Rugaciune
ˇ Rugaciunea si rabdarea pot sustine impreuna cu urcusul continuu si o neincetata tensiune, ca o caldura care daca se raceste, greu mai poate fi reaprinsa.
ˇ Numele Domnului nostru Iisus Hristos este infricosator dracilor si celor ce se lasa stapaniti de patimile inspirate de aceia. Dar este infricosator prin blandetea si curatia umanitatii Sale, care inseamna totodata o libertate de tot ce este rau, o putere absoluta fata de rau. In El existenta umana nu este supusa nici unei robii sau limitari egoiste.
ˇ Din rugaciunile sfintilor se revarsa in noi o putere care ne sustine asa cum in cuvantul de incurajare al prietenilor simtim prezenta inima lor care ne da putere in dureri si greutati. In puterea venita noua prin rugaciunile sfintilor si care ne sustine rabdarea se intalneste puterea lor cu puterea noastra trezita de puterea lor si cu puterea lui Dumnezeu din care sfintii se intaresc in rugaciunea lor si care ne-o comunica. Este o comunicare intre trei persoane: intre mine, sfant si Dumnezeu care este prezent intre mine si sfant unindu-ne. ''Unde sunt doi sau trei adunati (sufleteste) in numele Meu, acolo sunt si Eu in mijlocul lor.''
ˇ Cat despre citit, este de folos a citi ''Vietile Parintilor'' caci asa se lumineaza mintea in Domnul.
ˇ Este de trebuinta moartea fata de oameni si fata de lucrurile trecatoare in sensul de moarte a vointei de a te folosi de ei si de ele in chip egoist si pentru a obtine placeri trupesti in sensul de a refuza sa fii oamenilor de ajutor si de a te folosi de lucruri pentru a ajuta prin ele pe oameni si mai ales de a cunoaste prin ele pe Dumnezeu. Adica gandurile la oameni si la lucruri trebuie adunate in gandul la Dumnezeu spre slujirea Lui si spre mantuirea oamenilor prin aducerea lor la El. In Dumnezeu trebuiesc adunate toate pentru ca toate sunt din el si toate se desavarsesc in el. Gandindu-te in legatura cu Dumnezeu, ele sunt curatite de orice atractie egoista si patimasa, sfintindu-se.
ˇ Trebuie sa se pomeneasca la sfarsitul doxologiei de seara sau de noapte sfintele Biserici, imparatul, conducatorii, poporul, saracii, vaduvele si cele de asemenea? Si cel caruia i se cere de catre cineva sa se roage pentru el, trebuie sa o faca chiar de este stapanit de patimi? - Este bine sa cerem in rugaciune pacea sfintelor biserici si cele urmatoare, dar sa o facem ca niste nevrednici care nu avem putere spre aceasta. Aceasta este porunca apostolica si e bine sa ne rugam pentru cel ce ne-o cere caci este un cuvant al Evangheliei si al Apostolului: ''Celui ce cere, da-i'' (Matei 5,42) si ''Rugati-va unii pentru altii ca sa va vindecati.'' (Iacov 5,16) Si iarasi: ''Precum voiti sa va faca voua oamenii, faceti si voi lor asemenea.'' Ba unii se rugau si pentru Apostoli (Fapte 12,5). Deci cel ce nesocoteste porunca, se osandeste pe sine insusi, iata pentru ce putand sau neputind, eu ma silesc spre aceasta din pricina poruncii.
ˇ Cererile marelui Batran catre Dumnezeu puse in miscare de cererea celui ce-l roaga sa le faca, se adreseaza in acelasi timp sfintilor ca sa-si adauge rugaciunea lor la rugaciunea lui si a celui ce a determinat rugaciunea lui. Astfel toate se impletesc: cele de jos se intemeiaza pe cele mai de sus si acestea sunt puse in miscare de cele mai de jos. Este o intalnire de intregire, o sobornicitate a completarii in rugaciunea tuturor intr-un fel in jurul celui mai de jos, desi acesta si-a adresat cererea celui mai de sus. Este in ea o urcare de la cei mai de jos la cei mai de sus si o coborare a acestora la cei mai de jos, dar toti urca prin aceasta rugaciune intregitoare spre Dumnezeu, sau Dumnezeu ii face sa se uneasca in aceasta sobornicitate a rugaciunii in El. Nimeni nu urca spre Dumnezeu si in Dumnezeu singur, ci toti impreuna - aceasta este Biserica.
ˇ Rugaciunea in izolare nu are efect deplin; daca ma rog singur pentru mine si nu vreau sa cer si rugaciunea altora pentru mine dau dovada de mandrie si ''Dumnezeu celor mandri le sta impotriva''. Daca nu ma rog pentru altii dau iarasi dovada de egoism, iar daca rugaciunea pentru altul nu este insotita si de rugaciunea aceluia iarasi ramane fara rezultat. Aceasta in cazul cand acela mi-a cerut sa ma rog pentru el, dar el nu insoteste rugaciunea mea cu a lui. Cand insa eu ma rog pentru altul care este inca in valurile necredintei, poate sa aiba efect asupra lui, dar cumva el trebuie sa afle ca ma rog pentru el si sa fie cat de cat transpus intr-o sensibilitate de dragostea mea pentru el. Numai insotita de iubirea a doi sau a mai multor insi, rugaciunea are efect. Rugaciunea are si un rost de unificare a persoanelor, un rost de extensiune si de sustinere a Bisericii ca o comuniune de dragoste in Dumnezeu.
ˇ Cine crede in Dumnezeu, Il are pe Dumnezeu langa el. Credinta si rugaciunea sunt semnul lucrarii lui Dumnezeu in om. Cand te gandesti la cineva esti in comunicare cu el, cu atat mai mult esti in comunicare cu Dumnezeu cand te gandesti la Dumnezeu cu incredere in El si cand ii adresezi cererile tale de ajutor.
ˇ Cine se roaga pentru altul castiga el insusi caci savarseste un act de iubire si sporeste in ea ridicandu-se la o stare superioara. Apoi se roaga si pentru sine caci prin insasi faptul ca se roaga, se pune in legatura cu Dumnezeu de la Care vine bunatate si putere. Deci rugandu-te pentru altul continuu, te rogi si pentru tine continuu si cati pot sa faca aceasta? Apoi cine poate sa-i aiba mereu in minte pe toti in mod continuu? Dar cel desavarsit ii poate avea virtual pe toti in gand. In orice caz rugaciunea cuiva pentru altul il uneste cu acela in cugetul lui. Astfel rugaciunea este un mijloc de unire intre oameni pentru ca este un mijloc de unire intre ei.
ˇ A avea grija de Dumnezeu inseamna a te gandi la El si la implinirea poruncilor Lui prin care inaintam in vietuirea in El si in grija de semeni si prin aceasta implinim adevarata grija de noi.
ˇ Nu te incovoia, frate, nici nu te preda deznadejdii, ci rugandu-te neincetat, zi: ''Doamne, Iisuse Hristoase, mantuieste-ma de patimile de ocara'' si vei afla mila lui Dumnezeu.
ˇ Ati osteni inima ta inseamna a te ruga pururea lui Dumnezeu sa nu te lase sa ratacesti sau sa umbli dupa voile tale. Prin aceasta vii la deosebirea gandurilor (dreapta socoteala). Seamana deci cu nadejde ca sa seceri fara sa slabesti.
ˇ Din mreaja demonilor, de robia nevazuta a lor si de sub robia vazuta a patimilor omul nu poate scapa decat intrand in relatia de dialog direct cu Dumnezeu prin chemarea numelui Lui. Numele lui Dumnezeu chemat te pune sub ocrotirea lui Dumnezeu, te opreste de la rele, te scoate din egoism in care omul nu este propriu zis singur, ci sub robia celui rau.
ˇ Ia aminte cu toata grija la psalmodie, la rugaciune si la citit ca sa poti lua de la cele spuse, caci daca primim sa ne ocupam de gandurile vrajmasului, niciodata nu vom putea face nimic. (Numai constiinta prezentei lui Dumnezeu trezita de chemarea numelui Lui poate atrage sufletul de la un gand necuvenit. Numai ea ma scoate din limita puterilor mele; alte ganduri invocate de mine impotriva acelui gand nu ma poate ajuta sa-l biruiesc pentru ca sunt sustinute numai de slaba mea putere. Numele nu este doar o copie a intregului, ci intregul lui real care fara a inceta sa fie si in afara, este si inauntrul celui ce-i rosteste numele.)
ˇ Daca vrei sa te rogi pentru multe lucruri odata ce Dumnezeu stie de care lucruri avem trebuinta, roaga-te zicand: ''Stapane, Doamne Iisuse Hristoase, calauzeste-ma dupa voia Ta!'' iar de vrei sa te rogi impotriva patimilor, zi: ''Tamaduieste-ma dupa voia Ta''. Daca te rogi impotriva ispitelor, zi: ''Tu sti ce-mi este de folos, ajuta slabiciunii mele si fa sfarsit ispitelor dupa voia Ta!''
ˇ La rugaciune staruie in intelegerea cuvintelor.
ˇ A chema numele Domnului inseamna a-l chema pe Dumnezeu Insusi si Dumnezeu vine cand este chemat caci atunci i se deschide inima. Deci unde este chemat Dumnezeu, este de fata Dumnezeu Insusi.
ˇ Noi ne vom ruga iar tu foloseste puterea ta pentru a castiga smerenie, supunere si netinere la voia ta in ceva, caci din aceasta se naste mania. Sa nu judeci nici sa dispretuiesti pe cineva caci din aceasta vine tocirea inimii si orbirea mintii, nascandu-se astfel nepasarea si invartosarea inimii. Vegheaza neincetat gandind la legea dumnezeiasca din care se incalzeste inima de focul ceresc. Sa nu te molesesti nici sa te imputinezi caci nu-ti cere Dumnezeu ceea ce este peste puterea ta. Pazeste-ti gura de la cuvantul fara rost si nu primi in mintea ta sa cugeti catusi de putin la cele rele.
ˇ Cat despre mancare, bautura, somn, tuturor sa le premearga multumirea. Cugeta la cuvantul Apostolului: ''Fie de mancati, fie de beti, fie ca faceti orice altceva''. Pazeste-o pe aceasta in toate si te va pazi Dumnezeu, caruia ii multumesti.
ˇ Observam cat de mult face sfantul Varsanufie dependenta aflarea adevarului in lucruri nesigure de rugaciunea catre Dumnezeu. Numai in responsabilitatea traita fata de Dumnezeu sau in fata lui Dumnezeu prin rugaciune, inteles ca Persoana infinita omul este ferit sa afirme sau sa preia afirmatii gresite. Rugaciunea ca mijloc de aflare a adevarului nu exclude osteneala cercetarii, iar osteneala la aceasta aduce si o sporire a intelegerii duhovnicesti a omului care il indeamna si ea pe om la rugaciune si-l deschide luminii iubitoare ce-i vine de la Dumnezeu prin ea. Deci descoperirea intelesurilor adevarate si mai adanci ale Scripturilor depinde si de cresterea omului prin osteneala sa in timp, dar si de insiruirea de generatii de cercetatori care au descoperit urmasilor intrebari noi si putinta de a gasi sensuri noi si mai adanci ale Scripturii, prin raspunsurile la ele. De aceea unele greseli pe care le gasim la invatatorii vechi s-au datorat si faptului ca s-au grabit sa dea raspunsuri intr-un timp necopt. Cautarea este si ea s-ar putea spune o rugaciune cand este facuta din raspunderea in fata lui Dumnezeu, si rugaciunea o cautare, caci prin amandoua omul se adanceste in taina izvorului tuturor care este Dumnezeu. Dar este trebuinta ca omul sa-si inteleaga cautarea prin rugaciune si rugaciunea ca efort de apropiere prin intelegere de izvorul dumnezeiesc si tainic al tuturor.
ˇ Pomenirea numelui lui Dumnezeu opreste toate relele si intareste neputinta noastra. (deci poti vorbi cu altii si sa te gandesti permanent la Dumnezeu; iar gandul la El te tine treaz si in cele ce le vorbesti cu cineva. Aceasta se intampla cand vorbesti de lucruri serioase, pline de raspunderea in fata lui Dumnezeu.)
ˇ Cand il rog pe Stapanul Insusi, cum trebuie sa zic? - ''Miluieste-ma Stapane pentru Sfintii Tai mucenici si pentru Sfintii Parinti si-mi iarta pacatele pentru mijlocirile lor.'' Caci si Proorocul zicea: ''Pentru Avraam, robul Tau'', ba Insusi Domnul a zis: ''Voi apara cetatea aceasta pentru Mie si pentru David, robul Meu.''
ˇ De ma aflu intre oameni si acestia incep sa graiasca fara rost, sa raman sau sa plec? - Daca nu esti nevoit de vreo treaba sa ramai, pleaca, iar de este nevoie, muta-ti mintea la rugaciune neosindindu-i, ci recunoscandu-ti slabiciunea ta.
ˇ Oare este bine ca vremea convorbirii sa se cheme numele lui Dumnezeu? - Trebuie sa se cheme numele lui Dumnezeu in vremea convorbirii cat si inainte si dupa ea, in tot timpul si in tot locul caci s-a scris: ''Neincetat sa va rugati''. Asa se alunga ispita.
ˇ Cum poate sa se roage cineva neincetat? - Cand cineva e sigur trebuie sa psalmodieze cu gura si sa se roage si in inima. Dar de e cineva in piata sau cu altii, nu e nevoie sa psalmodieze cu gura, ci numai cu cugetul, dar trebuie sa-si pazeasca ochii ca sa nu hoinareasca si sa cada astfel in cursele vrajmasului.
ˇ Psalmodierea nu inseamna numaidecat cantare; orice dupa un anumit timp de practica capata un anumit ritm, o armonie interioara care este un fel de cantare. Numai rugaciunea grabita nu are aceasta ordine ci este lipsita de ritm si armonie. Aceasta ridica cuvintele rugaciunii peste intelesul ei marginit, produce sentimentul ca Dumnezeu este un mister care le uneste pe toate intr-o randuiala. Produce simtirea prezentei si ajutorul Lui. Numai adunata in Dumnezeu creatia scapa de dezordine.
ˇ ''Puterea'' cuvintelor inseamna si intelesul lor. Ele au in ele o putere; cuvintele au puterea asupra celui ce le rosteste sau le aude cand acela este constient de sensul lor, sau patrunde la el.
ˇ Omul se poate linisti oriunde si in orice slujba daca il cheama pe Dumnezeu in tot ce face.
ˇ Oare este bine sa starui in rugaciunea : ''Doamne Iisuse Hristoase miluieste-ma'' sau e mai bine a citi din Sfanta Scriptura si a rosti psalmi? - Trebuie facute amandoua; putin din una si putin din cealalta, caci s-a scris: ''Aceasta sa o faceti si aceea sa n-o lasati.''
ˇ Cat priveste psalmii, nu lasa invatatura lor caci aceasta iti da putere si lupta-te ca sa-i rostesti pentru ca mult folosesc. Ceea ce-ti intrece puterea nu cauta sa auzi caci deocamdata ai invataturi care te folosesc pe masura ta.
ˇ De ti se intampla sa trebuiasca sa faci un lucru dupa ce ai chemat pe Dumnezeu si ai cerut rugaciunea Sfintilor si ai ramas in indoiala, totusi fa-l caci aceasta este voia lui Dumnezeu si eu Il voi ruga pe El pentru acel lucru. Iar, daca intrebat fiind, ti se cere sa raspunzi indata dat fiind ca nu se misca mai repede mintea, trimite-o la Dumnezeu si El iti va da ce sa raspunzi fara grija. (Dumnezeu cu care mintea se pune indata in legatura, te va face sa raspunzi in mod cumpanit si plin de raspundere intrebarii ce ti se pune.)
ˇ Ma vad ca toata ziua sunt imprastiat si nu reusesc sa pomenesc numele lui Dumnezeu! - Multi aud mereu despre o cetate si apoi li se intampla sa intre in ea fara sa stie ca aceasta-i cetatea de care a auzit. Frate, toata ziua te gandesti la Dumnezeu si nu stii? A sti de o porunca a lui Dumnezeu si a se ocupa de implinirea ei inseamna a sluji lui Dumnezeu si a te gandi la El. (Chiar daca nu pomenesti numele lui Dumnezeu in mod expres, implinind o porunca data de El, tot pomenire a Lui savarsesti, caci cine lucreaza in curtea unui stapan chiar de nu se gandeste direct la el in mod permanent, il are pe el in slujirea sa.)
ˇ In privinta pomenirii neincetate a lui Dumnezeu, fiecare o poate pe masura sa, dar smereste-te numai!
ˇ Cand nu poti intreba un batran trebuie sa te rogi de trei ori pentru orice lucru si dupa aceasta, ia seama spre ce inclina inima ta macar si cat un fir de par si fa aceasta. Caci e vadita instiintarea si ea se arata neindoielnic inimii.
ˇ Cand ma indoiesc de un lucru daca sa-l fac sau nu, spune-mi ce sa fac? - Cand se iveste trebuinta sa faci un lucru roaga pe Dumnezeu de trei ori cerandu-i sa nu ratacesti si daca ramai in acelasi gand, fa ce-ti spune el caci in acest caz iti vine de la Dumnezeu si nu de la tine. Cand nu dobandesti siguranta, intreaba-i pe Parinti.
ˇ Ceasurile si cantarile sunt predanii bisericesti pentru conglasuirea intregului popor, la fel, la fel in manastiri ele sunt pentru conglasuirea obstii de calugari. Skitiotii insa, nu au nici ceasurile si nu canta nici imnuri, ci savarsesc lucrul de mana si mediteaza, fac cate putina rugaciune de unul singur iar la vecernii skitiotii spun cei doisprezece psalmi spunand la sfarsitul fiecaruia in locul doxologiei: ''Aleluia'' si fac apoi o rugaciune. La fel si noaptea spun doisprezece psalmi iar dupa aceasta se aseaza la lucrul de mana. (Avva Varsanufie) Monahii din Sketis cunosteau numai doua oficii divine: vecernia, dupa apusul soarelui si privegherea. O veghe de noapte de patru ore pana la rasaritul soarelui care in parte consta si din lucrul de mana caruia ii dedicau de altfel intreaga zi. Monahii pahomieni nu lasau din mana acest lucru nici macar la rugaciunea comuna intrucat considerau ca acesta nu imprastie mintea, ci dimpotriva o ajuta sa se concentreze. Skitiotii tineau urmatoarea randuiala: ''Cand te asezi la lucru de mana trebuie sa spui din inima psalmi, iar la sfarsitul fiecarui psalm sa te asezi zicand: ''Doamne, miluieste-ma pe mine ticalosul!'' De esti hartuit de ganduri, adauga: ''Dumnezeule, vezi necazul meu si ajuta-ma.'' Deci, cand ai facut trei randuri de plasa, scoala-te la rugaciune si plecand genunchiul apoi sculandu-te, spune la fel rugaciunea amintita.'' (Sfantul Vasanufie) Metoda este simpla: ea consta din aceea de a intrerupe munca (impletitul plaselor) la mici intervale pentru a ne scula la rugaciune si la inchinarile legate de ea. Astfel Macarie Alexandrinul si ucenicul sau Evagrie facea zilnic o suta de rugaciuni respectiv o suta de ingenuncheri. Aceasta pare sa fi fost regula obisnuita (se gasesc si alte cifre intrucat fiecare isi avea masura sa personala). In timpul lucrului mintea nu lancezea ci era ocupata cu meditatia, adica cu repetarea versetelor scripturistice, chiar psalmi intregi care in acest scop erau memorati pe de rost. Unei astfel de meditati ii urma de fiecare data o scurta rugaciune de impunsatura care era facuta sezand. Aceasta nu era fixa in ce priveste continutul si putea fi schimbata dupa preferinta atunci cand era preluata o anume ''formula''. Nici mai sus numitele ''rugaciuni'' nici aceasta scurta rugaciune de impunsatura nu erau deosebit de lungi si nici nu trebuiau sa fie astfel. ''Cat priveste prelungirea rugaciunii, daca stai in picioare sau daca te rogi neincetat potrivit Apostolului, nu trebuie sa o reiei ori de cate ori te ridici caci mintea ta este le rugaciune toata ziua. (Sfantul Varsanufie)
ˇ La rugaciunile mai lungi exista intotdeauna pericolul imprastierii fiindca scade rapid concentrarea sau si mai rau, demonii seamana in ea neghina lor. ''Stand la rugaciune trebuie sa te rogi sa fii eliberat de ''omul cel vechi'' sau sa zic ''Tatal nostru'', ori sa le faci pe amandoua si apoi sa sezi la lucru de mana. (Sfantul Varsanufie)
