Deci, prinsi fiind ei si aruncati in temnita, impreuna cu alti crestini, a fost hotarat ca fiecare sa fie trimis la locul sau de nastere, ca sa fie judecat acolo. Si Agatanghel s-a ascuns in corabia care avea sa duca pe Sfantul Clement, ca, nevrand el sa se desparta de dansul, l-a insotit pana la Ancira. Si au fost dati acolo in seama guvernatorului Luchie, ca impreuna cu alti crestini sa fie osanditi.
Si, fericitii Clement si Agatanghel, stand in fata guvernatorului Luchie si marturisind cu tarie credinta lor in Hristos, au fost dati la tot felul de chinuri; batuti cu toiege, spanzurati, arsi pe coaste cu faclii aprinse, aruncati in cusca cu fiare, bagati cate doua zile in varnita cu var, intinsi pe paturi de fier inrosite, aruncati in cuptor fierbinte, asvarliti peste tepi taioase si altele asemenea, cat se minunau prigonitorii de taria rabdarii lor. Deci, nevrand ei sa se lepede de credinta, a poruncit dregatorul sa li se taie capetele, dimpreuna cu alti barbati, femei si copii, care crezusera in Hristos. Si asa s-au mutat fericiti in cerestile locasuri. Si se face pomenirea lor la 23 ianuarie.
Sinaxar 23 Ianuarie
În această lună, în ziua a douăzeci şi treia, pomenirea sfântului mucenic Clement, episcopul Ancirei.
Fericitul şi minunatul Clement a trăit în mucenicie mai toată
viaţa lui pământească. Timp de douăzeci şi opt de ani, s-a luptat şi
s-a nevoit împotriva tiranilor neavând niciodată vreme slobodă, nici
răgaz, nici întrerupere şi pace în anumite zile, cum se obişnuia la
război în vremea aceea, când lupta înceta şi de o parte şi de alta, ca
iarăşi să poată năvăli unii asupra altora cu şi mai multă putere şi cu
iuţime. Ci dimpotrivă, războaiele lui au fost necurmate şi puternice.
Nu ne minunăm deci numai de anii câţi a pătimit ca nimeni altul, sau de
chinurile pe care le-a îndurat; ne minunăm deopotrivă şi de una şi de
alta. Căci a trecut prin tot felul de chinuri şi, înfruntând pe toţi
împăraţii şi tiranii de atunci, s-a făcut privelişte aproape în toată
lumea, a minunat şi pe îngeri cu răbdarea lui şi în acest chip a luat
cununa măririi. Sfântul Clement era din Ancira Galaţiei, din tată elin
şi din mamă cucernică şi credincioasă, pe nume Sofia. A intrat în viaţa
călugărească când era de 12 ani şi când a fost de 20 de ani a ajuns
arhiereu. A pătimit pe vremea împăraţilor Diocleţian şi Maximian, şi a
guvernatorilor, nouă la număr: Domeţian, Agripin, Cumvrichiu, Dometiu,
Saverdot, Maxim, Afrodisiu, Lucius şi Alexandru.
Fericitul Agatanghel era roman de neam. El a fost botezat de sfântul Clement şi închis împreună cu sfântul şi cu alţii, în Roma. A izbutit să fugă din închisoare, iar când au suit pe Clement pe corabie, ca să-l ducă la Nicomidia, a intrat pe furiş şi Agatanghel în aceeaşi corabie. Amândoi au pătimit până la sosirea în Ancira şi au stat înaintea lui Lucius. Din porunca lui Lucius li s-au tăiat capetele, împreună cu alţi bărbaţi, femei şi copii, care crezuseră în Hristos. Sufletele lor s-au dus spre cereştile locaşuri.
În cetatea Cirului din Antiohia Siriei a trăit un bărbat cuvios, cu numele Mavisma, care vorbea limba siriacă. Cu toate că fusese crescut în viaţa ţărănească şi era neînvăţat, el a strălucit însă prin calităţile fireşti ale sufletului său. Se spune că avea numai o haină şi când aceasta se învechea, nu o lepăda, ci peste găurile vechi cosea alte petice şi cu aceasta îşi acoperea mai departe goliciunea trupului. Era atât de osârdnic la primirea străinilor şi a săracilor, încât deschidea tuturor uşa chiliei lui. El avea două vase, unul plin cu grâu şi altul cu untdelemn, din care da la toţi câţi aveau trebuinţă; iar acestea se înmulţeau pururea şi niciodată nu se deşertau. Căci Dumnezeu, Care îmbogăţeşte pe toţi cei ce-L cheamă, după cum a poruncit vasului de untdelemn şi vasului de făina al văduvei din Sarepta sa izvorască untdelemnul şi făina pentru găzduirea proorocului Ilie, tot aşa a dăruit şi lui Mavisma, iubitorul de străini, bunătăţi pe măsura osârdiei lui. Deci bine şi cuvios petrecându-şi viaţa, s-a mutat către Domnul.
Lângă râul Eufrat este un sat, pe ţărmul de apus, numit Capersana. De aici a fost fericitul Salaman, care, iubind viaţa liniştită, a aflat în satul de dincolo de râu o chilie mică, în care s-a închis fără să-i lase uşă să poată ieşi şi fereastră să aibă lumină. Numai o dată pe an, săpa pământul pe dedesubt şi ieşea afară de-şi strângea hrană pentru tot anul. Arhiereul locului aflând de viaţa lui îmbunătăţită, s-a dus la el, vrând să-i dea preoţia. Şi găurind o parte a chiliei, a intrat înăuntru şi punându-şi mâinile pe capul lui, a săvârşit rugăciunea hirotoniei, i-a spus multe şi l-a vestit că i-a dat darul preoţiei. Dar cuviosul n-a grăit nimic. Iar Arhiereul s-a dus, poruncind să se zidească iarăşi partea cea găurită a chiliei. Altă dată creştinii locuitori ai satului au trecut noaptea Eufratul, i-au stricat chilia, l-au luat şi l-au dus în sat, fără ca el să se împotrivească, şi fără să-i întrebe de ce fac aşa şi l-au pus în altă chilie ce o aveau gata. Iar cuviosul sta liniştit şi acolo, fără să vorbească cu cineva. După puţine zile, creştinii locuitori din alt sat de dincolo de râu s-au dus noaptea, i-au stricat chilia aceea, au ridicat pe sfânt şi l-au dus în satul lor, fără ca el să se împotrivească cu cuvântul, şi fără să se ducă de voia lui. În astfel de chip nevoindu-se fericitul Salamon, şi-a petrecut viaţa ca nimeni altul, până s-a mutat către Domnul, ca să se veselească în veci.
Tot în această zi, pomenirea celor doi sfinţi mucenici, care fiind aruncaţi într-o groapă în oraşul Parfum, s-au săvârşit.
Tot în această zi, pomenirea
sfântului Paulin milostivul, episcopul Nolei din Campana şi prietenul
sfântului Niceta, episcopul Remesianei din Dacia, care în pace s-a
săvârşit la anul 431.
Sfântul
Paulin cel Milostiv, Episcopul Nolei, provine dintr-o familie
aristocrată şi înstărită din Bordeaux (Franta). Datorita educaţiei sale
alese, la vârsta de 20 de ani a fost ales senator al Romei, mai târziu
devenind consul şi, în final, guvernatorul regiunii Campagna din
Italia.
La 25 de ani el şi soţia sa au fost botezaţi întru Hristos, după care şi-au schimbat total stilul de viaţă, vânzându-şi toate proprietăţile şi donând banii celor nevoiaşi. Acest lucru a atras după sine dispreţul din partea servitorilor şi prietenilor săi.
Pentru că nu au avut copii, cuplul credincios a adoptat orfani sărmani pe care i-au crescut cu frică de Dumnezeu. Fiind permanent în căutarea unei vieţi retrase, Sf. Paulin a plecat în oraşul spaniol Barcelona. După ce veştile despre viaţa lui sfântă s-au răspândit, în anul 393 a fost rugat să accepte hirotonirea ca preot. La scurt timp, el a părăsit Spania şi s-a întors în oraşul Nola din Italia, unde a fost ales episcop.
În timpul cotropirii vandalilor, Sf. Paulin folosea fondurile bisericii pentru a răscumpăra oamenii duşi de barbari ca sclavi în Africa. Din păcate, sfântul nu dispunea de destui bani ca să poată răscumpăra toţi captivii. De aceea, neavând posibilitatea să-l salveze pe fiul unei văduve sărace, care urma să fie sclav pe proprietatea prinţului vandalilor, Sf. Paulin s-a oferit să-i ia locul. Îmbrăcat ca un sclav, el a lucrat ca grădinar pentru prinţ. Dar identitatea sa i-a fost dezvăluită în vis conducătorului vandalilor, regele Riga, care, nu numai că l-a eliberat pe Sf. Paulin dar le-a dat drumul să plece la casele lor şi celorlalţi prizonieri din Campagna.
Sf. Paulin este cunoscut atât ca constructor de biserici cat şi ca poet creştin. Printre multele sale virtuţi, cea mai minunată era dragostea lui pentru aproapele, compasiunea sa pentru nevoiaşi. S-a stins din viaţă la vârsta de 78 de ani, în 22 iunie 431. Ne-au rămas până în ziua de azi 32 de poezii şi 51 de epistole despre morală, scrise cu adâncă pioşenie.
Moaştele Sf. Paulin se află la Roma, în biserica Sf. Apostol Bartolomeu.
Tot în această zi, pomenirea
sfântului Sinod al şaselea Ecumenic, care a afurisit pe cei ce spuneau
că Hristos, după Întrupare, a avut numai o singură voinţă. Acest sfânt
Sinod a avut loc pe vremea lui Constantin Pogonatul, tatăl lui Iustinian
Rinotmitul, în Constantinopol.
Al şaselea Sinod Ecumenic a fost convocat de Împăratul Constantin
Pogonatos (Pogonatul) (668-685) la Constantinopol in anul 681 pentru a
se combate erezia Monotelista. Au fost prezenţi 171 Sfinţi Părinţi care
au confirmat doctrina celor doua firi ale Mântuitorului nostru Iisus
Hristos, cea divina si cea umana. Acestui sinod i-a urmat un altul în anul 691 numit "Sinodul din Trullo" în cadrul căruia s-au discutat anumite probleme practice si s-au promulgat 102 canoane.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.
Intru aceasta zi, cuvant din Pateric, episcopul
din Nola (+431), care, impartindu-si averea sa in milostenii, s-a vandut
pe sine la pagani (din Patericul Sfantului Grigorie Dialogul).Insa ea, auzind aceasta, i se parea cuvantul lui mai mult o batjocura, decat o mila. Iar acel barbat intelept, alinand durerea vaduvei, ii adeverea si o incredinta pe dansa ca sa creada cu dinadinsul cele ce graise catre dansa, si, pentru al sau fiu, sa nu se inspaimanteze a vinde in robie pe episcop. Deci, s-au dus amandoi in Tracia si l-au gasit pe ginerele lui Riga, conducatorul vandalilor, care avea pe fiul vaduvei si a cazut ea inaintea lui, rugandu-se ca sa-i elibereze pe fiul ei. Iar barbarul acela, mandrindu-se, nu numai ca nu a vrut sa i-l dea, dar nici macar sa o auda. Atunci, vaduva i-a zis, aratand la episcop : "Pe acest om il am sa ti-l dau in schimb pentru dansul, ca sa faci mila cu mine, ca unul nascut imi este fiul meu." Iar acela, vazand pe om cu fata lina, i-a zis lui: "Ce fel de mestesug stii ?" Iar Paulin a raspuns :"Nu stiu nici un mestesug, ci numai la gradina stiu bine a lucra." Deci, aceasta auzind-o barbarul, a dat inapoi vaduvei pe fiul ei, iar ea, luandu-l pe el, s-a intors la pamantul sau.
Dupa aceea Paulin, luand grija gradinii, o lucra bine. Iar ginerele lui Riga adeseori, venea la dansul in gradina si cu al sau gradinar discuta, si, foarte intelept vazandu-l pe acesta, vorbea de toate impreuna cu el si-l intreba pe el de multe lucruri. Iar Paulin, in fiecare zi, aducea la masa lui pepeni, ridichi si alte verdeturi bine mirositoare si asa, luandu-si painea, iesea la ostenelile sale si, in acest fel, multa vreme a petrecut. Dar, intr-o zi, vorbind stapanul lui cu dansul, Paulin, in taina, i-a zis lui: "Vezi, poate voiesti sa te duci undeva ? Ci, se cade tie sa te ingrijesti de imparatia vandalului, pentru ca iata, Riga degraba o sa moara. Deci, de te vei duce, altul va apuca imparatia ta." Iar, acesta auzind-o de la gradinarul sau, nicidecum nu a tacut. Ci, ducandu-se, a spus-o, pentru ca, mai mult decat toti, era iubit de Riga. Apoi i-a zis Riga ginerelui sau: "Vreau sa vad si eu pe omul acesta, de care imi spui." Iar ginerele i-a zis: "Acum ii voi porunci aceluia ca, la vremea mesei, sa-ti aduca tie salata din gradina, ca sa-l vezi pe el, ca acela mi-a spus." Iar cand a sezut la masa Riga, a intrat Paulin, aducand, din ostenelile sale, verdeturi binemirositoare. Si indata ce l-a vazut pe el Riga, s-a cutremurat si, chemand aproape pe ginerele sau, in taina i-a spus lui, zicand : "Adevarate sunt acelea ce le-ai auzit de la dansul, pentru ca in noaptea aceasta am vazut in vis pe dregatori stand la judecata, impreuna cu mine, si, mai sus decat toti, sta acesta si cu judecata lor, stapanirea pe care o aveam dintai, mi s-a luat de la mine. Deci, sa-l intrebi pe el cine este, pentru ca eu pe acest om nu-l socotesc a fi un simplu om, ci in mare dregatorie l-am vazut pe el".
Atunci, ginerele lui Riga, luand pe Paulin deoparte, il intreba, si omul lui Dumnezeu i-a raspuns, zicand : "Robul tau sunt eu, pe care l-ai luat in locul fiului vaduvei." Dar el mai cu dinadinsul il intreba, zicand : "Dar, in tara ta, ce ai fost ?" Iar Paulin, fiind indelung suparat si juramintele ce se faceau neputand sa le calce, s-a descoperit pe sine ca este episcop. Aceasta auzind, ginerele s-a temut si cu toata smerenia i s-a plecat lui, zicandu-i: "Cere de la mine orice vei voi, ca sa te intorci, cu mari daruri, in pamantul tau." Drept care, omul lui Dumnezeu, Paulin, a zis : "Un dar bun poftesc de la tine, ca, adica, pe toti cei robiti din cetatea mea sa mi-i eliberezi." Deci, atunci, cerand pe toti crestinii cei robiti din tara Frigiei si aducandu-i, i-au dat lui Paulin si impreuna cu averi si cu bucate, si pe el insusi, cu cinste impreuna cu dansii i-a eliberat si cu bucurie au venit in pamantul lor. Iar, nu dupa multa vreme Riga a murit, precum Paulin proorocise.
Si asa, acesta, care s-a vandut in robie pe sine insusi, si, cu multime de robiti impreuna, s-au intors la libertate, asemanandu-se Aceluia ce a luat chip de rob si pe toti oamenii din robia diavolului i-a slobozit. Drept aceea, si noi sa nu fim robii pacatului, pentru ca ne-a slobozit pe noi Hristos, ai Carui pasi urmandu-i, Paulin s-a facut minunat in tot pamantul si la ceruri s-a proslavit si Imparatia lui Hristos a mostenit. A Caruia este slava in veci ! Amin.