Dar viata lui, lucrarea lui pentru raspandirea credintei si sfarsitul calatoriei lui in lanturi, ca osandit, de la Antiohia la Roma, le serbam in fiecare an la 20 decembrie.
Astazi, 29 ianuarie, facem pomenire numai de aducerea sfintelor lui moaste de la Roma la Antiohia.
Ca, indata dupa ce fiarele i-au sfasiat si i-au mancat trupul, implinind astfel dorinta Sfantului, crestinii din Roma si cei care-l insotisera din Antiohia la Roma, au adunat cu grija oasele mai mari ce ramasesera si le-au pus, mai intai, cu cinste, intr-un loc insemnat, afara din cetate. Dar, nu dupa multa vreme, tot sub imparatia lui Traian, aceste sfinte moaste, pentru intarirea si mangiierea pastoritilor Sfantului episcop, au fost trimise din Roma in Antiohia. Si a fost calatoria aceasta a lor cu multa slava pentru crestini, toti dorind sa le cinsteasca.
Si au fost puse intai in cimitirul de langa poarta Dafne din Antiohia, iar pe vremea imparatiei lui Teodosie cel Tanar, au fost asezate intr-o biserica din cetate, ce purta numele Sfantului, si erau cinstite ca un izvor de puteri dumnezeiesti in viata crestinilor. Dumnezeului nostru, slava !
Intru aceasta zi, povestire a Sfantului Grigorie Dialogul, despre sarindare.
Si cum am auzit aceasta despre fratele ce petrecea impreuna cu noi in manastire, n-am trecut-o cu vederea. Ca asezamantul manastirii astfel este, ca, adica, toti fratii de obste vietuiesc si nimeni nu are la sine nimic. Deci, foarte m-am intrebat cum si ce sa fac, spre curatirea acestui frate si spre pilda si invatatura tuturor fratilor. Deci, chemand pe iconom, i-am zis lui: "Mergi si sa nu lasi pe nimeni din frati ca sa vie la fratele cel ce moare, nici cuvinte de mangaiere sa auda din gurile lor. Ci, cand va fi aproape de moarte si va incepe sa cheme pe frati la sine, sa-i zica lui trupescul frate: Pentru cei trei galbeni pe care i-ai ascuns, la toti fratii esti o uraciune; ca macar cu acest amar cuvant sa poata a se curati de acel greu pacat. Iar, dupa ce va muri, sa nu-l ingropati pe el unde se ingroapa fratii, ci in gunoi facand o groapa, acolo sa-l acoperiti si cei trei galbeni impreuna peste dansul sa-i aruncati, zicandu-i: Argintul tau intru piezare impreuna cu tine sa fie, si, aceasta zicand sa-l acoperiti pe el."
Cu aceasta, doua foloase am voit sa fac, si aceluia si fratilor: ca pe acela, adica, grija si mahnirea cea de moarte sa-l curete de pacat, iar pe ceilaiti, mai vartos frica celui osandit sa-i mantuiasca de la un pacat ca acela, ceea ce s-a si facut. Deci, fratele acela, apropiindu-se de moarte, se ruga ca sa vina la dansul fratii. Si, intristandu-se el, i-a spus lui cel de un sange cu el frate: Pentru acesti trei galbeni, toti fratii au scarba de tine. Iar el, pentru pacatul sau, foarte mult suspina si, in suspinele acelea, a iesit din trupul sau. Dupa aceea, l-au ingropat, asa cum poruncisem. Si, intrind fratii in grija pentru osandirea aceluia, indata au inceput a-si aduce inaintea mea lucrurile lor cele netrebnice si proaste, pe care randuiala manastirii le da lor voie sa le aiba. Inca, foarte m-am temut, ca nu cumva sa ma fac si eu vinovat intru ceva.
Iar dupa treizeci de zile de la moartea lui, a inceput a dori sufletul meu dupa fratele ce murise si cu frica ma gandeam la muncile lui si cautam o cale pentru izbavirea lui. Deci, chemand pe iconomul la mine, cu mare grija i-am zis lui: Este destul cat s-a muncit in foc fratele nostru cel mort. Si datori suntem sa-i ajutam lui, dupa puterea noastra, ca doar se va izbavi din acele munci. Mergi, dar, si pana la treizeci de zile Jerfa Mantuitorului sa se aduca pentru dansul. Deci, ducandu-se, s-a facut asa. Inca si noi am facut la fel pentru sufletul aceluia, pana ce fratele cel mort s-a aratat lui Copiosie, cel de un sange cu el frate, zicandu-i: "Pana acum, frate, foarte rau m-am muncit, iar acum sunt bine si intru lumina, pentru ca astazi Sfanta Impartasire am primit." Deci, acestea vazand si auzind fratele lui, s-a dus la manastire, spunandu-le tuturor fratilor. Iar ei, numarand zilele, au aflat ca aceea era ziua intru care, cea de a treizecea jerfa, se adusese pentru dansul. Si acel frate al lui nu stia ca, pentru fratele sau fac rugaciune cei din manastire, iar acestia nu stiau ce vazuse despre dansul fratele lui, cel de acelasi sange. Si, asa, intru aceeasi zi, s-au instiintat impreuna de cele ce se faceau. Dintru care, un lucru aevea se arata: Ca, pentru mantuitoarele Jertfe, s-a izbavit fratele acela din munci." Deci, a sluji la cei morti, sarindare, cu adevarat, un lucru prea de folos este. Amin.
Intru aceasta zi, cuvant al Sfantului Ioan Gura de Aur, despre faptul ca se cade a ne ruga pentru vrajmasi si pentru cei ce ne fac suparare.
Sinaxar 29 Ianuarie
În această lună, în ziua a douăzeci
şi noua, pomenirea aducerii moaştelor sfântului sfinţitului mucenic
Ignatie, purtătorul de Dumnezeu (Teoforul).
Sfântul
mucenic Ignatie, urmaşul apostolilor, a fost al doilea episcop al
Antiohiei; şi împreună cu Policarp, episcopul Smirnei, au fost ucenici
ai Evanghelistului Ioan, cuvântătorul de Dumnezeu. Sfântul Ignatie a
fost adus înaintea împăratului Traian, a răbdat tot felul de chinuri şi
de încercări şi a biruit. Apoi a fost trimis la Roma să lupte cu
fiarele, care l-au sfâşiat şi l-au mâncat. Câţiva creştini au adunat
cinstitele şi sfinţitele rămăşite căzute din gura leilor şi le-au adus
de la Roma la Antiohia, dându-le fraţilor, ca un dar dorit. Aceştia au
aşezat cu toată cinstea aceste sfinte moaşte în pământ. Biserica
prăznuieşte cu bucurie sărbătoarea Aducerii moaştelor sfântului Ignatie
Teoforul.
Tot în această zi, pomenirea
sfinţilor şapte mucenici, care s-au săvârşit în Samosata: Filotei,
Iperehie, Aviv, Iulian, Romano, Iacob şi Parigorie.
Acestor sfinţi mucenici, fiind ostaşi ai lui Hristos şi
înfruntând rătăcirea idolească, li s-au zdrobit braţele şi coapsele cu
toiege groase. După aceea li s-au sfâşiat trupurile şi li s-au pus
lanţuri grele de grumaji şi au fost băgaţi în temniţă. În urmă au fost
scoşi de acolo şi spânzuraţi, pironindu-li-se capetele cu piroane de
fier. În felul acesta şi-au dat sufletele lui Dumnezeu.
Pe vremea împăratului Numerian în anii 284, s-a pornit prigoană asupra creştinilor. Atunci s-a dat de ştire dregătorului cetăţii Emesa, să prindă pe sfântul părintele nostru Silvan, episcopul acestei cetăţi. Şi îndată a fost prins împreună cu Luca diaconul şi cu Mochie citeţul. Legaţi, au stat înaintea dregătorului, care cercetându-i cu amănuntul şi auzind că mărturisesc pe Hristos drept Dumnezeu adevărat, şi că dădeau anatemei pe slujitorii idolilor, s-a pornit cu multă urgie şi mânie şi i-a supus la multe şi felurite chinuri, iar la urmă a hotărât să-i dea să se lupte cu fiarele. Deci, scoţând pe sfinţi în adunarea poporului şi lăsând slobode multe feluri de fiare, sfinţii s-au rugat lui Dumnezeu să-şi sfârşească viaţa acolo. Dumnezeu îndată a luat sufletele slugilor Sale. Atunci fiarele cele sălbatice, sfiindu-se de moaştele sfinţilor, s-au dat în lături, neatingându-se nicidecum de trupurile lor. După ce s-a înnoptat, trupurile sfinţilor au fost luate şi îngropate cu cinste, aducându-se mulţumiri lui Dumnezeu.
Aceşti sfinţi mucenici au trăit în zilele împăratului Traian. Sfântul Sarvil era slujitor al demonilor celor înşelători şi jertfitor al necuratelor lor jertfe. Şi făcându-se odată un praznic al demonilor, iar Sarvil fiind, după obicei, mai mare fruntaş peste necuratele jertfe, a fost înfruntat şi dojenit de episcopul Varsemeu, ca unul ce se făcuse pricină a pierzării multora. Atunci Sarvil a fost atins de harul lui Dumnezeu şi înduplecându-se la cuvintele episcopului a venit la credinţa în Hristos, împreună cu sora lui Vevea, şi au fost botezaţi de episcopul Varsemen. Pentru aceasta, Sarvil a fost adus ighemonului Lisias şi a fost supus la felurite chinuri. În cele din urmă a primit cununa muceniciei astfel: a fost pus la teasc şi strâns cu vârteje, a fost fierăstruit şi i s-a tăiat capul. Tot aşa a pătimit şi sora lui, din porunca ighemonului.
Acest sfânt mucenic, aşa cum s-a arătat mai sus, făcându-se pricinuitorul mântuirii lui Sarvil, pe care l-a botezat, a fost pârât ighemonului Lisias care l-a bătut rău, pentru că a mărturisit credinţa în Hristos. Dar venind scrisori împărăteşti ca să se înceteze cu prigoana creştinilor a fost scos din închisoare şi venind la biserica lui, a mulţumit lui Dumnezeu, şi apoi s-a săvârşit în pace.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.
Intru aceasta zi, cuvant al Sfantului Efrem, despre cei ce in fiecare zi pacatuiesc si in fiecare zi se pocaiesc.
Ca asa, oarecand, si Zaheu vamesul s-a mantuit, asa iarasi si Matei rob al lui Hristos s-a aratat. La fel si desfranata, cazand la picioarele Mantuitorului, si-a dezlegat impletiturile parului, si i-a sters picioarele cu parul capului si, asa, a iesit din groapa patimilor. Asa si tu pleaca-ti grumazul pe genunchi si te arata umil si cu aceasta, te vei mantui, Vezi cetatea Sodomei si a Gomorei, a neamului celui nesupus si spurcat. Fugi de acel neam necurat, asupra caruia Dumnezeu a plouat cu foc si pucioasa si a ars toata cetatea lor. Vezi limpezirea cetatii Ninive si inflorirea ei cea frumoasa. Ca ea fusese plina de pacate si de rautati, incat poruncise Domnul ca sa o piarda, dar, dupa ce a vazut pe niniviteni in saci si in cenusa umbland, in foamete si in sete pedepsindu-se, tremurand si de frica cuprinzandu-se, din toate partile in plangere, unul pe altul tanguindu-se, cei slobozi, cei robiti, cei bogati, saracii, stapanii si dregatorii, batranii si tinerii, impreuna cu pruncii, S-a milostivit spre ei, i-a miluit si i-a mantuit. Judecata, pe care o poruncise Domnul ca sa o ia ei, a schimbat-o. Si asa, din cei pacatosi, pe cei nesupusi ii munceste, iar pe cei ascultatori, nu-i lasa sa piara fara crutare. Sarguieste-te, deci, ca sa te pocaiesti si te vei mantui.
Gata este Dumnezeu spre mila si spre vindecare, grabnic spre ajutor, osardnic spre izbavire, celor ce cer le da si celor ce bat le deschide. Celui ce se roaga ii da iertare, tinde daruri celui ce-i trebuie si nu le cruta pentru cela ce cauta, nu respinge pe cei cazuti, ci spre mantuire ii trage. Daruieste dezlegarea celor ce cer, cearta pe cei ce nu asculta. Poticnitu-te-ai, desteapta-te; ai cazut, scoala-te; roaga-te si cere; cazi, nazuieste, cauta pe Cel ce voieste sa te mantuiasca, trezeste-te ca sa nu cazi iarasi, iar de vei si cadea, sa te scoli din nou. Doborat fiind, indrepteaza-te, iar de ai gresit, intoarce-te. Iar, dupa ce te-ai vindecat, poarta-te sanatos totdeauna, si daca te-ai mantuit, fereste-te de boala de care ai fost biruit, ca sa nu te arda focul pe care abia l-ai stins. Sa nu cazi in spurcaciunea din care te-ai ridicat. Sa nu te asemeni porcilor, care se bucura de spurcaciune. Sa nu te asemeni cainilor, care isi mamnca murdariile. Ca nimeni, punandu-si mainile pe plug si cautand inapoi, nu va fi indreptat in Imparatia Cerurilor. Nimeni, dupa ce se spala si iarasi alearga la spurcaciune, nu se face curat.
Unul este Hristos, una credinta, unul este darul, una este patima, una moartea, una invierea. Si nu se cade Celui ce s-a junghiat, iarasi sa se mai jertfeasca, nici alta izbavire sa se mai faca pentru tine. Slobozitu-te-ai, apoi nu te mai face rob, prin voia ta. Spalatu-te-ai, nu te mai spurca iarasi.
Peste fire, in pacate aflandu-te, sa nu deznadajduiesti nicidecum, fara numai sa te pocaiesti si te vei mantui. Intru Iisus Hristos Domnul nostru, a Caruia este slava, acum si pururea si in vecii vecilor ! Amin.