Rugaciunea
ˇ Diavolii ori de cate ori ne vad ca stam la rugaciune, ne stau si ei cu sarguinta impotriva, sadind in mintea noastra cele ce nu trebuie, ca sa ni le aducem aminte sau sa le gandim in vremea rugaciunii. Asa vor ei sa duca mintea in robie, iar rugaciunea noastra sa o faca nelucratoare, desarta si nefolositoare. Caci desarta cu adevarat si nefolositoare este rugaciunea facuta fara frica, fara trezvie si priveghere. (Evagrie Ponticul)40
ˇ Cand te vad dracii ravnind cu adevarat la rugaciune, iti strecoara gandurile unor lucruri asa zise trebuincioase; si dupa putina vreme iti fura amintirea lor, ca miscandu-se mintea spre cautarea lor si neaflandu-se, sa se descurajeze si sa se intristeze foarte. Apoi, cand revine iarasi in rugaciune, ii aduce aminte cele cautate si cele amintite mai-nainte, ca mintea cautand sa le ia la cunostinta, sa piarda rugaciunea, care aduce roade. (Evagrie Ponticul)40
ˇ Cand te va intampina o ispita, sau te va atata o impotrivire, ca sa-ti misti mania spre cel ce-ti sta impotriva, sau sa spui vreo vorba goala, adu-ti aminte de rugaciune si de porunca dumnezeiasca cu privire la ea, si indata se va linisti miscarea fara randuiala din tine.40
ˇ Toate cate le vei face pentru a te razbuna pe fratele care te-a nedreptatit iti vor fi spre sminteala in vremea rugaciunii.(Evagrie Ponticul)40
ˇ Necazul pe care il rabzi cu buna intelegere te va face sa-i afli rodul in vremea rugaciunii. (Evagrie Ponticul)40
ˇ Dorind sa te rogi cum trebuie, sa nu intristezi vreun suflet; iar de nu, in desert alergi. (Evagrie Ponticul)40
ˇ Lasa-ti darul tau, zice, inaintea altarului si plecand impaca-te mai intai cu fratele tau, si apoi venind te vei ruga netulburat. Caci amintirea raului innegreste cugetul celui ce se roaga si intuneca rugaciunile lui. (Evagrie Ponticul)40
ˇ Rugandu-te tu cum trebuie, ti se vor intampla astfel de lucruri incat sa ti se para ca ai dreptate sa te folosesti de manie. Dar nu este nici o manie dreapta impotriva aproapelui. Caci de vei cauta vei afla ca este cu putinta sa randuiesti lucrul bine si fara manie. Deci foloseste-te de tot mestesugul ca sa nu izbucnesti in manie. (Evagrie Ponticul)40
ˇ Uneori stand la rugaciune te vei ruga dintr-odata bine; alteori, chiar ostenindu-te foarte, nu vei ajunge la tinta, ca sa ceri si mai mult, si primind, sa ai un castig care nu-ti mai poate fi rapit. (Evagrie Ponticul)40
ˇ Apropiindu-se ingerul, se departeaza gramada toti cei ce ne tulbura, si mintea se afla in multa odihna, rugandu-se curat. Alteori, amenintandu-se obisnuitul razboi, mintea se lupta si nu poate sa se linisteasca, deoarece s-a amestecat mai-nainte cu felurite patimi. Totusi cerand si mai mult va afla. Caci ''celui ce bate i se va deschide''.(Evagrie Ponticul)40
ˇ De multe ori, rugandu-ma, am cerut sa mi se implineasca ceea ce am socotit eu ca e bine, si am staruit in cerere, silind fara judecata voia lui Dumnezeu; nu i-am lasat Lui ca sa randuiasca mai bine aceea ce stiu ca este de folos. Iar primind, m-am scarbit pe urma foarte, ca n-am cerut mai bine sa se faca voia lui Dumnezeu. Caci lucrul nu mi-a folosit asa cum credeam. (Evagrie Ponticul)40
ˇ Rugaciunea neimprastiata este o intelegere suprema a mintii. (Evagrie Ponticul)40
ˇ Roaga-te mai intai sa te curatesti de patimi; al doilea, sa te izbavesti de nestiinta si de uitare; al treilea, de toata ispita si parasirea. (Evagrie Ponticul)40
ˇ Cere in rugaciune numai dreptatea si imparatia, adica virtutea si cunostinta si toate celelalte se vor adauga tie.(Evagrie Ponticul)40
ˇ Rugandu-te, pazeste-ti cu putere memoria, ca sa nu-ti puna inainte ale sale, ci misca-te pe tine spre gandul infatisarii tale la judecata. Caci de obicei mintea e foarte rapita de memorie in vremea rugaciunii. (Evagrie Ponticul)40
ˇ Cand diavolul cel preaviclean, facand multe, nu poate impiedica rugaciunea dreptului, o lasa pentru putina vreme mai domol si pe urma il razboieste iarasi pe cel ce se roaga. Caci fie ca-l aprinde pe acesta spre manie si asa strica starea lui cea buna dobandita prin rugaciune, fie ca-l atata la placere patimasa si asa ii pangareste mintea. (Evagrie Ponticul)40
ˇ Dupa ce te-ai rugat cum trebuie, asteapta cele ce nu trebuie si stai barbateste pazind rodul tau. Caci spre aceasta ai fost randuit dintru inceput, ca sa lucrezi si sa pastrezi. Asadar, dupa ce-ai lucrat, nu cumva sa lasi nepazit ceea ce ai facut. Iar de nu, n-ai folosit nimic rugandu-te. (Evagrie Ponticul)40
ˇ Tot razboiul ce se aprinde intre noi si dracii necurati nu se poarta pentru altceva decat pentru rugaciunea duhovniceasca. Caci lor le este foarte potrivnica si urata, iar noua foarte mantuitoare si placuta. (Evagrie Ponticul)40
ˇ Cultivam virtutile pentru ratiunile fapturilor si pe acestea le cautam pentru Ratiunea care le-a dat fiinta. Iar aceasta obisnuieste sa se descopere in starea de rugaciune. (Evagrie Ponticul)40
ˇ Starea de rugaciune este o dispozitie nepatimasa, castigata prin deprindere, care rapeste mintea inteleapta spre inaltimea spirituala, prin dragoste desavarsita. (Evagrie Ponticul)40
ˇ Cel ce a atins nepatimirea, inca nu se roaga cu adevarat. Caci poate sa urmareasca niscai cugetari simple si sa fie rapit de istoriile lor si sa fie departe de Dumnezeu. (Evagrie Ponticul)40
ˇ Cand mintea zaboveste in ideile simple ale lucrurilor, inca nu a ajuns la locul rugaciunii. Caci poate sa se afle necontenit in contemplatia lucrurilor si sa flecareasca despre intelesurile lor, care, desi sunt idei simple, dar exprimand vederi de-ale lucrurilor, dau mintii forma si chipul lor si o duc departe de Dumnezeu. (Evagrie Ponticul)40
ˇ Daca vrei sa te rogi, ai trebuinta de Dumnezeu, care da rugaciune celui ce se roaga. Prin urmare cheama-l pe El, zicand: ''Sfinteasca-se numele Tau, vie imparatia Ta'', adica Duhul Sfant si Fiul Tau, Cel Unul nascut. Caci asa ne-a invatat, zicand: ''In Duh si in Adevar se cade sa ne inchinam Tatalui''. (Evagrie Ponticul)40
ˇ Cel ce se roaga in Duh si Adevar, nu-L mai preamareste pe Ziditor din fapturi, ci-L preamareste din El insusi. (Evagrie Ponticul)40
ˇ Daca esti teolog (daca te ocupi cu contemplarea lui Dumnezeu), roaga-te cu adevarat; si daca te rogi cu adevarat, esti teolog. (Evagrie Ponticul)40
ˇ Cand mintea ta, cuprinsa de mult dor catre Dumnezeu, pleaca oarecum cate putin din trup si se departeaza de toate gandurile, care vin din simtire, din amintire, sau din starea umorala, umplandu-se de evlavie si de bucurie, atunci socoteste ca te-ai apropiat de hotarele rugaciunii. (Evagrie Ponticul)4nticul)40
ˇ Duhul Sfant, patimind impreuna cu noi de slabiciunea noastra, ne cerceteaza si cand suntem necurati. Si daca afla numai ca mintea noastra i se roaga cu dragoste de adevar, se salasluieste in ea si alunga toata ceata de ganduri si de intelesuri care o imprejmuiesc, indemnand-o spre dragostea rugaciunii duhovnicesti. (Evagrie Ponticul)40
ˇ Rugandu-te, sa nu dai vreun chip lui Dumnezeu in tine, nici sa nu ingadui mintii tale sa se modeleaza dupa vreo forma, ci apropie-te in chip nematerial de Cel nematerial si vei intelege. (Evagrie Ponticul)40
ˇ Nu vei putea sa te rogi cu curatie pana ce vei fi impletit cu lucruri materiale si tulburat de griji necontenite. Caci rugaciunea este legatura gandurilor. (Evagrie Ponticul)40
ˇ Nu poate cel legat sa alerge, nici mintea ce slujeste patimilor nu poate vedea locul rugaciunii duhovnicesti. Caci este trasa si purtata de gandul patimas si nu va avea o stare neclintita. (Evagrie Ponticul)40
ˇ De te rogi cu adevarat vei afla multa intarire si incredintare si ingerii vor veni la tine ca si la Daniil si-ti vor lumina intelesurile celor ce ti se intampla. (Evagrie Ponticul)40
ˇ Cunoaste ca sfintii ingeri ne indeamna la rugaciune si stau de fata impreuna cu noi, bucurandu-se si rugandu-se pentru noi. Daca suntem prin urmare cu nepasare si primim ganduri potrivnice, ii amaram foarte tare, dat fiind ca ei se lupta atata pentru noi, iar noi nu avem sa ne rugam lui Dumnezeu nici pentru noi insine, ci dispretuind slujba noastra si, parasind pe Stapanul si Dumnezeul acestora, petrecem cu necuratii draci. (Evagrie Ponticul)40
ˇ Psalmodierea potoleste patimile si face sa se linisteasca neinfranarea trupului. Iar rugaciunea face mintea sa-si implineasca propria lucrare. (Evagrie Ponticul)40
ˇ Rugaciunea este lucrarea demna de vrednicia mintii, sau intrebuintarea cea mai buna si mai curata a ei. (Evagrie Ponticul)40
ˇ Psalmodierea este un lucru al intelepciunii variate; iar rugaciunea este inceputul cunostintei nemateriale si simple.(Evagrie Ponticul)40
ˇ Daca te ingrijesti de rugaciune, pregateste-te impotriva navalirii dracilor si rabda cu barbatie biciuirile lor. Caci vor veni asupra ta ca fiarele salbatice si tot trupul ti-l vor chinui. (Evagrie Ponticul)40
ˇ Cel ce are grija de rugaciune curata, va patimi de la draci: ocari, loviri, strigate si vatamari. Dar nu va cadea, nici nu-si va parasi gandul, zicand catre Dumnezeu: ''Nu ma voi teme de rele, caci Tu cu mine esti'' si cele asemenea. In vremea unor astfel de ispite, foloseste-te de rugaciunea scurta si staruitoare. (Evagrie Ponticul) 40
ˇ Daca stai in rugaciune inaintea lui Dumnezeu Atotstiutorul, Facatorul si Proniatorul tuturor, de ce I te infatisezi atat de lipsit de judecata, incat iti uiti de frica Lui cea neintrecuta si tremuri de niste tantari si gandaci? Sau n-ai auzit pe cel ce zice: ''De Domnul Dumnezeul tau sa te temi'', si iarasi: ''De El se infricoseaza si tremura toate, de fata puterii Lui'' si cele urmatoare. (Evagrie Ponticul) 40
ˇ Sa ai in rugaciunea ta ochi neimprastiat si, lepadandu-te de trupul si sufletul tau, traieste prin mintrie Ponticul) 40
ˇ Altui iubitor de Dumnezeu, care-si ocupa mintea cu rugaciunea, umbland prin pustie, i s-au aratat doi ingeri, calatorind impreuna; dar el nu i-a bagat in seama, ca sa nu se pagubeasca de ceea ce-i mai bun. Caci isi amintea de cuvantul Apostolului, care zice: ''Nici Incepatoriile, nici Puterile nu ne vor putea desparti de dragostea lui Hristos''. (Evagrie Ponticul)40
ˇ Rugaciune savarseste acela care totdeauna primul gand al sau ca rod al lui Dumnezeu.40
ˇ Ca monah ce doresti sa te rogi, fugi de orice minciuna si orice juramant. Iar de nu, in zadar iti iei o infatisare care nu ti se potriveste. (Evagrie Ponticul)40
ˇ De vrei sa te rogi in duh, nimic sa nu iei de la trup si nu vei avea nour care sa-ti faca umbra in vremea rugaciunii.(Evagrie Ponticul)40
ˇ Nu cauta sa alungi de la tine saracia si stramtoarea, materiile rugaciunii neimpovarate. (Evagrie Ponticul)40
ˇ Daca te rogi impotriva patimii, sau a dracului care te supara, adu-ti aminte de Cel ce zice: ''Voi alunga pe vrajmasii mei si-i voi prinde si nu ma voi intoarce pana ce nu-i voi nimeri. Asupri-i-voi pe ei si nu vor putea sa stea; cadea-vor sub picioarele mele'', si cele urmatoare. Iar acestea le vei spune cu usurinta, daca te vei inarma cu smerita cugetare impotriva vrajmasilor. (Evagrie Ponticul)40
ˇ Precum vederea neacoperita si tare a soarelui din miezul zilei, cand lumineaza mai viu, nu foloseste ochiului bolnav, asa nu foloseste nici intiparirea rugaciunii suprafiresti si cu adevarat infricosate, care se face in duh, mintii patimase si necurate. (Evagrie Ponticul)40
ˇ Atentia mintii cautand rugaciune va afla rugaciune; caci rugaciunea ii urmeaza atentiei mai mult decat orice altceva. De aceea trebuie sa ne sarguim spre ea. (Evagrie Ponticul) 40
ˇ Lauda rugaciunii nu sta simplu in cantitatea, ci in calitatea ei. Aceasta o arata cei ce s-au suit la templu precum si cuvantul: ''Iar voi, rugandu-va, nu bolborositi'' si urmatoarele. (Evagrie Ponticul)40
ˇ Multe sunt felurile rugaciunii, care de care mai deosebit. Totusi nici una nu este vatamatoare, decat aceea care nu mai este rugaciune, ci lucrare diavoleasca. (Marcu Ascetul)40
ˇ Cand iti aduci aminte de Dumnezeu inmulteste rugaciunea, ca atunci cand Il vei uita Domnul sa-si aduca aminte de tine. (Marcu Ascetul)40
ˇ Nu exista rugaciune desavarsita fara o chemare a mintii. Iar cugetul care striga neimprastiat va fi auzit de Domnul.(Marcu Ascetul)40
ˇ Mintea care se roaga neimprastiat stramtoreaza si frange inima; iar ''inima infranta si smerita Dumnezeu nu o va urgisi''. (Marcu Ascetul)40
ˇ Daca, in vreme ce te rogi, te copleseste trandavia, sau esti suparat in diferite chipuri de pacat, adu-ti aminte de moarte si de muncile infricosate. Dar e mai bine sa te lipesti de Dumnezeu prin rugaciune si nadejde, decat sa te gandesti la lucruri dinafara, chiar daca sunt de folos. (Marcu Ascetul)40
ˇ Roaga-te staruitor la orice lucru, ca unul ce nu poti face nimic fara ajutorul lui Dumnezeu. (Marcu Ascetul)40
ˇ Rugaciunea neimprastiata e semn de iubire fata de Dumnezeu la cel ce staruie in ea. Negrija de ea si imprastierea ei e dovada iubirii de placeri. (Marcu Ascetul)40
ˇ Toate cate le graim sau le savarsim fara rugaciune ni se arata pe urma sau gresite sau vatamatoare, si ne dovedesc lipsiti de cunostinta prin lucrurile care urmeaza. (Marcu Ascetul)40
ˇ Bine este sa tinem porunca cea mai cuprinzatoare si sa nu ne ingrijim de nimic in parte, ca astfel sa nu trebuiasca nici sa ne rugam pentru ceva aparte, ci sa cerem numai imparatia lui Dumnezeu, dupa cuvantul Domnului. Iar daca ne ingrijim de fiecare trebuinta, suntem datori sa ne si rugam pentru fiecare. Caci cel ce face sau se ingrijeste de ceva fara rugaciune nu se afla pe drumul cel bun care duce spre sfarsitul lucrului. Aceasta e ceea ce a spus Domnul: ''Fara mine nu puteti face nimic''. (Marcu Ascetul)40
ˇ Daca ocupi vreodata pozitia intarita a rugaciunii curate, nu primi in acea vreme cunostinta lucrurilor, ridicata in fata ta de vrajmasul, ca sa nu pierzi ceea ce e mai de pret. Caci mai bine este sa-l sagetam cu sagetile rugaciunii, stand inchisi in cetatuia noastra, decat sa stam de vorba cu el, care ne aduce daruri, uneltind sa ne desfaca de rugaciunea impotriva lui. (Marcu Ascetul)40
ˇ Cand ii inchidem mintii toate iesirile cu pomenirea lui Dumnezeu, ea cere o ocupatie care sa dea de lucru harniciei ei. Trebuie sa-i dam deci pe: Doamne Iisuse, prin care isi poate ajunge deplin scopul. ''Caci nimeni nu numeste Domn pe Iisus, fara numai in Duhul Sfant''. Dar asa de strans si de neincetat sa priveasca la acest cuvant in camarile sale, incat sa nu se abata nicidecum spre niscai naluciri. Caci toti aceia care cugeta neincetat la acest nume sfant si slavit in adancul inimii, vor putea vedea odata si lumina mintii. Pentru ca daca e tinut strans in amintire, el arde toata pata de pe fata sufletului, printr-o simtire puternica. ''Caci Dumnezeul nostru este foc mistuitor'' ce arde toata rautatea. Ca urmare Domnul atrage sufletul la iubirea puternica a slavei Sale. Caci zabovind numele acela slavit si mult dorit prin pomenirea mintii in caldura inimii, sadeste in noi numaidecat deprinderea de-a iubi bunatatea Lui, nemaifiind nimic care sa ne impiedice. Acesta este margaritarul cel de mult pret, pe care-l poate agonisi cineva vanzand toata averea sa, ca sa aiba o bucurie negraita de aflarea lui. (Diadoh al Foticeii)40
ˇ Mintea noastra adeseori se simte ingreunata la rugaciune, din pricina marii ingustimi si concentrari a acestei virtuti. Dar imbratiseaza cu bucurie contemplarea si cuvantarea de Dumnezeu, data fiind largimea si libertatea de miscare ce i-o procura vederile dumnezeiesti. Ca sa nu-i dam asadar mintii putinta sa spuna multe, sau chiar sa zboare peste masura, sa ne indeletnicim cel mai mult cu rugaciunea, cu cantarea Psalmilor si cu cetirea Scripturilor, netrecand cu vederea nici talcurile barbatilor invatati, a caror credinta se cunoaste din cuvinte. Pentru ca, facand aceasta, nu lasam mintea sa amestece cuvintele sale in cuvintele harului, precum nu-i ingaduim sa fie furata e slava desarta si sa fie imprastiata de multa placere a vorbariei, ci o pazim in vremea contemplatiei in afara de orice lucrare a inchipuirii i facem prin aceasta ca aproape toate cugetarile ei sa fie intovarasite de lacrimi. Caci odihnindu-se in ceasurile de linistire (isihie) si indulcindu-se mai ales cu dulceata rugaciunii, nu numai ca se va elibera de neajunsurile mai sus pomenite, ci va prinde si mai multa putere spre a se da cu agerime si fara osteneala contemplatiilor dumnezeiesti, sporind totodata cu multa smerenie in darul deosebirii. Dar trebuie sa stim ca este si o rugaciune mai presus de orice largime. Aceasta insa e proprie numai acelora care sunt plini in toata simtirea si incredintarea lor de darul Duhului Sfant. (Diadoh al Foticeii)40
ˇ Cand sufletul e plin de belsugul rodurilor sale firesti, isi face cu glas mai mare si cantarea de psalmi si vrea sa se roage mai mult cu vocea. Dar cand se afla sub lucrarea Duhului Sfant, canta si se roaga intru toata destinderea si dulceata, numai cu inima. Starii de suflet celei dintai ii urmeaza o bucurie amestecata cu inchipuiri, iar celei din urma, lacrimi duhovnicesti si dupa aceea o multumire iubitoare de liniste. Caci pomenirea, ramanand fierbinte din pricina glasului domol, face inima sa izvorasca anumite cugetari inlacrimate si blande. Atunci se pot vedea cum se seamana semintele rugaciunii cu lacrimi in pamantul inimii, in nadejdea bucuriei secerisului ce va urma. Totusi, cand suntem apasati de multa tristete, trebuie sa facem cantarea rugaciunii cu un glas putin mai mare, lovind sufletul cu sunete, in nadejdea bucuriei, pana ce nourul acela greu va fi imprastiat de valurile melodiei. (Diadoh al Foticeii)40
ˇ Cand inima primeste cu o oarecare durere fierbinte sagetaturile dracilor - incat ii pare celui razboit ca primeste chiar sagetile insesi,- sufletul uraste cu amar patimile, ca unul ce se afla la inceputul curatirii. Caci daca nu s-ar indurera mult de nerusinarea pacatului, nu ar putea sa se bucure imbelsugat de bunatatea dreptatii. Cel ce vrea prin urmare sa-si curateasca inima sa o incalzeasca necontenit cu pomenirea Domnului Iisus, neavand decat acest cuget si acest lucru, fara incetare. Caci cei ce vreau sa se lepede de putreziciunea lor nu se cade ca uneori sa se roage, iar alteori nu, ci pururi sa petreaca cu rugaciune in pazirea mintii, chiar daca s-ar afla undeva afara de casa de rugaciune. Caci precum cel ce vrea sa curateasca aurul, daca lasa sa inceteze oricat de scurta vreme focul din cuptor, face sa se aseze iarasi zgura pe aurul curatit, asa si cel ce uneori pomeneste pe Dumnezeu, alteori nu, pierde prin intrerupere ceea ce se socoteste sa castige prin rugaciune. E propriu barbatului iubitor de virtute sa tina pururi pamantul inimii in focul pomenirii lui Dumnezeu, ca asa, curatindu-se raul putin cate putin sub dogoarea bunei pomeniri, sufletul sa se intoarca cu desavarsire la stralucirea sa fireasca, spre si mai multa slava. (Diadoh al Foticeii)40
