vineri, 29 octombrie 2021

30 octombrie – Sf. Mc. Zenobie și sora lui, Zenobia; Sf. Ap. Cleopa, Terțiu, Marcu, Iust și Artema; Sf. Milutin, Țarul sârbilor



 

Icoana Maicii Domnului „Ozeriansk”


A doua zi, când s-a trezit dis de dimineață, nu a mai găsit icoana în locul în care o așezase în coliba lui, dar mergând în locul în care a descoperit-o în ziua dinainte, a aflat icoana lipită, având o mică cicatrice în locul tăieturii. Lângă icoană apăruse un izvor cu apa limpede, care nu existase până atunci în acel loc.
Icoana Maicii Domnului „Ozeriansk” este prăznuită pe 30 octombrie.
Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului „Ozeriansk” se află în Mănăstirea Schimbării la Față - Kuriazsky, din localitatea Ozerianko, ce aparține de eparhia Harkov. Această icoană s-a proslăvit prin minuni în secolul al XVI-lea în Ozerianko.
Arhivele Consistoriului din Harkov menționează: „În această mănăstire (Kuriazsky), se află o icoană făcătoare de minuni a Maicii Domnului cu pruncul în brațe, numită „Ozeriansk”  ce a fost proslăvită din timpurile cele vechi. Această icoană a fost descoperită în pustie, în timpul invaziilor tătare.
Un bărbat a mers să cosească iarba pe un câmp dincolo de pădure. În timp ce cosea a auzit deodată un țipăt omenesc. Atunci a văzut lângă coasa sa jumătate din icoana Maicii Domnului, iar cealată jumătate la rădăcinile copacului din preajmă, având o lumânare aprinsă înaintea sa.
Atunci omul s-a oprit din cosit, a luat ambele jumătăți ale icoanei și le-a dus în coliba lui, așezându-le unite și s-a rugat înaintea icoanei.
A doua zi, când s-a trezit dis de dimineață, nu a mai găsit icoana în locul în care o așezase în coliba lui, dar mergând în locul în care a descoperit-o în ziua dinainte, a aflat icoana lipită, având o mică cicatrice în locul tăieturii. Lângă icoană apăruse un izvor cu apa limpede, care nu existase până atunci în acel loc.
Omul a mers și a înștiințat pe preotul locului, Teodor, care a raportat evenimentele episcopului său, primind binecuvântarea de a ridica o biserică din lemn cu hramul Nașterea Maicii Domnului, devenită ulterior Mănăstirea Kuriazsky.
Icoana este de tip Hodighitria, Maica Domnului fiind zugrăvită arătând spre Prunc. Preasfânta Născătoare de Dumnezeu are veșmântul de culoare roșie, iar mantia este albastră. Pruncul Hristos poartă veșmânt roșu și ține în mâna stângă o evanghelie, iar cu mâna dreaptă binecuvântează. Maica Domnului și Pruncul Hristos poartă același tip de coroană.
Puterea harului lui Dumnezeu s-a manifestat frecvent prin icoana Maicii Sale, vindecând mulțime de bolnavi, mai ales pe cei cărora „medicamentele le sunt fără putere”.
Locuitorii din Harkov ce se rugau înaintea Icoanei Maicii Domnului „Ozeriansk” au fost izbăviți de holeră în anii 1848, 1871 și 1883.

 

 


• Pomenirea Sfântului Sfinţit Mucenic Zenobie şi a surorii lui, Zenobiasf_mc_zenobie_zenobia
Ei au fost din cetatea Aegea din Cilicia. Ei au moştenit adevărata credinţă întru Hristos de la părinţii lor, precum şi o avere uriaşă. Dar rîvnind după dragostea lui Hristos şi după averile cele duhovniceşti din ceruri, ei şi-au împărţit tot imensul avut săracilor, nelăsîndu-şi lor nimic. Din pricina acestei mari generozităţi a mîinilor lor, mîna lui Dumnezeu i-a apărat pe ei de toate răutăţile pe care li le-au ţesut lor oamenii şi dracii. Generosul Zenobie, care pentru Domnul a lepădat cu totul toată grija cea lumească, a fost dăruit de El cu harul facerii de minuni, astfel încît numai prin punerea mîinilor lui, Sfântul Zenobie vindeca toată boala şi neputinţa din popor. De aceea poporul 1-a voit pe el întîistătător pe scaunul episcopal al Aegeei. Dar au izbucnit persecuţiile şi Zenobie a fost arestat şi adus înaintea Prefectului Lysias care 1-a întrebat: „Ai de ales una din două: ori viaţa, ori moartea; viaţa, dacă vei aduce jertfă zeilor noştri, şi moartea, dacă nu”. La acestea Sfîntul Zenobie a zis: „Viaţa fără Hristos moarte este, cîtă veme moartea pentru El înseamnă viaţă, nicidecum moarte”. Fiind supus celor mai bestiale torturi, sora Sfîntului, Zenobia, a venit înaintea judecătorului şi a zis: „Voiesc să beau paharul pe care îl bea acum fratele meu, şi să mă încununez şi eu cu cununa vieţii”. Fiind mai întîi torturaţi cu foc şi aruncaţi în păcură clocotită, ei mai apoi au fost omorîţi amîndoi prin decapitare cu sabia, la anul 285. Astfel s-au sălăşluit fratele şi sora întru cereasca Împărăţie a Celui fără de moarte, Împăratul Hristos.
• Pomenirea Sfinţilor Apostoli dintre cei șaptezeci: Cleopa, Terţiu, Marcu, Iust şi Artemasf_mc_cleopa_tertiu_marcu_iust_artema
Aceştia cu toţii au fost din numărul celor șaptezeci de Apostoli mai mici. Domnul înviat s-a arătat lui Cleopa pe drumul către Emaus (Luca 24: 13-33). Terţiu a scris, la dictarea Sfîntului Apostol Pavel, Epistola acestuia din urmă către Romani (Romani 16: 22). El a luat moarte mucenicească ca Episcop al cetăţii Iconiu, după Sfîntul Apostol Sosipater (pomenit la 10 noiembrie). Sfîntul Marcu (sau Ioan) a fost fiul evlavioasei Maria (a cărei casă a fost locul de refugiu al apostolilor şi primilor creştini), şi rudenie a lui Barnaba (Fapte 12: 12). El a fost Episcopul cetăţii Apollonia din Samaria. lust a fost fiul Sfîntului losif, Logodnicul Fecioarei. Împreună cu Matthias, el a fost unul dintre cei puşi înainte spre a fi aleşi în locul vînzătorului Iuda Iscariot. Ales însă nu a fost lust, ci Matthias. Sfîntul lust a luat mucenicia pentru propovăduirea Evangheliei lui Hristos, fiind episcop al cetăţii Elefteropolis. Sfîntul Artema a fost episcopul Lystrei din Lycaonia, el s-a săvîrşit către Domnul cu pace.
• Pomenirea Sfântului Milutin, Ţarul sârbilorsf_stefan_milutin_tarul_serbiei
Milutin a fost fiul lui Uroş întîiul şi al cneaghinei Elena, iar fratele lui a fost Dragutin. El a bătut multe războaie întru apărarea credinţei creştine şi a poporului lui. El a luptat împotriva împăratului Mihail Paleolog, deoarece acesta acceptase nelegiuita unire cu Roma şi căuta să atragă şi popoarele balcanice şi încă şi pe monahii athoniti la a recunoaşte această necurată unire. Ţarul Milutin a luptat spre apărarea graniţelor sale împotriva lui Şişman, căpetenia bulgarilor, şi a lui Nogai, căpetenia tătarilor. El a ieşit învingător din toate războaiele lui, pentru că el îşi punea toată nădejdea numai în Unul Dumnezeu, înaintea Căruia se ruga pururea fierbinte. El a ctitorit mai bine de patruzeci de biserici: în afară de cele pe care le-a zidit pe moşiile lui, adică mînăstirile de la Treskavaci, Graceaniţa, Sfîntul Gheorghe de la Nagorici, Biserica Născătoarei de Dumnezeu de la Skopliie, cea de la Baniiska şi altele, el a mai zidit biserici şi în afara graniţelor Serbiei, la Tesalonic, la Sofia, la Constantinopol, la Ierusalim şi în Sfîntul Munte Athos. El s-a săvîrşit către Domnul în douăzeci şi nouă de zile ale lunii octombrie, din anul 1320. Trupul lui s-a arătat curînd după aceea a fi nestricat şi făcător de minuni. El astăzi odihneşte în Biserica Mîntuitorului din capitala Bulgariei, Sofia.


Sinaxar 30 Octombrie

În aceasta luna, în ziua a treizecea, Sfintii Mucenici si frati Zenovie episcopul cetatii Egheilor si sora lui Zenovia.
Acestia au fost în zilele împaratiei lui Diocletian, fii din parinti crestini. Deci Zenovie sporind în buna cinstire cea dupa Dumnezeu a fost pus episcop al cetatii egheilor, în care s-a si nascut si a fost îngropat, facând multe minuni cu numele lui Hristos. Si fiind prins a stat înaintea guvernatorului. Si acolo unde se afla el la întrebare, s-a dat singura pe sine si sora sa Zenovia. Deci i-au batut pe amândoi si i-au bagat într-o caldare plina cu smoala fierbând pe foc si fiind paziti cu harul lui Dumnezeu nevatamati, si-au primit sfârsitul prin sabie si asa au luat cununa muceniciei.
Tot în aceasta zi, Sfânta Mucenita Melitina.
Tot în aceasta zi, Sfântul Marcian episcopul Siracuzei, ucenicul Sfântul Apostol Petru.
Acesta hirotonit fiind de Apostolul Petru a fost trimis la Siracusele Siciliei, unde, surpând cu rugaciunea sa capistile idolilor si tragând pe multi spre adevar si înfricosându-i cu semne si cu minuni, i-a facut fii luminii. Pentru care zavistuind iudeii si nesuferindu-i îndraznirea sa l-au omorât cu moarte grabnica. Si asa a luat fericitul cununa luptei cea nevestejita.
Tot în aceasta zi, Sfintii Mucenici Alexandru, Cronion, Iulian, Macarie si alti treisprezece.
Sfintii acestia au patimit pe vremea împaratului Deciu în Alexandria. Deci aducându-se de fata întâi Alexandru si neputând sta pe picioare, ca era bolnav de podagra, l-au pus calare pe camila împreuna cu Cronion, care era om al lui si i-au purtat pe ulite. Apoi spânzurându-i si batându-i, mai pe urma au turnat pe dânsii var nestins. Si asa fericitii prin chinul acesta si-au dat sufletele în mâinile lui Dumnezeu. Iar lui Iulian si Macarie dupa multe chinuri li s-au taiat capetele. Asijderea si din cei treisprezece unii strujiti în multe feluri, altii arsi, altii omorâti de sabii si neparasindu-si credinta lor, luara cu toti cununa muceniciei.
Tot în aceasta zi, sfânta Mucenita Eutropia.
Aceasta a fost pârâta la guvernatorul Apelian, ca este crestina si ca umbla pe la temnita de cauta si miluieste pe cei închisi. Drept aceea întâi au spânzurat-o si au ars-o cu lumânari aprinse. Iar ea socotea vapaia focului ca apa si adeverea catre toti ca vedea un om înfricosator rourând-o si racorind-o, pe care om îl vedeau si slujitorii. Dupa aceea chinuind-o mai cumplit, asa întru acele chinuri si-a dat sufletul lui Dumnezeu.
Tot în aceasta zi, Sfântul Apostol Cleopa.
Tot în aceasta zi, Sfântul Preacuviosul Parintele nostru Iosif patriarhul Constantinopolului.
Tot în aceasta zi, Sfintii Mucenici Asterie, Claudie, Neon si cu sora lor Neonila.
La întâiul consulat al lui Diocletian domnind în Cilicia, Lisie, erau acesti sfinti crestini si frati buni, locuind împreuna si având avere destula. Deci murind mama lor, aveau mama vitrega. Dupa aceea murind si tatal lor si silindu-se mastera sa le opreasca averea de la pa-rinti, i-a pârât la guvernator ca sunt crestini si daca au stat tinerii înaintea guvernatorului la întrebare au raspuns: "Noi de nici un lucru, o, guvernatorule, nu bagam seama, ci pentru credinta noastra vom rabda ori ce rau ne va veni asupra. Iar ceea ce în locul maicii noastre nu bine s-a ales, ne-a pârât la tine, nu îndreptând legea voastra, ci silind ca sa ne opreasca parinteasca mostenire, multa fiind". Acestea auzindu-le guvernatorul, i s-a parut si aceasta a fi dupa gândul lui pentru a lui îndreptare si îndata au întins la pamânt pe Claudie de patru parti si porunci sa-l bata cu toiege pe spate. Dupa aceea spânzurându-l cu degetele mâinilor, l-au ars la picioare cu jeratec si i-au zgâriat coastele cu bolduri, si iarasi frecându-l peste rani cu hârburi, l-au ars cu papura. Iar sfântul auzind totdeauna zicându-i, fa jertfa zeilor si ai sa te izbavesti, a raspuns: "Am zis odata ca pentru credinta lui Hristos Domnul meu, nici de moarte nu bag seama, ci fa ce-ti este voia. Si pogorându-l de pe lemn l-au bagat în temnita si l-au adus înaintea judecatii pe Asterie, catre care a zis Lisie: "Cum îti este numele?" Si tacând sfântul, nevrând sa raspunda, a poruncit de i-au zdrobit dintii si auzind sfântul pe crainic zicând: "Jertfeste zeilor", acesta a raspuns: "Ceea ce vrei sa faci, guvernatorule, fa; ca eu nu ma voi lepada niciodata de Dumnezeul meu".
Atunci spânzurându-l l-au strujit si asternându-i jaratic din jos i-au ars picioarele. Dupa aceea batându-l cu toiege, l-au bagat în temnita. Si au adus pe Neon, care întrebat fiind si el, cum îti este numele, a zis: "De vei vrea sa afli numele meu guvernatorule, Neon ma cheama. Iar mai mult decât aceasta de la mine nu nadajdui a sti; ca fiind eu frate cu cei ce înaintea mea au fost pedepsiti, nu pot sa ma despart de dânsii, ci iata înaintea ta sunt pentru marturisirea Hristosului meu si nu zabovi a face ceea ce vrei sa faci". Atunci întinzându-l si pe el, l-au batut rau, asternând si sub picioarele lui foc si batându-l multe ceasuri, l-au bagat în temnita si a doua zi, sezând Lisie pe scaun la judecata, au adus înainte pe Sf. Claudie si i-au zis: "Spune-ne de te-ai dojenit însuti pe tine si ti-ai schimbat gândul si ai gând mai bun". Sfântul a zis: "Înca mai îndraznet îti stau înainte astazi decât ieri, facându-ma mai ager pentru chinurile tale si mai îndraznet".
Deci îndata legându-l vârtos, l-au ridicat de degetele mâinilor si ale picioarelor si aducând cleste si croiale de descheieturi, i-au desfacut mâinile si picioarele de la încheieturi. Si dupa multa vreme de sedere spânzurat, pogorându-l mai mult mort, l-au bagat în temnita. Dupa aceea uitându-se Lisie si la Sfântul Asterie cel ce fusese adus înainte, i-a zis: "Dar tu ce zici? Te-ai gândit sa jertfesti zeilor si sa scapi de acum înainte de chinuri?" Iar sfântul a zis: "Celui ce cunoaste pe adevaratul Dumnezeu si-si pune toata nadejdea în El, nu-i este grija de moarte, macar de ar cadea în mii de rele". Atunci a zis Lisie: "Spânzurati-l si-i strujiti coastele si sa i se taie degetele mâinilor si ale picioarelor si sa-i frigeti coapsele cu frigari arse în foc". Si facându-se acestea, sfântul de dureri mari si iuti ce simtea a strigat: "Vada Dumnezeu acestea ce faci tu robului Lui, necuratule, si sa-ti faca dreapta izbândire". Deci Lisie a poruncit sa bage pe acesta în temnita si sa aduca pe celalalt la întrebare, si stând Sfântul Neon de fata, tot acelasi era ca si întâi cu îndrazneala si întinzându-l iarasi la pamânt l-au batut cu vine de bou si înnoindu-i ranile cele de mai înainte, l-au facut peste tot trupul rani si l-au bagat în temnita. Atunci a poruncit guvernatorul de au adus si pe Neonila sora sfintilor si aflând-o si pe ea mai tare decât piatra în credinta lui Hristos, a poruncit de au batut-o peste obraz si au legat-o de picioare si au batut-o pe talpi cu bice. Apoi au spânzurat-o de degetele mâinilor. De aceea au ras-o pe cap si întinzând-o pe patru parti, au torturat-o pe trup cu curele crude. Dupa aceea au întins-o la pamânt cu fata în sus si au umplut un vas cu jaratic si l-au pus pe pântecele sfintei sfârâind si astfel au scos-o din viata aceasta. Apoi bagând cinstitul ei trup într-un sac, l-au aruncat în mijlocul marii. Iar pe Sfintii Mucenici Claudie, Asterie si Neon, taindu-le slujitorii capetele afara din cetate, i-au aruncat sa-i manânce fiarele si pasarile. Si asa s-au sfârsit sfintii si bunii mucenici si frati biruitori ai lui Hristos si au luat cununa biruintei.
Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintilor Apostoli din cei 70, Tertie, Marcu, Iust, care se cheama si Isus, si Artema.
Acesti Sfinti Apostoli sunt din cei sapte-zeci, luminati fiind în credinta cea catre Dumnezeu. Deci Tertie a fost al doilea episcop de Iconiu dupa Sosipatru si a împlinit propovaduirea acestuia si a înnoit pe toti cei ramasi cu sfântul botez, adica cei ce ramasesera de la Sosipatru, facându-se facator de minuni, a scris si Epistola Sfântului Pavel catre Romani. Iar Marcu nepotul de frate al Varnavei de care pomeneste Apostolul Pavel în epistola si acesta a fost hirotonit episcop al Apoloniadei risipind cu propovaduirea adevarului închinarea la idoli. Iar Iust caruia si Isus îi zic, a fost episcop în Elevterupolis, atragând pe toti la cunostinta adevarului cu cuvântul învataturii sale. Iar Artema a fost episcop în Listra, împrastiind toate vicleniile demonilor, ca un slujitor desavârsit al lui Hristos. Deci asa nevoindu-se acesti patru apostoli pentru dreapta credinta si ca-zând întru mari si grele bântuieli cu pace si-au dat sufletele catre Domnul.
Tot în aceasta zi, Sfintii 9 Mucenici, care prin foc s-au savârsit.
Tot în aceasta zi, Sfântul Mucenic Manuel, care de sabie s-a savârsit.
Tot în aceasta zi, Sfântul Mucenic Dometie, care de sabie s-a savârsit.
Tot în aceasta zi, un calau oarecare cunoscând pe Hristos, si în închisoare întunecata fiind bagat s-a savârsit.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.
Luna octombrie in 30 de zile:
Sfintii Mucenici Zenovie episcopul egeilor si sora lui Zenovia (303-305).


    Acestia au trait pe vremea imparatiei lui Diocletian (284-305), si s-au nascut din parinti dreptcredinciosi, intr-o cetate din partile Ciliciei, numita Egeea si au fost crescuti cu buna invatatura in frica Domnului. Parintii lor, mutandu-se la Domnul pe cand erau inca tineri, au lasat copiilor mostenire multa avere si ei, sfatuindu-se, au parasit toate si au urmat lui Hristos.
    Drept aceea, Zenovia a incredintat partea ei de avere fratelui sau, pentru saraci, ca sa traiasca in neprihanire din lucrul mainilor ei, dupa legea calugariei, iar fratele ei Zenovie, o data cu impartirea averii la saraci, propovaduia si cuvantul Evangheliei si pe multi aducea la Hristos, cu graiul si cu pilda faptelor bune. Pentru ravna sa, a fost pus episcop cetatii Egeea si a primit de la Domnul puterea facerii de minuni, ca, pe orice bolnav isi punea mainile lui, indata bolnavul acela lua tamaduire.
    Pornindu-se prigoana cea mare, Sfantul Zenovie a fost adus inaintea dregatorului Lisias, care i-a spus: "Ai in fata ta viata si moartea, viata, daca te vei inchina zeilor nostri, si moartea, daca nu te vei inchina lor." Iar Sfantul Zenovie a raspuns cu indrazneala: "Viata cea vremelnica, pe pamant, fara Hristos, nu este viata, ci moarte adevarata, iar moartea, pentru credinta in Hristos, nu este moarte, ci viata vesnica." Deci, a fost pus la batai si la chinuri pentru credinta. Iar Sfanta Zenovia, afland ca fratele ei indura chinuri pentru Hristos, a alergat la Lisias si i-a marturisit ca este crestina. Si i-au chinuit pe amandoi. Deci, pazindu-se, cu harul lui Dumnezeu, nevatamati, si-au primit sfarsitul prin sabie. Si au luat cununa muceniciei.
 


Intru aceasta zi, Cuvant despre o Sfanta batrana, care in pustie s-a savarsit.
    Era o manastire la patruzeci de stadii departare de Ierusalim, care se numeste Sapson. Doi parinti de la aceasta manastire au mers la muntele Sinai, pentru rugaciune si blagoslovenie si, intorcandu-se, ne-au spus noua, zicand: "Dupa ce ne-am inchinat la muntele cel sfant si am purces pe cale, ni s-a intamplat noua de am ratacit drumul si ne zbuciumam prin pustie, ca intr-o nesfarsita mare, multe zile. Si, deodata, am vazut de departe o pestera mica si, pornindu-ne spre dansa si apropiindu-ne am vazut langa ea un izvor si imprejurul izvorului putine radacini si urme de om. Si am zis catre noi insine: "Cu adevarat, un rob al lui Dumnezeu este aici." Dar, intrand, n-am vazut pe nimeni, fara numai am auzit pe oarecine gemand. Si, dupa ce am cautat mult, am aflat un loc, ca un fel de iesle, si pe cineva zacand intransa.
    Iar, apropiindu-ne de robul lui Dumnezeu, l-am rugat pe dansul, sa ne vorbeasca! Si, fiindca nu ne-a raspuns noua, ne-am apropiat de dansul si, trupul lui inca era cald, iar sufletul lui se dusese la Dumnezeu. Si, atunci ne-am incredintat ca, dupa ce am intrat in pestera, intru acel ceas, indata a si raposat. Apoi, luandu-i trupul din locul unde zacea, am sapat in pestera aceea. Iar unul din noi a socotit sa inveleasca pe batran cu o haina veche, cu care era imbracat. Si, dupa ce am inceput a-i inveli trupul, atunci am aflat ca era femeie si am proslavit pe Dumnezeu si, facand rugaciuni, am ingropat-o pe ea."
 

 
 
Intru aceasta zi, invatatura a
Sfantului Efrem Sirul, despre nevointa calugareasca.
    Fratilor, nevoiti-va ca niste ostasi imparatesti, pana ce aveti vreme, aceasta stiind ca nevointa ne este pusa inaintea noastra pentru nestricacioasa cununa, spre curatirea pacatelor si spre viata vesnica. Deci, in toate faptele faceti deplina curatia voastra, care este maica ascultarii. Si lepadati de la voi imputinarea de suflet si va imbracati cu credinta peste toti, ca, vazand Domnul gandul cel intocmit al sufletului vostru, sa va intareasca pe voi cu toate darurile cele bune. Pe lenevirea cea rea sa o urati, ca si obiceiul cel rau si zavistia, pentru Domnul, precum ati lasat pe parintii vostri cei dupa trup, pe prieteni si averile voastre. Ca daca, la inceput va veti slabi cu gandul intru ceva, apoi osteneala veti avea si paguba.
    De ni s-ar intampla noua ceva, candva, atunci sa nu cartim, pentru Domnul. Ca cel ce carteste, mustrare lui isi face, ca nu lucreaza din daruirea  lui cea dintai. Tu insa, intelept fiind, sa nu urasti pe fratii cei mai slabi, nici sa nu ravnesti celor ce vietuiesc fara frica de Dumnezeu, aceasta stiind-o, cu dinadinsul, ca, cel ce cade, singur se ucide, iar cel ce biruieste, se incununeaza. Si, iarasi, sa nu urasti pe fratele tau, ca nu cumva sa fie el cuprins de vreo patima, pe care tu nu o stii si din care ii vine neputinta. Ci, mai vartos, se cuvine a-l milui, si a te ruga pentru dansul, macar ca el, cu nemilostivire se scarbeste si tu te nevoiesti bine, stiind la cine ai venit...
    Ca, iata, iti sta de fata vremea, spre adunarea bogatiei celei nestricacioase, prin slujirea si aducerea de roada, cea catre frati. Drept aceea, iubitule, daca maturi gunoiul din mijlocul casei, matura-ti si poftele cele lumesti din launtru. Sau daca maturi cenusa bucatariei, cu multa smerenie sa savarsesti lucrul acesta, aducandu-ti aminte de Proorocul ce zice: "Ca cenusa in loc de paine am mancat si bautura mea cu plangere am amestecat." (Ps. 101, 10). Inca ia aminte, iubitule, si la focul cel stricacios si adu-ti aminte de vapaia cea vesnica, ce va sa arda pe pacatosi, Plangi, ca ai pacatuit, inca si pentru mine pacatosul, ca sa ne dea noua iertare de pacate Domnul, Caruia se cuvine slava, acum si pururea si in vecii vecilor!
 

 
 
Intru aceasta zi, cuvant din Pateric,
ca, dupa iesire, sufletul primeste infricosata cercetare in vazduh.
    Zicea fericitul Teofil arhiepiscopul: "Fratilor, cata frica si cutremur si cata nevointa sufera sufletul cand se desparte de trup, sau dupa despartire? Ca vin catre dansul toate incepatoriile si puterile intunericului. Si ii aduc lui toate pacatele cele intru stiinta si intru nestiinta, de la nastere pana la ceasul cel mai de pe urma al lui, intru care s-a despartit de trup si stau parand cumplit. Dar stau si sfintele Puteri inaintea fetei demonilor, aducand impotriva vreo oarecare fapta buna, ce a lucrat sufletul acela. Deci, ce fel de cutremur ti se pare a avea atunci aceasta, la o infricosatoare cercetare ca aceea si la o nemasurata cercare, la judecata fiind supus? Nu este cu putinta a povesti cu cuvantul sau a intelege cu cugetul frica aceea ce cuprinde pe suflet atunci, pana la dumnezeiasca hotarare.
    Deci, de i se va da lui izbavire, indata cei ce se impotrivesc celor rai iau putere si el e rapit de dansii si fara opreala se duce intru negraita bucurie si slava, intru care va fi asezat. Iar daca, intru lenevire traind se va afla nevrednic de izbavire, aude acel glas infricosator: "Sa fie departat necredinciosul, ca sa nu vada slava lui Dumnezeu." Atunci il ajunge pe el ziua maniei, ziua necazului si a durerii celei nesfarsite, ca se da in intunericul cel mai dinafara, in iad pogorandu-se, in vesnicul foc osandindu-se, si intr-insul, in veci netrecuti va fi, muncindu-se.
    Unde este atunci nalucirea lumii si lauda? Unde este marirea desarta si rasfatarea, dulceata desartei, a nestatatoarei vieti? Unde banii? Unde bunul neam? Unde tata sau mama? Sau frati sau prieteni? Cine din acestia va putea sa scape sufletul cel ars in foc si cumplit muncit de alte nepovestite chinuri? Dumnezeului nostru, slava!
 

Cântare de laudă la Sfântul Milutin, Ţarul sîrbilor
Sfîntul lui Dumnezeu, Milutin viteazul,
Grea sarcină pe pămînt a avut:
El credinţa creştină de schismatici apărat-a,
Şi pe norod l-a păzit de cruzii tirani.
El a fost biciul ce-a ars pre Paleolog împăratul,
Şi biciul ce-amarnic pe latini a lovit.
Milutin pe toţi necredincioşii călcat-a,
Şi scumpa Ortodoxie sus a ţinut!
Comoară scumpă i-a fost lui Ortodoxia,
Precum odinioară lui lustinian cel Mare
Imperiala coroană a lui, cea în perle rare bătută!
Asemenea iar lui lustinian preaslăvitul,
Milutin ţarul înălţat-a bogăţie de ctitorii!
El în sus înălţat-a a Bisericii slavă,
Vestită făcut-o-a el pe pămînt!
Cu putere de rege a guvernat a lui ţară,
Dar de Hristos mintea lui n-a despărţit nicicînd.
Astfel a viteazului ţar inimă fost-a neîntinată,
Preacuvioasă a lui minte, într-al lumii vîrtej.
Iar Dumnezeu Care pururi doar la inimă cată,
Pe Cneazul Milutin răsplătit-a cu nemurirea Lui.
Cu nemurire sufletul, cu nestricăciune trupul,
Căci iată şi-acum ţarul nostru e-ntreg!
Aşa cum pe pămînt neînfricat ai fost,
O, minunate Ţare,
Apără-ne pre noi şi-naintea Tatălui Ceresc!
Roagă-te Lui păcatele noastre să ierte,
Şi ne mijloceşte nouă un colţişor de Rai!
Cugetare
Ţarul Milutin al sîrbilor a fost un mare apărător al ortodoxiei, căci el a scăpat, în veacul în care a trăit, popoarele din Balcani de Uniatism. La acel timp din istorie, pe cînd împăratul Imperiului Roman de Răsărit dădea dovadă de conştiinţă slabă, acest slav nobil şi purtător de Dumnezeu s-a ridicat hotărît şi, cu ajutorul lui Dumnezeu, a salvat curăţia Ortodoxiei, nu doar în ţinuturile lui, ci şi în toate ţinuturile din Balcani. Cel care studiază cu atenţie izvoarele vremii în care este însemnată viaţa Ţarului Milutin înţelege de ce i-a dat Dumenezeu lui biruinţă după biruinţă în toate războaiele şi intreprinderile lui, de-a lungul întregii lui vieţi.
Fiind uns Rege al Sîrbilor, Milutin a făgăduit înaintea lui Dumnezeu că va înălţa cîte o sfîntă biserică în fiecare an al domniei lui. El a domnit timp de patruzeci şi doi de ani şi patruzeci şi două de sfinte ctitorii stau mărturie de felul dumnezeiesc în care şi-a împlinit făgăduinţa.
Dar în afară de aceste sfinte ctitorii, în unele locuri – ca de exemplu la Tesalonic şi la Constantinopol – el a zidit în apropiere de biserici şi spitale şi case de oaspeţi pentru bolnavii şi călătorii săraci, unde aceştia erau găzduiţi şi îngrijiţi gratuit. În afară de aceasta, el însuşi cu mîna lui făcea milostenii bogate din propriile lui averi, care erau enorme. Adesea, acest rege puternic şi bogat se îmbrăca în haine sărăcăcioase şi, însoţit doar de doi sau trei servitori, păşea prin rîndurile poporului sărac, noaptea, şi afla de la ei de durerile lor. De multe ori le dăruia unora ca aceştia daruri neaşteptate şi îmbelşugate.
Dar chiar din mijlocul marilor lui bogăţii, Ţarul Milutin ducea o viaţă austeră şi extrem de simplă, deşi nu aşa li se părea şi străinilor.
El se obişnuise cu un stil simplu şi frugal de viaţă încă din copilărie, căci aşa îl învăţase tatăl lui, Regele Uroş întîiul. Se cunoaşte cum împăratul Mihail Paleolog a trimis-o la curtea Regelui Uroş pe Anna, fiica lui, spre a fi luată de soţie de Milutin, dar cu gîndul de a îl îndupleca pe regele sîrb să intre în unire cu Roma. Dar Regele Uroş, văzînd luxul extravagant al Annei precum şi comportamentul ei uşuratic şi nesăbuit, asemenea şi al suitei cu care venise, a zis: „Ce însemnează toate acestea, şi ce folos pot aduce ele? Noi nu sîntem obişnuiţi cu o astfel de viaţă”. În acelaşi timp, el a indicat către o cneaghină sîrbă, care mînuia cu îndemînare o furcă de tors: „Iată, felul acesta de ţesătură ne place nouă să poarte cea care ne va fi nouă noră”.
Luare aminte
Să luăm aminte la minunata vindecare a ologului celui neputincios de picioare din pîntecele maicii lui (Fapte 14):
  • La cum ologul acesta niciodată nu umblase pe picioarele lui;
  • La cum asculta el la Pavel cînd vorbea, avînd credinţă să se mîntuiască;
  • La cum Sfîntul Pavel 1-a vindecat pe el întru Numele Domnului lisus Hristos, iar ologul sărind, a umblat pe picioarele lui.
Predică
Despre dorirea după Dumnezeu, singura dorire a drepţilor pe pământ – „Că pe cine am eu în cer afară de Tine? Şi afară de Tine, ce am dorit pe pămînt?” (Psalmul 72:24).
Unul singur este binele suprem al sufletului omenesc celui duhovnicesc în cer şi pe pămînt. Acest bine suprem este Dumnezeu. Nenumărate bunătăţi se află în ceruri, dar Izvorul tuturor acelor bunătăţi este Dumnezeu, Împăratul lor. Nenumărate bunătăţi se află şi pe pămînt, dar Făcătorul lor al tuturora este binele incomparabil, căci cu El nimic nu se poate compara.
De aceea sufletul omului care s-a trezit la viaţa duhovnicească întreabă: Oare ce aş putea avea, sau ce mi-aş putea vreodată dori să am, în cer sau pe pămînt, afară de Tine?
Oare are nevoie de apele rîului cel căruia i se oferă să bea apa lui curată care curge doar la izvor? Oare pofteşte cel invitat la masa somptuoasă a regelui cina săracă a unui cioban? Numai Domnul este puternic să acopere Singur toată foamea tuturor oamenilor de pe pămînt şi toată setea lor. Ale lui Dumnezeu sînt cerurile şi al Lui pămîntul. Domnul tuturor bunătăţilor este El însuşi Supremul Bine; Făcătorul tutuor dulceţilor pămînteşti este El însuşi Suprema Dulceaţă; Purtătorul întregii înţelepciuni este însuşi însăşi înţelepciunea; Izvorul puterii şi al milostivirii este El însuşi însăşi Puterea şi Milostivirea; Făcătorul oricărui fel de frumuseţe este însuşi Frumuseţea, în cer şi pe pămînt, Suprema Frumuseţe. Nici un fel de bunătate nu poate sui la inima omului – în vis sau aievea – care să nu fie mai întîi în Domnul, în cel mai înalt grad. Prin urmare, fraţilor, să cerem de la Domnul darul tuturor bunătăţilor; să cerem de la El aflarea tuturor bunătăţilor; şi să ne îmbogăţim mai întîi în Dumnezeu, astfel încît să putem şi primi de la El toate bogăţiile pe care le cerem.
O, Stăpîne Doamne Dumnezeul nostru, stai aproape sufletelor noastre atunci cînd însetează după Tine! Căci noi numai Ţie ne închinăm şi numai pre Tine Te slăvim în veci, Amin!