• Pomenirea Sfinţilor Doctori Fără de Arginţi Cosma şi Damian
Aceştia au
fost mari făcători de minuni şi, după cum le spune şi numele, au
vindecat oamenii fără ca să primească nici un fel de răsplată pentru
aceasta. Ei s-au născut dintr-un tată păgîn şi o mamă creştină,
undeva în Asia Mică. Ei au fost fraţi şi de sînge şi duhovniceşti. După
moartea tatălui lor, maica lor, Teodotia, s-a închinat pe sine exclusiv
fiilor ei, cărora le-a dăruit cea mai aleasă educaţie creştinească, ea
rămînînd pînă la moarte în desăvîrşită văduvie. Cu ajutorul lui
Dumnezeu, fiii ei au crescut şi s-au desăvîrşit cu vîrsta şi cu duhul,
făcîndu-se rod ales, bucurie şi cinste vieţii maicii lor şi mai cu seamă
făcîndu-se şi mari luminători ai lumii. Ei
au învăţat arta medicală, dar pe oameni îi vindecau nu atît cu
medicamentele, cît cu Numele Domnului şi Mîntuitorului lisus Hristos.
Pentru aceasta ei nici nu primeau niciodată nici un fel de plată de la
pacienţii lor, ci mai vîrtos împlineau cu dragoste cuvîntul Domnului:
„În dar aţi luat, în dar să daţi” (Matei 10 :8). Ei
păzeau cu atîta scumpătate această rînduială a lor, încît odată Sfîntul
Cosma s-a tulburat mult văzînd că fratele lui, Damian, a acceptat trei
ouă de la femeia Palladia pe care o vindecase de o boală. Pentru aceasta el a cerut ca după moartea lui să nu fie îngropat alături de fratele Damian.
Dar Sfîntul Damian acceptase cele trei ouă nu pentru iubirea de plată,
ci pentru că femeia aceea îl jurase să le accepte întru Numele
Preasfintei Treimi. Dar, după moartea celor doi fraţi sfinţi şi
doctori fără de arginţi, care s-a întîmplat în satul Fereman, ei tot
alături unul de celălalt au fost îngropaţi, la poruncă dumnezeiască
descoperită prin vedenie. Sfinţii fraţi şi doctori fără de arginţi Cosma
şi Damian au fost mari făcători de minuni şi în timpul vieţii lor şi
după moarte. Un şarpe a intrat odată prin gura unui om care dormea,
ajungîndu-i pînă în stomac. Dîndu-şi seama de aceasta, el ar fi murit în
chinuri cumplite dacă nu ar fi invocat cu rugăciunea minţii, în ultima
clipă, ajutorul Sfinţilor Cosma şi Damian, care 1-au izbăvit pe loc şi
de moarte şi de vătămare. Astfel a preaslăvit Dumnezeu veşnic facerile
de minuni ale acelora care pururea L-au preaslăvit pe El pe pămînt prin
credinţă, curăţie şi milostivire.
• Pomenirea Sfântului Mucenic Hermenegild, prinţul moştenitor
Acesta a fost fiul regelui got Leovigild, cel care aderase la erezia ariană. Cu
toate acestea, în pofida dorinţei şi tuturor eforturilor tatălui lui de
a îl convinge şi pe el să treacă la arianism, fiul Hermenegild a rămas
neclintit în ortodoxie. Pentru aceata ereticul tată şi-a aruncat
fiul în temniţă şi, în dimineaţa Sfintelor Paşti, a trimis acolo un
episcop eretic care sa îi dea eretică împărtăşanie. Plăcutul lui
Dumnezeu însă a refuzat să primească împărtăşania din mîinile ereticului
episcop, iar acesta ieşind, i-a povestit fapta regelui. Regele,
înfuriindu-se drăceşte la auzul acelor cuvinte a poruncit decapitarea pe
loc a fiului, lucru care s-a şi întîmplat, la anul 586. Sărmanul rege
mai apoi s-a pocăit pentru uciderea fiului lui şi a trecut însuşi la
ortodoxie, după ce mai întîi s-a lepădat de necurata erezie a lui Arie.
• Pomenirea Sfântului Preacuvios Iacov şi a ucenicilor lui, Iacov şi Dionisie
Acest preacuvios sfînt s-a născut în
dioceza Castoriei din părinţii Martin şi Parascheva. Destoinic păstor de
oi fiind, lacov a ajuns în curînd la o mare avere, spre invidia
fratelui lui de sînge, care s-a dus şi 1-a bîrfit înaintea turcilor,
zicînd că fratele lui lacov a găsit în pămînt o mare avere. lacov atunci
a lăsat toate şi s-a dus din casa părintească, mergînd la
Constantinopol unde, muncind destoinic, iarăşi a ajuns la o mare avere.
Acolo lacov a fost la un moment dat oaspetele unui bei. La acea masă
turcii mîncau carne, pe cînd lacov postea. Atunci beiul a zis: „Mare este credinţa voastră creştină, lacove!”.
Beiul atunci a povestit cum nevasta lui suferise ani mulţi de nebunie,
şi nici un doctor nu o putuse ajuta cu nimic. Cineva atunci i-a zis să o
ducă la Patriarhul creştinilor, pentru că acela putea să îi ajute cu
rugăciunea. De îndată ce Patriarhul a deschis cartea şi a început să
citească rugăciunile cuvenite, biserica s-a umplut de lumină cerească.
Săvîrşind Patriarhul de citit rugăciunile, femeia s-a ridicat de sub al
său patrafir sănătoasă complet. Auzindu-1
pe acel turc cum lăuda credinţa creştină, lacov a ieşit şi şi-a împărţit
pe dată la săraci toată marea lui avere, apoi a mers şi s-a tuns monah
la Sfîntul Munte Athos, în Mînăstirea Ivirul. El bine s-a nevoit
întru toate cele călugăreşti, iar la urmă a luat moarte de mucenic
pentru credinţă din mîinile turcilor, la Jedrene, în prima zi a lunii
noiembrie din anul 1520. Sfintele lui moaşte făcătoare de minuni, precum
şi ale celor doi ucenici ai lui, lacov şi Dionisie, odihnesc în
Mînăstirea Sfintei Anastasia din Galakistou, în apropiere de Tesalonic.
Sinaxar 1 Noiembrie
În aceasta luna, în ziua întâia, pomenirea Sfintilor
si facatorilor de minuni fara de arginti Cosma si Damian, fiii Teodotei
celei din Asia.
Sfinţii Făcători de Minuni şi Doctori fără Arginţi Cosma şi Damian
împreună cu mama lor Teodota erau din Asia Mică (după unii, din
Mesopotamia). Tatăl lor care era necredincios a murit când ei erau încă
copii. Mama i-a crescut în evlavia creştină. Prin exemplul vieţii ei şi
prin citirea cărţilor sfinte, Sf. Teodota a păstrat puritatea vieţii
copiilor ei prin respectarea poruncilor lui Dumnezeu, ajutîndu-i să
devină bărbaţi virtuoşi şi drepţi. Educaţi şi formaţi ca doctori, ei au
primit în dar harul vindecării trupurilor şi sufletelor bolnave prin
puterea rugăciunii. Ei vindecau chiar şi animale. Din iubire curată
faţă de Domnul şi faţă de semeni ei nu luau niciodată plată pentru
serviciile lor, respectînd porunca Mântuitorului Nostru Iisus Hristos
care a spus: "În dar aţi luat, în dar să daţi" (Mt. 10:8). Faima Sf.
Cosma şi Damian s-a răspândit în toată regiunea şi oamenii i-au numit
doctori fără de arginţi.Odată, sfinţii au fost chemaţi la căpătâiul unei femei foarte grav bolnave, pe nume Paladia, care nu a mai găsit vindecare la nici un doctor. Cei doi sfinţi, numai prin credinţă şi puterea rugăciunii au reuşit să o vindece pe Paladia, care s-a sculat perfect sănătoasă şi a dat slavă lui Dumnezeu. Dorind să-i răsplătească pentru binele făcut, Paladia s-a îndreptat spre Damian, arătîndu-i trei ouă şi zicînd: "Ia acest dar în numele Sfintei Treimi Dătătoare de Viaţă, Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt." Auzind numele Sf. Treimi doctorul fără de arginţi nu a îndrăznit să refuze. Când a auzit Cosma întâmplarea, s-a întristat crezînd că făcînd aceasta fratele său a încălcat porunca.
Pe patul de moarte, el a cerut ca fratele său să nu fie înmormântat lângă el. Sf. Damian s-a stins şi el din viaţă la scurt timp şi toţi se întrebau unde va fi îngropat. Dar Dumnezeu a făcut o minune printr-o cămilă, pe care "doctorii" au vindecat-o şi care glăsuind cu voce omenească le-a spus să nu se îndoiască şi să-l pună pe Damian lângă Cosma pentru că Damian nu a acceptat ouăle de la femeie drept plată ci din respect pentru numele lui Dumnezeu. Sfintele trupuri ale doctorilor fără arginţi au fost îngropate împreună în Thereman (Mesopotamia). După moartea lor s-au înfăptuit multe minuni.
În Thereman, aproape de biserica Sfinţilor Cosma şi Damian, trăia un om pe nume Malchus. Într-o zi el a plecat în călătorie, lăsîndu-şi femeia singură pentru o perioadă destul de lungă de timp. Înainte să plece el s-a rugat la biserica "doctorilor fără de arginţi" să aibă grijă de nevasta lui. Dar vrăjmaşul omului a luat chipul prietenului lui Malchus uneltind uciderea femeii. El i s-a arătat femeii spunîndu-i că l-a trimis bărbatul ei să o ia şi să o ducă acolo unde era el. Crezîndu-l, ea s-a dus cu el şi când au ajuns într-un loc pustiu vrajmaşul a vrut să o omoare. Văzînd pericolul care o păştea, femeia s-a rugat fierbinte lui Dumnezeu să o ajute.
Atunci au apărut doi bărbaţi înfricoşători care l-au alungat pe diavol şi acesta a căzut de pe o stâncă. Cei doi au condus-o pe femeie acasă unde ajungînd ei, ea s-a închinat şi i-a întrebat cum le este numele ca să le poată mulţumi toată viaţa. Ei au răspuns că sunt slujitorii lui Dumnezeu, Cosma şi Damian, după care s-au făcut nevăzuţi.
Tremurînd de uimire şi bucurie, ea a povestit la toată lumea minunea şi a mers la icoana binefăcătorilor ei rugîndu-se şi mulţumind lui Dumnezeu. De atunci, cei doi sfinţi sunt consideraţi protectori ai sfinţeniei căsniciilor creştine, precum şi dătătorii de armonie în viaţa soţilor. Sărbătorirea lor se face până şi în Rusia din vremuri străvechi.
Sfinţii Doctori fără Arginţi Cosma şi Damian din Asia Mică nu trebuie confundaţi cu Sfinţii Cosma şi Damian din Roma (prăznuiţi la 1 iulie) sau cu Sfinţii fără de Arginţi din Arabia (prăznuiţi la 17 octombrie).
Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintelor Mucenite femei Chiriena si Iuliana.
Acestea au patimit pe vremea împaratului Maximian. Si era Chiriena de
la Tars, din eparhia Ciliciei, iar Iuliana era din cetatea rosonilor.
Deci fiind prinse si constrânse de guvernatorul Marchian, nu s-au
lepadat de Hristos. Pentru aceea Chirienei i-au ras capul si ostasii
fara de omenie o purtau despuiata prin cetatea Tarsului, înconjurând-o
de patru ori. Si aducând-o la cetatea rosonilor, au aruncat-o în foc cu
Sfânta Iuliana. Si asa si-au savârsit mucenicia lor.
Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintilor Mucenici Chesarie, Dasie si a altor cinci.
Acesti sfinti fiind prinsi la Damasc si cercetati cu felurite chinuri, mai pe urma si-au primit moartea prin sabie.
Tot în aceasta zi, Sfintii sfintitii Mucenici Ioan episcopul si Iacov preotul.
Acestia au fost pe vremea lui Savorie împaratul persilor, învatând
cuvântul credintei si îndemnând pe multi la dreapta credinta. Au fost
prinsi de slugile împaratului si, chinuindu-i cu multe feluri de
chinuri, si-au luat sfârsitul prin sabie, dându-si sufletele lui
Dumnezeu.
Tot în aceasta zi, Sfântul Mucenic Erminingheld.
Acesta s-a nascut din tata ce se chema Liuvingheld, regele gotilor
celor mai dinlauntru, care cu tot neamul lui era arian. Deci
învatându-se dreapta credinta de la Leandru episcop ortodox si
mâniindu-se tatal sau pentru aceasta, îl lua si cu bine si cu rau în
toate zilele, iar sfântul era neschimbat si nebiruit. Pentru care lucru
întâi l-a lipsit tatal sau de mostenirea împarateasca si, legându-i
mâinile si picioarele, l-a închis într-o temnita întunecata. Deci fiind
Praznicul Pastilor, a trimis tatal sau pe popa cel arienesc sa-l
ispiteasca sa se plece sa-l cuminece cu tainele arienesti; dar el nu s-a
plecat, ci, scârbindu-se, l-a gonit. Fiind înstiintat de aceasta
Liuvingheld, tatal lui cel mai înrautatit decât fiarele, a poruncit sa-i
taie capul acolo în temnita, unde se afla legat. Si dupa ce i-au taiat
capul, s-au pogorât cântari si versuri îngeresti împrejurul trupului
fericitului, împreuna cu faclii, care, minune înfricosatoare, a pornit
pe toti credinciosii spre frica lui Dumnezeu, iar pe ucigas l-a
înspaimântat si l-a tulburat si-l silea sa se pocaiasca de pagânatatea
ce a facut. Si nu a trecut multa vreme si l-a lovit pe ucigas o boala
care îl scotea din minti. Deci chemând pe Leandru bine cinstitorul
episcop si ridicând împarat pe fiul sau cel mai mic Rechader, l-a rugat
sa-l învete si pe acesta asemenea precum învatase si pe Mucenicul
Erminingheld. Si zicând acestea a murit. Iar Rechader, primind samânta
Ortodoxiei, a întors si pe cei de sub stapânirea lui sa fie si ei
ortodocsi cu dânsul. Si iata cum a lucrat Pronia lui Dumnezeu: ca a
lasat sa fie omorât Erminingheld pentru evlavie, iar prin mijlocirea
mortii lui a adus pe tot neamul la credinta ortodoxa.
Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintilor Mucenici Ciprian si Iuliani (Iuliana), care prin foc s-au savârsit.
Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului Cuviosului
noului Mucenic Iacov cel nou, împreuna cu doi mucenici ai lui, Iacov
diaconul si Dionisie monahul, care prin sugrumare s-au savârsit la anul
1520.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.
Pomenirea Sfintilor de minuni facatori si fara de arginti doctori Cosma si Damian.
Acesti Sfinti erau din Asia, din partile Ciliciei, din tata pagan si din maica crestina, al carei nume era Teodota, spre deosebire de alti doi Sfinti Cosma si Damian, care se trageau din Roma si care se praznuiesc ca Mucenici, in fiecare an, la 1 iulie.
Deci, ramanand mama lor vaduva, asa precum cauta ea sa placa lui Dumnezeu cu viata ei cinstita, asa invata si pe fii ei, hranindu-i cu buna invatatura, in credinta lui Hristos si povatuindu-i spre toata fapta buna. Si la unele scoli inalte i-a trimis pentru a se desavarsi in iscusinta. In aces chip au ajuns tinerii nu numai adanc cunoscatori in mestesugul doctoricesc, ci au primit de la Dumnezeu si darul de a tamadui orice suferinta sufleteasca si trupeasca, folosind atat oamenilor, cat si dobitoacelor. Iar ceea ce uimea pe toti era impotrivirea lor de a primi vreo rasplatire pentru osteneala lor cu cei bolnavi, caci nu tamaduiau pentru plata sau sa adune bogatii, ci ca sa-si dovedeasca dragostea lor fata de Dumnezeu si fata de semeni, dupa porunca lui Hristos: "In dar ati luat, in dar sa dati" (Matei 10, 8). Singura lor plata era ca cel tamaduit sa creada in Hristos, de la Care ii venea tamaduirea.
Pentru aceasta purtare a lor, ei au fost numiti de cei credinciosi "doctori fara de plata" sau "doctori fara de arginti." Deci, astfel petrecandu-si viata lor, cu pace si in dreapta credinta, s-au savarsit. Si sunt pomeniti in Biserica in fiecare an, ca niste calzi folositori si doctori aparatori ai sufletelor si ai trupurilor noastre.
Intru aceasta zi, cuvant despre o femeie pustnica.
Deci, a mancat dintr-insul staretul si a baut din apa ei si, saturandu-se, a laudat pe Dumnezeu. Si voind ea sa se duca la chiliuta sa, dezbracandu-se, i-a zis lui: "Primeste-ti ale tale, parinte". Iar el i-a zis: "Nu face asa, maica sfanta, ci sa le ai cu tine acestea". Insa ea nu voia, ci i-a zis lui: "Mergi de-mi adu mie alta haina, scufie si brau si degraba sa vii la mine". Iar el, mergand si luand cele trebuincioase, iarasi a venit la piatra ei si a inceput a striga si a grai si nu era glas nici auzire si o piatra lata era pravalita pe dinaintea pesterii. Iar fiarele cele salbatice, scrasneau cu dintii impotriva staretului. Si facand el rugaciune, s-au risipit fiarele si piatra s-a rasturnat. Si, intrand in pestera, a aflat-o pe ea moarta. Apoi a imbracat-o cu haina, cu scufia si cu coltuni si a pus-o pe ea in pestera.
Si era staretul beteag de un ochi, din tineretile sale si, indata a vazut, tot umbland cu cinstitele ei moaste, si a proslavit pe Dumnezeu, Cel ce i-a dat ei un dar ca acesta si rabdare. Dupa aceea, facand rugaciune, a pravalit piatra peste usa pesterii si s-a dus intru ale sale.
Intru aceasta zi, cuvant al Preacuviosului Parintelui nostru Efrem Sirul.
Iar cum se vor lua dreptii, sa spuna Pavel: "Cei vii in Domnul se vor rapi in nori, in vazduh, si totdeauna cu Domnul vor fi". Si cum se lasa nedreptii? Vor aduna ingerii pe cei alesi din cele patru vanturi, iar pe necredinciosi ii vor arde cu focul cel nestins. Deci, sa nu socotesti ca focul nestins al osanditilor va fi cu lemne, nici ca sunt oarecare slujitori care il aprind pe dedesupt, precum socotesc multi barfitori. Ci cauta la Sodoma si vezi cuptor fara de lemne. Cugeta la impietrirea femeii si minuneaza-te de ingrozirea focului. Ca si Lot era impreuna cu femeia si cu cele doua fiice ale lui. Dar nici Lor nu s-a ars de foc impreuna cu fiicele si nici femeia lui n-a scapat de groaza focului. Ci fiecare a luat plata dupa starea sa. Asa va fi si la judecata. Dreptii, adica, se vor lua ca Lot, iar cei nedrepti se vor lasa ca femeia lui Lot. Dumnezeului nostru, slava, acum si pururea si in vecii vecilor! Amin.
Cântare de laudă la Sfinţii Cosma şi Damian, Doctorii Fără de Arginţi
Biserica-i preaslăveşte pe minunaţii Doctori,
Pe cei fără de arginţi, făcătorii de minuni.
Ei ca stele luminoase strălucesc,
Din a Domnului lumină,
Ei uriaşi ai duhului sînt,
Sfinţii Cosma şi Damian.
Teodotia fost-a fericita lor maică,
Ea crescut-a sfânt pe aceşti mari sfinţi.
Slăviţii fraţi împlinit-au cu osîrdie Legea,
Şi preamilostivi fiind, lui Hristos au plăcut.
Ei au plăcut lui Hristos, Domnul Preamilostivul,
Doctorul Doctorilor,
Întîiul fără de arginţi.
Ei de la Domnul darul medical primit-au
Şi astfel doctori destoinici s-au făcut.
Ei cu darul harului învăţat-au arta,
Şi de aceea pe oameni în dar sănătoşi i-au făcut.
Ale Domnului daruri lor din belşug trimise
Ei din belşug săracilor le împărţeau în dar.
Ei pe săraci vindecau şi la trup şi la suflet,
Şi aceasta pururi în Numele Domnului Sfint.
Negura lungilor vremi n-a putut să ascundă
Sfîntul nume al Sfinţilor fără de arginţi.
Căci de-atunci pînă astăzi ei pururea lucrează
Minuni nesfirşite celor ce cred în ei.
Ei şi astăzi vindecă puternic neputincioşi şi bolnavi
Cu rugăciunile lor ce le înalţă-n cer.
Slavă veşnică acestor Sfinţi se cuvine,
Ce pentru noi se roagă la Tronul lui Dumnezeu!
Cugetare
Sfântul Ilarion din Meglin a dat o mare
bătălie contra bogumililor. A avut odată loc chiar şi o dispută pe teme
de credinţă între bogumili şi Sfîntul Ilarion. Bogumilii învăţau că Dumnezeu a făcut lumea spirituală iar diavolul pe cea materială.
Contra acestei afirmaţii prosteşti şi mincinoase Sfîntul Ilarion a adus următoarele cuvinte din Sfînta Scriptură: „Că împărat a tot pămîntul este Dumnezeu” (Psalmul 46: 7), şi „Al Domnului este pămîntul şi plinirea lui, lumea şi toţi cei ce locuiesc în ea” (Psalmul 23: 1).
Dar bogumilii ziceau că Vechiul Testament este de la draci. Cărora Sfintul llarion, cu îndelungă răbdare, le răspundea:
„Dacă ar fi aşa, ar mai fi zis Domnul şi Mîntuitorul nostru în Noul Testament: Cercetaţi Scripturile… Şi acelea sînt care mărturisesc despre Mine” (loan 5: 39)? Ar mai fi întărit El că cea mai mare poruncă este aceea care i-a fost dată şi lui Moise, anume porunca dragostei faţă de Dumnezeu şi faţă de aproapele?”.
Dar bogumilii nu se lăsau, ei ziceau că Trupul Domnului Hristos a fost adus din cer. Sfintul llarion răspundea:
„De ar fi fost aşa, atunci Domnul nu ar mai fi simţit nici foame, nici sete, nici oboseală, nici durerea cumplitelor chinuri, nici nu ar mai fi putut muri”.
După care bogumilii au trecut la aceea că de fapt ei nu sînt de acord cu Semnul Crucii cu care se însemnează ortodocşii creştini. La aceasta Sfintul le-a zis:
„Şi ce veţi face voi atunci cînd Semnul Fiului Omului, însăşi Sfinta Lui Cruce, se va însemna pe cer înaintea ochilor întregului pămînt, şi cînd toate popoarele pămîntului care nu au crezut în Acest Semn şi L-au dispreţuit, ca şi pe Domnul, vor plînge amarnic şi zadarnic?”
Şi le-a mai zis Sfintul bogumililor:
„Cum de ziceţi că tot răul vine din materie, care este toată rea, şi nu vedeţi că trebuie să cinstiţi acel Lemn prin care s-a sfinţit toată lumea materială?”
Luare aminte
Să luăm aminte la minunata putere a cuvintelor Apostolilor (Fapte 16):
- La cum Sfinţii Pavel şi Silas au grăit femeilor adunate la rîu, în afara zidurilor cetăţii Philippi [Filipi];
- La cum Dumnezeu a deschis inima femeii Lydia, iar ea şi cu toată casa ei a primit Sfîntul Botez.
Predică
Despre chemarea ca toţi creştinii să fie sfinţi – „… sfinţilor care sînt în Efes” (Efeseni 1:1).
Sfîntul Apostol Pavel îi numeşte pe
creştinii din Efes „sfinţi”. El nu îi numeşte sfinţi doar pe unul sau pe
doi, nici doar pe un grup dintre ei, ci el îi numeşte sfinţi pe toţi. Oare nu este aceasta una dintre minunile cele mari şi uimitoare ale lui Dumnezeu?!
Căci iată, se făcuseră sfinţi nu oameni trăitori în pustii sau sălbăticie, ci oameni trăitori într-o mare cetate, şi încă una plină de miasmele tuturor desfrîurilor şi idolatriei! Mare minune este aceea ca bărbaţi căsătoriţi ce poartă grijă de familii şi copii, ce fac negoţ şi practică meserii, să fie sfinţi!
Căci cu adevărat îi îndreptăţea la
această adevărată denumire a Apostolului marea lor fidelitate şi rîvnă
faţă de credinţa creştină, marea sfinţenie şi curăţie a vieţii lor!
Dacă acum, în aceste vremuri de pe urmă în care ne este nouă dat să
trăim sfinţii au devenit printre creştinii ortodocşi botezaţi excepţii
rare şi celor mai mulţi necunoscute, în acele vremuri dimpotrivă,
oamenii care, botezaţi fiind, nu erau şi sfinţi, constituiau excepţia.
Sfinţii erau norma printre cei botezaţi.
Prin urmare, nu trebuie să ne mirăm că
Apostolul numeşte pe aceşti oameni botezaţi din Efes sfinţi, ba chiar îi
numeşte cu un nume şi mai înalt, acela de „fii ai lui Dumnezeu”
(Galateni 4: 6). Însuşi Hristos Domnul ne-a dat nouă dreptul să ne numim
astfel, atunci cînd ne-a învăţat să ne adresăm lui Dumnezeu ca Tatălui
nostru (Matei 6: 9).
O, fraţilor, oare nu zicem noi în fiecare zi către Dumnezeu „Sfinte Dumnezeule!” ? Oare nu numim noi în fiecare zi sfinţi pe Sfinţii Îngeri? Oare nu numim noi în fiecare zi pre Maica lui Dumnezeu „Preasfîntă” ? Au nu tot astfel îi numim şi pe proroci, pe apostoli, pe mucenici şi pe drepţi? Oare nu numim noi sfinte şi cerurile şi Împărăţia lui Dumnezeu? Deci cine va putea să intre vreodată în Sfînta Împărăţie a Cerurilor dacă nu doar sfinţii?
Prin
urmare, dacă voim să avem nădejde de mîntuire, trebuie neapărat să
nădăjduim şi să ne nevoim întru a deveni sfinţi, încă de aici, de pe
pămînt.
O, Stăpîne Doamne Dumnezeul nostru,
Cela Ce întru cele de sus locuieşti şi întru Sfinţi Te odihneşti, Cela
ce pre sfinţi îi chemi la Tine şi le dăruieşti lor mîntuirea, ajută-ne
şi nouă întru sfinţenie să ne petrecem viaţa noastră, cu cuvîntul, cu
gîndul şi cu fapta, pentru slava Sfînt Numelui Tău şi pentru mîntuirea
noastră! Căci numai Ţie se cuvine toată slava şi mulţumirea în veci,
Amin!
