Sinaxar 30 Septembrie
În aceasta luna, în ziua a treizecea, pomenirea Sfântului Sfintitului Mucenic Grigorie, Iluminatorul Armeniei celei mari.
Acest
sfânt s-a nascut catre anul 240, si era persan de neam, fiul lui Anac,
rudenie lui Cusaro, împaratul Armeniei, fratele lui Artavan, împaratul
persilor. Fiind prins ca crestin de domnitorul Tiridat, a fost supus la
multe si neînchipuite chinuri, dar din toate a ramas viu cu ajutorul lui
Dumnezeu. Dupa aceea, aflând Tiridat ca sfântul este fiul lui Anac
persanul care cu înselaciune omorâse pe tatal sau, i-a legat mâinile si
picioarele sfântului si la cetatea Ararat l-a aruncat într-o groapa
adânca plina de fiare si de târâtoare în care sfântul a trait 15 ani,
fiind hranit în taina de o femeie vaduva. Iar împaratul Tiridat,
iesindu-si din minte, îsi musca din carnea trupului sau si pastea cu
porcii prin munti. Atunci sora sa, Cusaroducta, a avut un vis si glas a
auzit, ca de nu va iesi Grigorie din groapa, Tiridat nu se va face
sanatos. Atunci a fost scos sfântul din groapa si iesind a botezat pe
multi.
Iar fiind facut episcop, a zidit multe biserici si a luat parte la sfântul si marele întâi sinod ecumenic în 325, an în care s-a si mutat cu pace catre Domnul.
Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintelor Mucenite Ripsimia, Gaiani si alte treizeci si doua cuvioase mucenite femei si fecioare.
Aceste doua sfinte femei erau de neam mare si au trait pe vremea
împaratiei lui Diocletian, fiind fecioare prea încuviintate cu
frumusetea si calugarite. Deci pentru ca n-a voit Ripsimia a se însoti
cu împaratul, a fugit si s-a dus împreuna cu Gaiani în partile Armeniei.
Si aflând aceasta Tiridat, domnitorul laturilor acelora, a trimis si au
adus-o si a silit-o la nelegiuita împreunare. Dar cu puterea lui
Hristos nu a biruit-o pe ea, iar el nedobândindu-si dorinta, zacea ca un
mort. Atunci ea a fugit, dar ostasii împaratului, gonind-o si
prinzând-o, mai întâi i-au rupt hainele, apoi legându-i mâinile la
spate, i-au taiat limba, trupul i l-au ars si i-au scos ochii. Asa si-a
dat fericitul sau suflet. Au fost ucisi înca împreuna cu ea 70 de
barbati crestini si 32 de femei. Iar viteaza Gaiani a fost strapunsa
prin gât si dupa aceea au suflat în ea ca într-o basica, si fiind
despuiata de pielea trupului pâna la sâni, a fost zdrobita cu pietre si i
s-a taiat capul.
Tot în aceasta zi, pomenirea sfintilor celor saptezeci de mucenici, carora li s-au taiat capetele împreuna cu Sfânta Ripsimia.
Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului Mucenic Stratonic.
Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului Mucenic Mardonie care prin foc s-a savârsit.
Tot în aceasta zi, pomenirea cuvioaselor doua femei si a sfintilor o mie de mucenici, care prin sabie s-au savârsit.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.
Acest Sfant era din Armenia Mare, de neam imparatesc si a trait pe vremea imparatiei lui Diocletian si a marelui Constantin. De mic copil a fost dus in Cezareea Capadochiei si a fost crescut in crestineasca credinta, in care s-a botezat.
Deci, desavarsindu-se in cuvantul mantuirii, s-a aprins de marea dorinta de a merge sa binevesteasca Evanghelia in tara sa si la neamul armenilor. Si Dumnezeu intarea cu minuni cuvantul si viata Sfantului Grigorie, slujitorul Sau. Multe chinuri a indurat din partea neamului partilor si, mai ales, din partea lui Tiridate, imparatul lor, care jertfea Artemidei, idolul sau, si nu putea suferi credinta in Hristos a Sfantului. Vazand insa semnele ce se faceau, la urma, Tiridate imparatul a deschis singur ochii la lumina si a primit botezul. Ca urmare, toata Armenia s-a intors la credinta crestina in Hristos, poporul sfaramand capistele idolesti si zidind biserici.
Si a fost sfintit Sfantul Grigorie, de catre Leontie al Cezareei Capadochiei, fiind cel dintai episcop al armenilor, si sfintind preoti, a botezat tot poporul, pana la cel din urma satean. Iar imparatul Tiridate, daruia indestula avere bisericilor lui Dumnezeu. Si multe manastiri a intemeiat, intru care bine inflorea evanghelica desavarsire. Tot el a purtat flacara credintei la multe alte neamuri de pe langa Marea Caspica si a ajuns si in Caucaz.
Sfantul Grigore a pastorit Biserica Armeniei 31 de ani. Este al treizeci si saselea episcop, care a semnat pe lista celor 318 Parinti de la Niceea (325). Se spune ca el a infiintat alfabetul armenesc si ca el a talmacit si Biblia in limba armenilor. O particica din moastele sale se afla la biserica "Sfantul Gheorghe Vechi" din Bucuresti. Se mai spune, de asemenea, ca de la hirotonia sa ca episcop, Sfantul petrecea vreme indelungata in singuratate si prin munti. Deci, foarte multe si preaslavite mununi facand, si la prea adanci batranete ajungand, cu pace s-a mutat catre Domnul.
Întru aceastã zi, pomenirea Sfintelor Mucenite Ripsimia, Gaiani si alte treizeci si douã cuvioase Mucenite femei si fecioare.
Aceste doua Sfinte femei erau de neam slavit si mare si au trait pe vremea imparatiei lui Diocletian si a lui Tiridate, imparatul partilor. Ele erau fecioare daruite cu frumusete, fiind calugarite. Deci, fiindca n-au voit a se insoti cu imparatul Tiridate, Ripsimia impreuna cu Gaiani au fugit in partile Armeniei. Afland de insa aceasta, Tiridate, imparatul acestor locuri, a trimis si le-a adus acasa. Si o silea pe Risimia catre nelegiuita impreunare, dar cu puterea lui Hristos, n-a biruit-o pe ea. Si nedobandindu-si dorinta, zacea ca un mort. Deci, fugind ea, ostasii imparatului gonind-o si prinzand-o, mai intai i-au rupt hainele, apoi, legandu-i mainile dinapoi, i-au taiat limba si trupul i l-au ars si i-au scos ochii si, fiind taiata in bucati, si-a dat fericitul ei suflet. Au fost ucisi cu ea inca saptezeci de barbati crestini si treizeci si doua femei. Iar viteaza Gaiani a fost strapunsa prin gat si, fiind despuiata de piele pana la sani, a fost zdrobita cu pietre si i s-a taiat capul.
Întru aceastã zi, cuvânt al Sfântului Efrem, despre descoperirea Sfintei Jertfe.
Iar, dupa ce s-a ispravit cantarea soborului si au venit clericii, impreuna am vazut, iarasi, pe Prunc in mijlocul celor doua fete. Si am vazut acoperamantul bisericii deschis si dumnezeiestile Puteri si inaltandu-se la cer si Pruncul in mijlocul fetelor". Acestea auzindu-le, fratii multa umilinta au primit si s-au dus pe la chiliile lor, inaltand slava lui Dumnezeu.
Întru aceastã zi, cuvânt al Sfântului Ioan Gurã de Aur, despre mãrturisirea pãcatelor.
Marturisiti-va pacatele voastre, pentru ca, prin marturisire se vindeca ranile cele sufletesti, precum si vatamarea trupeasca, aratandu-se la doctor, se tamaduieste iar cea tainuita, boala mare face, iar mai pe urma aduce moarte. Asemenea si pacatele cele tainuite omoara si trupul si sufletul si bucurie fac diavolului. Mare si bun lucru este marturisirea pacatelor, precat tainuirea lor este bucurie satanei. Cineva, amagindu-se graieste: "Astazi sa-mi fac placerea mea, iar maine ma voi pocai". Dar cine stie de va ajunge sau nu ziua de maine? Ca, fara de veste, vine moartea si-l pierde pe el. Iar, daca este cineva carturar, apoi diavolul ii baga lui in cap un gand, zicandu-i: "Tu iti stii si singur gandurile tale si ceea ce zice Scriptura stii, precum si ceea ce Sfintii Parinti au poruncit; deci tamaduieste-te si singur, fara duhovnic". Nu asculta gandurile acelea si nu zabovi a-ti tamadui, marturisindu-ti, pacatele tale, ca sa fii iertat si in veacul de acum si in cel viitor.
• Pomenirea Sfântului Mucenic Grigorie, Luminătorul Armeniei celei Mari
Sfântul Grigorie, Luminătorul Armeniei,
s-a născut într-o familie de rang înalt, înrudită cu marile case regale
ale Persiei, prin Regele Arteban, şi Armeniei, prin Regele Khosrov. Cînd
aceste două case regale au pornit război una împotriva celeilalte,
Grigorie s-a retras la Cezareea Capadociei. El acolo a aflat întîia oară
despre credinţa creştinilor, a luat Sfîntul Botez şi s-a căsătorit. El a avut doi fii, pe Bardanes şi pe Aristakes, şi pe amîndoi i-a închinat slujirilor bisericeşti.
După moartea soţiei lui, Grigorie s-a întors în Armenia şi s-a pus în
slujba Regelui Tiridates. El 1-a slujit pe rege cu credinţă, iar
Tiridates îl iubea mult pe Grigorie. Dar cînd Tiridates a aflat că
Grigorie este creştin, el s-a umplut de ură şi de furie, presîndu-1 pe
Grigorie în tot chipul să se lepede de Hristos şi să se închine la
idoli. Neizbutind, el 1-a supus celor mai bestiale torturi, iar apoi 1-a
aruncat într-o groapă foarte adîncă, plină de şerpi veninoşi, spre a-şi
afla sfîrşitul otrăvit şi mîncat de ele. Dar Purtarea de Grijă a lui Dumnezeu 1-a păzit viu pe Sfîntul Mucenic Grigorie în acea groapă timp de paisprezece ani.
După această perioadă, Tiridates a dezlănţuit cele mai cumplite
prigoane împotriva tuturor creştinilor din regatul lui. El s-a năpustit
şi asupra unei mînăstiri de fecioare, în care vieţuiau treizeci şi şapte
de călugăriţe, călăuzite de Stareţa Gaiana. Pe acestea toate, inclusiv
pe stareţă, dementul Tiridates le-a ucis în torturi bestiale. Făcînd
aşa, el a înnebunit cu desăvîrşire, facîndu-se chiar şi la chip ca un
mistreţ turbat. Sora lui Tiridates a avut
atunci un vis în care se făcea că un bărbat strălucind de lumină
orbitoare îi zice că Tiridates se va însănătoşi numai atunci cînd
Grigorie va ieşi din acea groapă în care zace de paisprezece ani
încheiaţi. Scos afară din groapă fiind, Sfîntul Mucenic Grigorie 1-a vindecat şi 1-a botezat pe Tiridates.
Apoi, la dorinţa lui Tiridates, Grigorie a fost înscăunat Episcop al
Armeniei. Prin Purtarea de Grijă a lui Dumnezeu, Tiridates i-a înlesnit
Sfântului Grigorie luminarea întregii Armenii şi a ţinuturilor
învecinate ei cu Lumina lui Hristos. Sfîntul Grigorie s-a săvîrşit către
Domnul la bătrîneţi foarte adînci, cam pe la anul 335. Între
timp fiul lui, Aristakes, fusese uns întru Episocop şi a continuat
munca şi nevoinţele tatălui lui, şi pe cele trupeşti, şi pe cele
duhovniceşti. Episcopul Aristakes a fost unul dintre cei 318 Părinţi ai întîilui Sobor a Toată Lumea de la Niceea, din anul 325.
• Pomenirea Sfintelor Muceniţe Gaiana şi Rhipsimia şi a celorlalte treizeci şi cinci împreună cu ele
Acestea
toate, fecioare afierosite Domnului fiind, au fost ucise pentru credinţa
lor în Hristos, de către regele Armeniei, Tiridates. Rhipsimia
era de o frumuseţe nemaivăzută, ceea ce 1-a făcut pe Diocleţian să şi-o
dorească de soţie. Aceasta a şi fost pricina muceniciei tuturor.
Rhipsimia a refuzat cererea împăratului, arătîndu-i că ea este logodnica
lui Hristos, Mirele Ceresc. Apoi Tiridates însuşi s-a ispitit voind-o
pentru el, căci se îmbătase cu desăvîrşire de vederea frumuseţii ei. Dar
Sfînta Rhipsimia a rămas neclintită ca stînca înaintea păgînului rege.
Astfel, „cel care spulberase pe căpeteniile
goţilor şi persanilor cu toate armatele lor, nu a putut să o cucerească
pe fecioara lui Hristos”. Regele, cuprins de sataniceasca ură, a
supus-o pe Rhipsimia celor mai bestiale torturi: el i-a tăiat limba,
i-a tăiat abdomenul şi stomacul şi i-a smuls toate măruntaiele. Aşa şi-a
dat duhul în mîinile lui Dumnezeu muceniţa lui Hristos. După aceasta,
el a decapitat toate maicile. Vestita Mînăstire de la Echmiadzin s-a
înălţat deasupra sfintelor moaşte ale acestor muceniţe. Ea se află în
apropiere de Yerevan, şi timp de multe veacuri a fost principalul centru
de spiritualitate al Armeniei.
• Pomenirea Sfântului Mihail, întîiul Mitropolit al Kievului
Sfîntul Mihail a fost trimis în Rusia de
către Patriarhul Constantinopolului, la cererea Marelui Cneaz Vladimir,
spre a boteza poporul rus şi spre a întemeia Biserica lui Hristos din
Rusia. Sfîntul Mihail a botezat noroadele Kievului, Novgorodului,
Rostovului, şi pe cele din multe alte cetăţi şi sate. El
a organizat Biserica, a uns episcopi şi preoţi, a pus temeliile
Mînăstirii Sfîntului Mihail din Kiev, a trimis misionari la bulgari şi
la tătari, cîştigînd pe mulţi dintre aceste neamuri pentru Hristos.
Acest mare sfînt a săvîrşit toate acestea, şi mult mai multe decît
acestea de mare folos pentru popor, în numai patru ani. El s-a săvîrşit
către Domnul şi s-a încununat cu veşnica răsplată la anul 992. Sfintele
lui moaşte odinhnesc la Lavra Peşterilor din Kiev.
Cântare de laudă la Sfântul Grigorie, Luminătorul Armeniei
Sfîntul Grigorie mare luminător a fost
Poporului lui şi neamului.
El pe slavă şi averi a călcat cu dispreţ,
Iubind mai mult sărăcia lui Hristos Răstignit,
Iubind mai mult bogăţia din ceruri.
El pururea mintea la ceruri avut-a, cugetul la Hristos.
El chinuri cumplite în trup a răbdat,
Ca şi cînd ar fî fost în trup străin.
El puternic a fost cu al Domnului har,
Cu a Domnului hrană cerească hrănit,
Înarmat contra diavolilor cu dumnezeiasca purtare de grijă.
El dintru slavă în groapă a fost pogorît,
Iar din groapă înălţat la slavă mult mai mare,
La culmile slavei cereşti.
Grigorie Sfîntul e plin de măreţie,
El Armenia a luminat cu Lumina lui Hristos.
Chiar Tiridates, omul sălbăticit ca un mistreţ
Botezatu-s-a cu Crucea, şi s-a făcut mieluşel.
Pămîntul Armeniei celei mari îl slăveşte
Pururea pe Grigorie Sfîntul,
Care lauda Armeniei este şi-al ei Luminător.
Cugetare
Minunate sînt schimbările care au loc zilnic în vieţile oamenilor, acum, ca şi în trecut.
Ce umiliţi
şi scuipaţi pentru că au ţinut mai presus de toate la dreptatea lui
Dumnezeu sînt ridicaţi la înălţimi mari, iar cei care odinioară au hulit
Sfînta Credinţă s-au prefăcut acum în slujitori ai ei.
Regele Tiridates 1-a aruncat pe Sfîntul Grigorie într-o groapă foarte adîncă. Sfântul a petrecut timp de paisprezece ani încheiaţi în acea groapă, uitat de toţi, dar nu şi de Dumnezeu. Care dintre oameni s-ar fi gîndit că cel mai mare Luminător al poporului armean avea să fie aflat în întunericul unei gropi? Şi cine s-ar fi gîndit că bestialul Tiridates, cel care 1-a aruncat pe Sfîntul Grigorie în groapă, şi mînjit de sîngele a zeci de mucenici, avea să salveze viaţa aceluiaşi Grigorie pe care îl osîndise la moarte, şi avea să îl ajute mai mult decît ar fi putut-o face întreaga lume? După paisprezece ani încheiaţi, Dumnezeu a descoperit că Grigorie se află încă în viaţă. Apoi, Sfîntul Grigorie 1-a vindecat minunat pe regele care înnebunise desăvîrşit. Regele Tiridates, băutorul de sînge creştinesc, a primit botezul şi s-a făcut în cel mai mare zilot al credinţei creştine!
S-ar putea
spune că, prin Purtarea de Grijă a lui Dumnezeu, şi Grigorie şi
Tiridates au fost scoşi din groapa cea mai de desubt, Grigorie din cea
trupească, iar Tiridates din cea sufletească. O, nesfîrşita
înţelepciune a lui Dumnezeu care guvernează mersul vieţii oamenilor! Cel
odinioară sălbăticit cu totul de necurăţia patimilor, Tiridates, s-a
preschimbat atît de mult cu pocăinţa adusă de Lumina lui Hristos, încît
el a ajuns să semene cu Sfîntul Grigorie mult mai mult decît cu cel om
nepocăit care fusese odinioară.
Luare aminte
Să luăm aminte la dreptatea Regelui lotam şi la răsplata lui Dumnezeu pentru aceasta (II Paralipomena 27):
- La cum lotam a făcut ceea ce este drept înaintea lui Dumnezeu, grijind de Templul Domnului;
- La cum pentru aceasta Domnul a fost ajutorul lui, aşa încît el a biruit şi pe timp de război şi pe timp de pace: în război a fost biruitor, iar pe timp de pace a îmbogăţit şi a întărit poporul lui.
Predică
Despre împărăţia lui Dumnezeu care nu este din lumea aceasta – „Împărăţia Mea nu este din lumea aceasta” (loan 18: 36).
Cel care are bogăţii mari are de asemenea
şi bogăţii mai mici. Prin urmare, să nu ne închipuim că Dumnezeu nu are
stăpînire asupra acestei lumi, deşi a zis către Pilat: „Împărăţia Mea
nu este din lumea aceasta”.
Cel care are în stăpînire veşnicia are în stăpînire şi ceea ce este mai mic decît veşnicia, adică timpul şi cele de sub vremi.
Aici, în cuvintele pe care le avem acum
în vedere, Domnul grăieşte de Împărăţia Lui cerească, care nu are nimic
de a face cu timpul, cu stricăciunea, cu nedreptatea, cu înşelările şi
închipuirea, cu moartea. Este ca şi cînd ar zice cineva: „Bogăţia mea nu e în bancnote, ci în aur greu”.
Dacă posedă oarecine mult aur greu, oare nu poate dispune el uşor şi de
bancnote? Nu e aurul mult mai preţios decît biletele de hîrtie? De
aceea nu îi spune Domnul lui Pilat că El este Regele, ci îi spune, din
contră, că este mult mai mult: anume că El este mai presus decît şi
peste toţi regii pămîntului, că Împărăţia Lui este mai mare, mai
puternică şi mai durabilă decît toate împărăţiile pămînteşti. Prin
cuvintele Lui, El arată care este Împărăţia Lui principală, de care
depind toate împărăţiile pămînteşti, în timp şi în spaţiu: „Împărăţia
Mea nu este din lumea aceasta”.
Aceasta nu înseamnă nicidecum că Dumnul nu are putere în această lume, ci dimpotrivă, cuvintele acestea arată şi confirmă înfricoşata putere pe care o are Domnul asupra acestei lumi.
Toate lucrările Lui pe pămînt, pe care
le-a lucrat înaintea ochilor oamenilor, arată puterea Lui stăpînească şi
nemaivăzută asupra acestei lumi. Spune-mi
te rog, înaintea cărui alt rege pămîntesc s-a mai potolit furtuna ca
prin farmec şi au tăcut talazurile cumplite ale mării? Sau ai
uitat cuvintele Lui din Grădina Ghetsimani: „Ţi se pare că nu pot să rog
pe Tatăl Meu şi să-Mi trimită acum mai mult de douăsprezece legiuni de
îngeri?” (Matei 26: 53)? Să nu uităm, un înger are singur mai multă
putere decît tot universul! Domnul sufletului este şi Domnul trupului.
Domnul veşniciei este şi Domnul timpului. Domnul celui mai mare bine
este şi Domnul binelui mai mic. Fraţilor,
nimic nu poate scăpa puterii Atotputernicului Domn lisus Hristos
Dumnezeul nostru, Care din a Lui voie pentru noi S-a răstignit, şi din a
Lui proprie putere pentru noi a înviat din mormînt!
O, Stăpîne Doamne lisuse Hristoase,
Atotputernice Doamne şi Mîntuitorul nostru, ajută-ne nouă pururea să
căutăm împărăţia Ta cea cerească, şi pururea cu Tine să fim acolo unde
nu este nici moarte şi nici păcat, ci numai viaţă, bucurie şi pace. Căci
Ţie se cuvine toată slava şi mulţumirea în veci, Amin!
