loiachim, israeliţii au fost luaţi în robia babiloniană.
Predică
Despre glasul Domnului peste ape – „Glasul Domnului [este] peste ape” (Psalmul 28: 3)
Glasul Domnului S-a auzit la Iordan, cînd
L-a botezat Sfîntul Botezător loan pre Domnul. S-a auzit glasul
Domnului şi la Marea Galileii, în furtună cumplită şi în vijelie, iar
furtuna şi vijelia, auzindu-L, s-au potolit. Glasul Domnului S-a auzit
la Nunta din Cana Galileii, iar apa s-a făcut în vin. Glasul Domnului
S-a auzit la Marea Roşie, iar apele mării sau despărţit, lăsînd cărare
uscată în mijlocul lor ca să treacă poporul lui Dumnezeu! Glasul
Domnului auzitu-S-a în pustie, şi a tîşnit apă dulce din stîncă, în loc
secetos. Cunoscînd toate acestea, ne întrebăm: dar oare ce înseamnă Glasul Domnului peste ape ?
Aceasta înseamnă că elementul apă este lucrarea lui Dumnezeu şi că prin el Dumnezeu lucrează minuni cînd voieşte El şi cum voieşte El. Celelalte elemente ale naturii, focul, pămîntul şi aerul sînt şi ele lucrearea lui Dumnezeu, nu mai puţin decît apa. Iar Domnul asupra tuturor acestora este Stăpîn Suprem şi absolut, şi prin ele toate lucrează El minuni atunci cînd voieşte şi cum voieşte.
Dumnezeu Duhul Sfînt a venit asupra
Apostolilor la Cincizecime în chip de limbi de foc. în cuptorul
babilonean focul şi-a pierdut toată puterea lui auzind glasul Domnului,
şi nu i-a mai ars pe cei trei tineri. Dumnezeu a trimis foc din cer ca
să ardă jertfa lui Ghedeon (Judecători 6). Sfîntul Ilie a făcut să se
pogoare foc din cer cu rugăciunea (III Regi 1:10). Rugul de foc văzut de
Moise în pustie ardea, dar nu se mistuia (Ieşirea 3). Un Stîlp de foc
i-a călăuzit pe Israeliţi prin pustie (Ieşirea 13: 14). Toate acestea cu
puterea lui Dumnezeu s-au lucrat. S-a deschis pămîntul şi i-a înghiţit
pe nelegiuiţii Kore, Dathan şi Abiron (Numerii 16 :32). Dar s-a deschis
stînca şi a ascuns-o pe dreapta Elisabeta şi pe pruncul ei, de sabia
nelegiuitului Irod. S-a cutremurat pămîntul cînd Şi-a dat Domnul
suflarea Sa pe Cruce, iar mormintele morţilor tot atunci s-au deschis
(Matei 27:51-52), iar morţii, înviaţi, au intrat în Ierusalim. Domnul
s-a înălţat la ceruri prin aerul văzduhului (Luca 24 :51). Sfinţii
Apostoli, împrăştiaţi prin cele mai îndepărtate colţuri ale lumii, au
fost aduşi pe sus la Ierusalim de către sfinţii îngeri, prin văzduh,
adică prin aer. Îngerul Domnului 1-a apucat pe Prorocul Avacum şi l-a
adus la Babilon în clipeala ochiului prin văzduh, format din elementul
aer (Istoria omorîrii balaurului şi a sfărîmării lui Bel 1: 35). Toate
acestea s-au făcut la auzul Glasului Domnului, adică la porunca Lui.
Oare cînd se vor supune şi oamenii Glasului Domnului la fel de desăvîrşit ca elementele naturii cele lipsite de raţionalitate?
Apoi, să
ştim că apele îi mai simbolizează şi pe oameni, pe oamenii care se supun
Glasului Domnului, adică sfinţii apostoli şi toţi sfinţii. Ei precum apa acoperit-au faţa pămîntului cu sfîntă predicarea lor, cu predicarea Cuvîntului, a lui Hristos Domnul zidirii.
Precum apa potolit-au ei setea lumii cu undele fîntînii vieţii celei veşnice, iar lumea şi-a revenit la viaţă şi a înflorit.
Prin ei, ca şi prin apa cea sfinţită,
nenumărate minuni s-au arătat. Căci ei supuşi au fost voii Domnului,
ascultători Glasului Lui, ca şi apa.
O, Stăpîne Doamne lisuse Hristoase,
ajută-ne nouă Glasului Tău să ne supunem cît vom sufla. Ajută-ne nouă să
ne ruşinăm şi să roşim adînc înaintea elementelor naturii care Te
ascultă pe Tine mai desăvîrşit decît noi. Şi nu ne părăsi pre noi, căci
noi Ţie ne închinăm şi pre Tine Te lăudăm în veci, Amin!
