20 octombrie – Sf. M. Mc. Artemie; Sf. Artemie; Sf. Cuv. Gherasim cel Nou (izgonitorul demonilor); Sf. Cuv. Nou Mc. Ignatie

Icoana Maicii Domnului din Philermos

Potrivit tradiției, chipul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu zugrăvit în această icoană ar fi redat în manieră fidelă chipul real al Maicii Domnului. Tot tradiția ne spune că această icoană a Maicii Domnului a fost pictată de către Sfântul Evanghelist Luca și păstrată în Biserica Sfântul Ioan Botezătorul din Constantinopol până în jurul anului 1000, când a fost mutată în Insula Rodos, datorită persecuției iconoclaste.

Icoana Maicii Domnului din Philermos este prăznuită pe 20 octombrie.

Icoana Maicii Domnului din Philermos își are denumirea de la Muntele Philermos (greacă Φιλέρημος), situat în insula Rodos.

Potrivit tradiției, chipul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu zugrăvit în această icoană ar fi redat în manieră fidelă chipul real al Maicii Domnului. Tot tradiția ne spune că această icoană a fost pictată de către Sfântul Evanghelist Luca și păstrată în Biserica Sfântul Ioan Botezătorul din Constantinopol până în jurul anului 1000, când a fost mutată în insula Rodos, datorită persecuției iconoclaste.

Icoana este considerată făcătoare de minuni și cinstită de ortodocși precum și de romano-catolici.

La începutul secolului al XIV-lea, cavalerii Ordinului Sfântul Ioan au ocupat insula Rodos. Aici, într-o capelă de pe Muntele Philermos au găsit Icoana Maicii Domnului, pe care au cinstit-o ca ocrotitoare a ordinului. Acești cavaleri au construit în anul 1306 o bazilică la poalele muntelui Philermos, în care a fost reașezată Icoana Maicii Domnului.

În anul 1522, sultanul Suleiman Magnificul a asediat insula Rodos, iar cavalerii au capitulat retrăgându-se în Malta cu tot cu Icoana Maicii Domnului, pe care au așezat-o în Biserica Sfântul Lorenzo. În anul 1532 biserica a ars, dar icoana a scăpat nevătămată, fiind așezată apoi în capela Mănăstirii Saint Giovanni a la Valette unde a fost înconjurată de numeroase daruri prețioase ce subliniază cinstirea ei deosebită. Icoana era așezată în spatele unui geam de cristal, și avea patru îmbrăcăminți de argint cu pietre prețioase.

În anul 1798, Napoleon a cucerit Malta și i-a alungat pe cavaleri permițându-le să ia cu ei icoana și alte odoare sfinte. La 12 octombrie 1799, țarul Pavel I a fost numit Mare Maestru al Ordinului, și a primit spre păstrare sfintele odoare: Icoana Maicii Domnului din Philermos, mâna Sfântului Ioan Botezătorul și o părticică din lemnul Sfintei Cruci. După moartea țarului Pavel în 1801, icoana a fost mutată la Palatul de Iarnă de la Sankt Petersburg.

Mai apoi, când văduva lui Alexandru al III-lea, Maria Feodorova, s-a întors în țara ei natală, Danemarca, aceasta a luat cu sine Icoana din Philermos. Înainte de a muri, împărăteasa a încredințat icoana fiicelor ei, Xenia Alexandrovna și Olga Alexandrovna, care au dăruit-o Arhiepiscopului în exil, Antonie. Icoana a ajuns în Berlin, iar în 1929 a fost mutată la Belgrad, de unde în 1932 a fost încredințată regelui Alexandru I al Iugoslaviei, care a așezat-o în capela palatului regal din Dedinje până în 1941 când, datorită amenințării învaziei naziste a fost, se pare, trimisă la Mănăstirea Ostrog din Muntenegru.

Icoana a fost considerată pierdută în cel de-al doilea război mondial.

În anul 1996, Icoana Maicii Domnului din Philermos a fost redescoperită în Mănăstirea Ostrog din Muntenegru. Acum, icoana originală se află în Muzeul Național Cetinje din Muntenegru.

Mulți dintre specialiști sunt de părere că icoana ar fi aparținut unei scene iconografice mai ample precum „Deisis”.

• Pomenirea Sfântului Marelui Mucenic Artemie [Ducele Egiptului]

Acest mare şi slăvit sfânt a fost de neam egiptean, şi mare comandant al armatelor împăratului Constantin cel Mare. Ducele Artemie a fost unul dintre cei care au văzut Crucea pe cer, înconjurată de stele, atunci cînd i s-a arătat în plină zi lui Constantin, mai înainte de marea bătălie de la Podul Milvian. Atunci şi el a crezut în Hristos şi a primit Sfîntul Botez. Mai tîrziu, sub domnia fiului Marelui Constantin, Constanţiu, împăratul 1-a trimis în Grecia ca să aducă la Constantinopol moaştele Sfintului Andrei de la Patras, şi pe ale Sfântului Luca din Teba. Comandantul Artemie a împlinit toate aceste sfinte însărcinări cu bucurie mare. După acestea el a primit titlul de augustalis şi de mare duce al Egiptului. El a rămas în această înaltă demnitate în tot timpul domniei lui Constanţiu, iar apoi o bucată de timp şi sub împăratul Iulian Apostatul. Cînd apostatul împărat a pornit la război contra perşilor, el a trecut prin Antiohia şi a poruncit ducelui Artemie să pornească şi el cu armatele lui şi să i se alăture în Antiohia. Artemie a făcut aceasta. Atunci împăratul a poruncit torturarea bestială a doi preoţi creştini, Evghenie şi Macarie. Văzînd acestea, ducele Artemie s-a tulburat cu duhul şi stînd înaintea împăratului, l-a întrebat aşa: „De ce, împărate, de ce îi torturezi fără vină pe aceşti bărbaţi care şi-au închinat vieţile lor lui Dumnezeu, şi de ce îi sileşti să se lepede de credinţa lor ortodoxă?”. Şi el a grăit mai departe, prorocind: „Iată aproape este moartea ta, în care vei pieri cu suntet”. Dementul Iulian i-a surghiunit pe cei doi preoţi în Arabia, unde au murit amîndoi, la scurt timp după aceea. El apoi 1-a devestit imediat pe ducele Artemie de demnităţile lui militare şi imperiale şi a poruncit biciuirea şi smulgerea membrelor lui. Astfel însîngerat şi mutilat, marele Artemie a fost aruncat în temniţă, unde a venit la el Domnul şi Mîntuitorul nostru lisus Hristos însuşi, Care l-a vindecat desăvîrşit şi 1-a întărit. Atunci Apostatul a poruncit întinderea lui pe o piatră foarte mare, apoi a poruncit ca peste trupul lui să fie aşezat alt bloc de piatră, care să îl zdrobească cu totul pe marele mucenic. La urmă ducele Artemie a fost decapitat. Acela era anul 362. Iulian a plecat apoi la acel război cu perşii, din care nu s-a mai întors, căci a pierit în el cu sunet, aşa cum i-a prorocit Sfîntul Artemie.

• Pomenirea Sfântului şi Dreptului Artemie

Acest Artemie s-a născut la anul 1532, fiind fiul ţăranilor ruşi Cosma şi Apollinaria, din satul Verkola, gubernia Dvina. Încă de pe cînd avea doar cinci ani, el se deosebea cu totul de ceilalţi copii prin marea lui credinţă în Dumnezeu, evlavie şi blîndeţe. Ajungînd la vîrsta de treisprezece ani, şi pe cînd copilul trecea împreună cu tatăl lui printr-o pădure deasă, el a murit. Neputînd să sape o groapă în acel loc, îndureratul tată a acoperit trupul fiului lui cu crengi şi cu frunze şi a plecat. Douăzeci şi opt de ani mai tîrziu, un om a văzut deasupra acelui loc din pădure o lumină nefirească. Apropiindu-se de acea lumină, el a aflat trupul copilului Artemie întreg şi neputrezit. Mulţi bolnavi s-au vindecat de bolile lor grele doar atingîndu-se de sfintele moaşte ale tînărului Artemie. Acestea odihnesc într-o sfîntă mînăstire de lîngă Pinega, din provincia Arhanghelsk.

• Pomenirea Sfântului Preacuvios Gherasim cel Nou

Acest sfînt Gherasim era din cetatea Trikala din Peloponez, trăgîndu-se din vestita familie Notara. El s-a născut la anul 1509. El a vieţuit întru aspre nevoinţe la Muntele Athos, iar apoi în Palestina, unde a împlinit post desăvîrşit de patruzeci de zile. După aceea, el s-a sălăşluit în Insula Chefalonia, unde a întemeiat o sfîntă mînăstire. El a adus ploaie cu rugăciunea, a vindecat bolnavi, şi a descoperit cele ce aveau să fie în viitor. El s-a odihnit cu pace în a cincisprezecea zi a lunii august, din anul 1579. Sfîntul Gherasim a fost făcător de minuni şi în timpul vieţii, şi după fericita lui adormire.

• Pomenirea Sfântului Preacuvios Nou Mucenic Ignatie

Acest Sfînt Ignatie era de neam bulgar, din ţinutul Eski-Zagora. Acesta este vestitul ţinut al Zagorei care a dat lumii şi Bisericii lui Hristos mulţi mari nevoitori şi sfinţi mucenici. Sfîntul Ignatie s-a nevoit la Schitul Sfîntului loan Botezătorul din Sfîntul Munte Athos. El s-a dat de bunăvoie la chinuri din partea turcilor pentru Numele lui Hristos, şi a fost spînzurat la Constantinopol în a opta zi a lunii octombrie, din anul 1814. Sfintele lui moaşte sînt de minuni făcătoare, iar sfântul lui cap s-a îngropat cu cinste la Mănăstirea Sfîntului Pantelimon din Sfîntul Munte Athos.

Sinaxar 20 Octombrie

În aceasta luna, în ziua a douazecea, pomenirea Sfântului Marelui Mucenic Artemie.

Acest fericit Artemie, fiind duce si august al Alexandriei si patriciu, era cinstit de marele împarat Constantin; luând însa împaratia Iulian Paravatul, si prigonind pe crestini la Antiohia, a mers nechemat fericitul acesta la chinuri; si mustrând faradelegea aceluia, l-au batut cu vine de bou crude, si l-au zgâriat pe spate cu brice ascutite si taioase, si i-au patruns coastele si tâmplele cu tepusi. Si despicând taietorii de pietre o piatra mare l-au bagat într-însa si lasând piatra peste dânsul, a fost turtit sfântul si i-au sarit ochii si matele pe pamânt; dupa aceea i-au taiat capul. Si asa a luat de trei ori fericitul cununa cea nevestejita a muceniciei. Iar sfintele lui moaste s-au adus de la Antiohia la Constantinopol, de catre femeia unui oarecare diacon, ce se chema Aristis. Si a fost îngropat la locul ce se numeste Ocsia.

Tot în aceasta zi, Sfintii Mucenici Evor si Evnoi, fiind ucisi cu pietre s-au savârsit.

Tot în aceasta zi, Cuvioasa Maica noastra Matroana cea de la cetatea Hios.

Sfânta Matroana s-a născut prin secolul al XIV-lea, în satul Volissos din Chios, într-o familie înstărită, cu părinţi evlavioşi, pe nume Leon şi Ana. Încă din tinereţe sfânta avea înclinaţii spre monasticism. Într-o zi ea şi-a părăsit părinţii, mergînd să locuiască într-un loc pustiu, unde a găsit o mică mănăstire de măicuţe. Curând, i s-au alăturat acolo şi alte călugăriţe, nevoindu-se împreună pentru mântuire.
Sf. Matroana a făcut minuni cât a fost în viaţă dar şi după aceea, fiind slăvită în Chios pentru viaţa sa curată şi sfântă. Ea era milostivă cu săracii şi avea puteri de a vindeca bolnavii.
Acatistul Sf. Matroana a fost compus de Mitropolitul Nichita din Rodos şi a fost găsit într-un codice din anul 1455, unde se consemnează că sfânta a murit înainte de această dată.
Sf. Matroana mai este prăznuită şi în ziua de 15 iulie, când i-a fost găsit capul.

Tot în aceasta zi, Cuviosul si purtatorul de Dumnezeu Parintele nostru Gherasim cel nou, sihastru cel din Peloponez, ale carui sfinte moaste sunt în Chefalonia, care în pace s-a savârsit.

Sfântul Gherasim, Noul Pustnic al Cefaloniei, s-a născut în satul Trikkala din Peloponez. În primii ani ai maturităţii s.a călugărit pe insula Zakynthos, după care a plecat la Muntele Athos unde a devenit schimonah, studiind împreună cu pustnicii de pe Sfântul Munte. Primind binecuvântare de la părinţi, călugărul s-a dus la Ierusalim să se închine la Sfântul Mormânt Dătător de Viaţă al Mântuitorului. După ce a vizitat multe din locurile sfinte din Ierusalim, Muntele Sinai, Antiohia, Damasc, Alexandria şi Egipt, el s-a întors la Ierusalim, devenind îngrijitor de candele la Sfântul Mormânt.
Călugărul a fost hirotonit diacon şi apoi preot de către Patriarhul Gherman al Ierusalimului (1534-1579). Sf. Gherasim a continuat să trăiască viaţă sfântă. Pentru singurătate s-a retras la Iordan, unde a petrecut patruzeci de zile fără întrerupere. Binecuvântat de patriarh pentru o viaţă solitară, Sf. Gherasim s-a retras în singurătatea din Zakynthos, unde s-a hrănit numai cu ierburi.
După cinci ani, a simţit dorinţa de a pleca pe insula Cefalonia unde şi-a găsit adăpost într-o peşteră. Sfântul a restaurat biserica din Omala şi a construit o mănăstire de măicuţe unde a trăit, a muncit şi a privegheat neîntrerupt timp de treizeci de ani. El se ruga îngenunchind pe pământul gol. Pentru viaţa lui sfântă, Gherasim s-a învrednicit de darul vindecării bolnavilor şi a izgonirii duhurilor necurate.
La vârsta de 71 de ani, sfântul a ştiut că va muri curând. După ce le-a binecuvântat pe măicuţe, a adormit cu pace întru Domnul în 15 august 1579. După doi ani, deschizîndu-i-se mormântul, s-au descoperit moaştele sale întregi şi frumos mirositoare, vindecătoare de boli.
Deoarece Adormirea Maicii Domnului se sărbătoreşte în 15 august, Sf. Gherasim se prăznuieşte în 16 august. În ziua de 20 octombrie se prăznuieşte dezvelirea moaştelor sfântului, în anul 1581.

Tot în aceasta zi, Sfintii Mucenici Zevina, Ghermano, Nichifor si Antonin, care de sabie s-au savârsit.

Tot în aceasta zi, Sfânta Mucenita Manato fecioara care de foc s-a savârsit.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Pomenirea Sfantului marelui Mucenic Artemie (+362).

    Acest fericit Artemie era duce si dregator imparatesc in Alexandria, fiind el in osebita cinste la marele imparat Constantin. Si era voievod viteaz in razboaie si bine intarit in dreapta credinta intru Hristos. Iar, dupa oarecare vreme, murind imparatul Constantin, fiul marelui Constantin, fiul marelui Constantin, toata stapanirea imparatiei, si la apus si la rasarit, a luat-o Iulian (361-363), calcatorul de lege, care pe fata s-a lepadat de Domnul nostru Iisus Hristos si a ales sa se inchine idolilor. Si s-a pornit atunci Iulian cu lupta mare importriva lui Hristos si cu prigoana asupra crestinilor, prefacand bisericile in temple idololesti si omorand pe crestini cu infricosatoare chinuri.
    Deci, era pe vremea cand imparatul Iulian se afla in Antiohia, pregatind razboiul impotriva persilor, cand a fost chemat si Artemie din Alexandria cu ostasii lui. Si, stand de fata inaintea imparatului cu oastea sa, Artemie privea cum erau chinuiti crestinii pentru credinta lor. Deci, umplandu-se de ravna si apropiindu-se de imparat i-a zis: "Pentru, ce, o, imparate, chinuiesti fara de omenie, oameni nevinovati si-i silesti sa se lepede de dreapta credinta?" Iar Iulian auzind aceasta, a strigat aprins de manie: "Cine si de unde este acesta care graieste cu indrazneala impotriva noastra si a venit sa ne vorbeasca de rau chiar in fata?" Si au raspuns cei de fata: "Ducele Alexandriei este, stapane." Si s-au pornit atunci paganii, invinuind pe Artemie pe nedrept, de a le fi daramat templele zeilor si de a fi sfaramat idolii din Egipt. Acestea auzindu-le, Iulian a poruncit de i-au luat lui Artemie braul dregatoriei ostasesti si asa dezbracat, sa fie batut cu vine de bou. L-au taiat pe spinare cu brice ascutite si i-au patruns coastele si tamplele cu tepusi arse in foc. Iar la urma, despicand taietorii de pietre o piatra mare si grea, l-au bagat pe fericitul intre cele doua pietre mari. Si atata l-au tescuit, cat toate oasele i le-au zdrobit si luminile ochilor au sarit din locul lor. Si puteai sa vezi o minune mare, ca intr-atata tescuire, a ramas Sfantul viu. Iar Artemie nu inceta a marturisi pe Hristos si credinta lui in prabusirea celor ce stapanesc cu nedreptate si silnicie.
    Deci, a poruncit tiranul sa i se taie capul cu sabia. Si asa a luat fericitul cununa cea nevestejita a mucenicilor. Iar, la putina vreme dupa aceea, Iulian imparatul a murit in lupta, lovit de o sageata. Se spune ca inainte de a muri, ar fi spus aceste cuvinte catre Hristos: "M-ai biruit Galileene!"



 
 
Intru aceasta zi, cuvant despre un egumen, care gonea demonii din oameni.     Un egumen oarecare vietuia in manastire cu fratii si se hranea din osteneala mainilor sale si nu primea de la oameni hrana, haine ori aur, ci zicea celor ce-i aduceau lui cele de trebuinta: "Luati-va ale voastre de aici si lasati-ne pe noi cu Hristos Dumnezeul nostru, ca Acela sa se ingrijeasca de noi, ca El a zis: "Nu te voi lasa pe tine, nici voi trece cu vederea pe cei ce-mi slujesc Mie. Ca mainile noastre, cele ce pot a ne hrani pe noi, acelea spre osanda ne vor fi noua, daca din osteneli straine ne vom mangaia." Si s-a invrednicit, pentru aceasta, egumenul a lua darul de la Dumnezeu, ca pe demoni, numai prin cuvant ii gonea. Si era foarte slavit pentru viata lui cea imbunatatita, ca numele lui a ajuns chiar pana la imparat. Iar imparatul, trimitand dupa dansul, a poftit sa se invredniceasca de rugaciuni de la dansul.
    Deci, imparatul vorbind cu el si mult folos luand de la dansul, i-a daruit lui aur, iar el a primit. Si, mergand intru ale sale, egumenul a inceput a cumpara cu dobanda, boi si cai si argati a tocmit. Dupa aceea, a adus la dansul, ca de obicei, un indracit, ca sa goneasca demonul. Si a zis staretul catre diavol: "Iesi din zidirea lui Dumnezeu." Si i-a zis lui dracul: "Nu te voi asculta pe tine." Iar staretul i-a grait lui: "Pentru ce?" Iar demonul i-a zis lui: "Iata, te-ai facut si tu ca unul din noi, ca lepadand grija cea spre Dumnezeu, te indeletnicesti intru cea lumeasca grija. Pentru aceea, dar, nu voi iesi, ca de acum n-ai putere asupra mea."
    Vedeti dar, cum incepatorul rautatii, diavolul, se sarguieste totdeauna si inseteaza, ca, de i-ar fi cu putinta, pe toti oamenii la osanda sa-i duca. Deci, pe unii ii sminteste, iar pe altii prin simtire ii inseala, ca sa nu poata scapa nici un om din mainile lui. Insa, iubitorul de oameni Dumnezeu si pe acest mestesug al lui, cu totul inselator, ni l-a aratat noua aievea, prin dumnezeiestile Scripturi. Drept aceea, si acum, adica, aratam cu dinadinsul unele din acele multe feluri de inselaciuni ale lui. Si anume, ca precum marturisesc parintii cei de Dumnezeu purtatori, el, diavolul, inseala mintile celor care se apropie de el. Dumnezeului nostru, slava, acum si pururea si in vecii vecilor! Amin.

Cântare de laudă la Sfântul Mare Mucenic Artemie, Ducele Egiptului

Sfîntul Artemie marele Duce

Credinţa faţă de împăratul nu şi-a ascuns.

Ci el a proclamat-o cu neînfricare

Şi înaintea împăratului pre Hristos a slăvit.

Apostatul împărat pre Domnul lepădase,

De aceea pre Duce la chinuri l-a dat.

Dar Sfîntul mintea la Dumnezeu şi-a ţintit,

Socotind ca nimica sîngeroasele chinuri.

Căci mai mare e chinul păcătosului care schingiuieşte

Decît e al dreptului pe nedrept schingiuit!

Pe marele Duce Iulian l-a ucis,

Dar Domnul pre el îl a preaslăvit.

El pe-al Său credincios comandant l-a înălţat la Ceruri,

În Raiul etern.

El putere i-a dat diavoli să scoată,

Har ca să vindece pe cei bolnavi şi trişti.

Toate acestea doar prin a lui Dumnezeu putere,

Fără cuvinte, şi fără nevoinţe lungi.

Oricine pre Domnul iubeşte şi în El crede,

Apărător mare are în Artemie Sfînt.

Cugetare

Domnul îndelung milostiv minunat călăuzeşte pe toţi cei care împlinesc sfîntă voia Lui şi se încredinţează Purtării Lui de Grijă. Aşa cum lumînărarul dă forma pe care o doreşte luminărilor din ceară curată, aşa şi Atotînţeleptul Dumnezeu face lumini nepieritoare în a Lui împărăţie din toţi cei care cu dragoste se fac supuşi robii Lui.

Sfîntul Ignatie Noul Mucenic s-a închinat pe sine cu totul lui Dumnezeu, încă de pe cînd era copil. El a dorit cu ardoare să se facă monah şi să fie mucenic al credinţei. În timpul răscoalei lui Karagheorghe, armata turcească recruta bărbaţi din întreaga Bulgarie spre a lupta împotriva sîrbilor, şi astfel a ajuns şi la casa lui Gheorghie, tatăl lui Ignatie, spre a vedea dacă nu se află în ea vreun bărbat apt de serviciul militar. Văzîndu-1 pe Gheorghie bărbat voinic şi puternic, au voit să îl ia în armată, dar Gheorghie a zis cu hotărîre: „Eu împotriva fraţilor mei creştini la război nu pornesc”. Aceasta i-a înfuriat atît de tare pe sălbaticii turci, încît ei 1-au omorît acolo pe loc. Foarte tînărul Ignatie atunci s-a ascuns într-o casă din vecini, apoi a scăpat în România, dar dorirea lui după viaţa monahală 1-a îndemnat mai depare, la Sfîntul Munte Athos. Dar chiar şi aşa, el a dorit mai mult decît monahismul, el a dorit mucenicia. El s-a rugat cu lacrimi o noapte întreagă înaintea icoanei Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, rugînd-o să îi lumineze calea martiriului. El a auzit atunci un zgomot şi privind înaintea lui, a văzut că aureola icoanei iese din jurul capului Fecioarei şi se aşează pe al lui. La scurt timp după aceea Sfîntul Ignatie a luat mucenicia din mîinile turcilor, şi s-a încununat cu cununa veşnicei slave, ca Nou Mucenic.

Luare aminte

Să luăm aminte la minunata arătare a Domnului înaintea Sfîntului Apostol Anania, şi înaintea lui Saul (Fapte 9):

• La cum Domnul S-a arătat lui Anania şi 1-a îndreptat către Saul, pe strada care se numeşte Dreaptă;
• La cum chiar în acea clipă, Saul 1-a văzut în vedenie pe Anania cum îl vindecă de orbirea lui.

Predică

Despre istoriile vechi şi noi ale minunilor lui Dumnezeu – „Dumnezeule, cu urechile noastre am auzit, căci părinţii noştri ne-au spus nouă” (Psalmul 43: 1).

Astfel grăieşte Sfântul Rege David în numele poporului lui, enumerînd multele şi marile minuni pe care le-a lucrat Dumnezeu în poporul lui Israel. Şi noi, fraţilor, am auzit de toate minunile acestea din Sfintele Scripturi, şi încă de şi mai numeroase minuni şi feluri de minuni decît cele pomenite de Regele David, căci ele s-au petrecut după dânsul! Oare nu am auzit noi de lucrări şi de minuni încă şi mai mari ale lui Dumnezeu, lucrate de dragostea Lui întru poporul Său creştinesc, minuni mult mai mari decît cele pe care le-a trăit sau de care a auzit vreodată Regele David?

Iată, însuşi Fiul lui Dumnezeu S-a întrupat din Preasfînta Fecioară Maria şi a trăit ca om printre noi, revărsînd asupra noastră înţelepciunea şi minunile Lui, nimicind moartea, punîndu-1 pe diavol pe fugă şi dăruind putere următorilor Lui.

David nu a auzit nicidecum de toate aceste lucruri, însă iată, noi am auzit, căci ele s-au descoperit nouă prin Sfinţii noştri Părinţi: apostolii şi evangheliştii, mucenicii şi drepţii, şi toate cetele sfinţilor din vechime şi pînă în ziua de azi. Şi nu numai că ni le-au descoperit, dar Duhul Sfînt încă ni le descoperă în fiecare zi a vieţii noastre prin Sfînta Biserică şi prin Sfintele Taine şi minuni carele se lucrează zilnic întru Ea.

Iată aici pricină de bucurie mare pentru ficare creştin! Iată însă şi pricină de frică şi de cutremur, căci mult ne este dat nouă, de aceea şi mult ni se va cere!

Nouă, creştinilor, ni s-au dat bogăţii duhovniceşti incomparabil mai mari decît tuturor oamenilor care au trăit mai înainte de Hristos, mai multă înţelepciune şi mai multă cunoştinţă, mai multă slavă şi putere de la Dumnezeu, şi multe, mult mai multe pilde vii ale iubirii lui Dumnezeu faţă de oameni şi ale oamenilor sfinţi faţă de Dumnezeu. Întrebaţi-vă, voi bogaţilor mai bogaţi decît cei mai bogaţi, ce aţi dat voi vreodată sau ce daţi acum lui Dumnezeu, pentru toate cele pe care vi le-a dăruit El vouă? Voi ar trebui să luptaţi din răsputeri ca să nu fiţi ruşinaţi cumplit în ziua cea cumplită a Înfricoşatei Judecăţi.

Căci iată ca un vis se topeşte curînd viaţa voastră şi toate zilele ei repede trec şi auzise-va curînd trîmbiţa îngerului care va chema toate popoarele şi toţi oamenii la Înfricoşata Judecată a lui Dumnezeu.

Străduiţi-vă preabogaţilor să nu fiţi daţi atunci de ruşine! Căci nici unul dintre voi nu va putea zice atunci „Nu am ştiut de Judecata aceasta” sau „Nu am avut cu ce!”. Căci voi ştiţi de ea, căci cunoaşteţi mai mult şi vi s-a descoperit mai mult decît s-a descoperit vreodată Regelui David şi preaînţeleptului Solomon! De aceea vouă vi se va cere mult mai mult decît li s-a cerut lor.

O, Stăpîne Doamne lisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, Cela Ce eşti Stapînul nostru minunat şi Domnul, Dumnezeul şi Mîntuitorul, aminteşte-ne nouă în fiecare zi şi în fiecare ceas de Jertfa Preascumpă a Trupului şi Sîngelui Tău carele 1-ai dat pentru noi, ca să nu te uităm, Doamne, noi păcătoşii, spre a noastră veşnică pieire. Căci Ţie se cuvine toată slava şi închinăciunea în veci, Amin!