Întru aceastã zi, Învãtãturã despre osteneala cea pentru Împãrãtia Cerurilor. Sa nu va leneviti, fratilor, de a voastra mantuire, nici sa petreceti cu dobitoacele, fara de infranare mancand si band, ca nu spre aceasta viata ne-a ales pe noi Hristos, ci la Imparatia Cereasca ne-a chemat si porunca ne-a dat noua, pe care, facand-o, vom intra intr-insa. Pentru ca prin multe incercari se cade noua a intra in Imparatia Cerului si cei ce se nevoiesc o rapesc pe ea. Ca nevointa aceea sileste pe Dumnezeu si ne daruieste viata, ca El stie inimile noastre, daca ne ostenim pentru Dansul cu adevarat, in rugaciuni si in privegheri, alergand la Biserica sa slavim pe Dumnezeu, Facatorul nostru, Care la mostenirea ingereasca ridica pe oamenii cei ce slujesc Lui si se ostenesc pe ei insisi pentru Dumnezeu, si trec cu vederea viata aceasta de putina vreme. Ca acestia cunoscuti sunt lui Dumnezeu. Ca si singuri stiti Apostolul Pavel, care zice ca cei nedrepti nu vor intra in Imparatia lui Dumnezeu, nici desfranatii, nici sodomitii, nici talharii, nici clevetitorii, nici cei ce iau mita. Ca cel ce s-a incurcat intru acestea cu greu este si a se numi macar crestin, dar sa mai astepte inca si mila de la Dumnezeu.
Întru aceastã zi, cuvânt al Preacuviosului Pãrintelui nostru Efrem Sirul, despre pocãintã si viata cea desfrânatã. Domnul nostru Iisus Hristos si Dumnezeul nostru zice in Sfintele Evanghelii: "Deci, si voi fiind gata ca in ceasul in care nu ganditi, Fiul Omului va veni." (Luca, 12,40). Nevoiti-va a intra prin poarta cea stramta, care duce la viata. Sa calatorim pe calea aceasta, fratilor, ca viata vesnica sa mostenim. Calatoriile sunt cu necazuri, dar odihna este fericita. Calatoriile acestea sunt cu intristare, dar rasplatirea este cu bucurie. Calatoriile acestea sunt stramte, dar salasul este desfatat. Calatoriile acestea sunt: pocainta, ajunarea, rugaciunea, umilinta, privegherea, smerita cugetare, saracia cea duhovniceasca, defaimarea trupului, ingrijirea sufletului, culcarea pe jos, nespalarea, foamea, setea, mancarea uscata, goliciunea, milostenia, lacrimile, plansul, suspinarile, plecarea genunchilor, necinstirile, gonirile, rapirile, osteneala cu mainile, primejdiile, a fi defaimati si a rabda, a fi urati si a nu ura, a patimi rele si cu bine a rasplati, a lasa datornicilor datoriile, a ne pune sufletul pentru prieteni iar, mai pe urma de toate, a ne varsa sangele pentru Hristos, cand vremea va cere. Acestea sunt calatoriile portii cele stramte si ale caii celei necajite, care are rasplatirea cea fericita: Imparatia Cerurilor.
Iar poarta care duce la pierzare, este larga si calea desfatata. Si umbletele pe aceasta cale sunt, aici, in lumea aceasta, adica, de bucurie facatoare, iar acolo, de mare scarba. Aici usoare, iar acolo grele si dureroase. Aici se arata ca niste lucruri de nimic, iar acolo ca niste fiare salbatice, care musca pe cei ce le savarsesc si nu se pocaiesc, dupa cuvantul Proorocului: "Cutremur i-a cuprins pe ei acolo, dureri ca ale celei ce naste" (Ps.47,6). Iar rautatea vietii acesteai, adica umbletele caii celeilalte, pe care si Apostolul, in parte, le-a numarat, sunt: desfranarea, inversunarea, slujirea la idoli, otravirea, vrajba, cearta, pofta, mania, bataia, invidia, petrecerile, strigatele, cantecele lumesti, fluieraturile, jocurile, scaldaturile, hainele cele moi, pranzurile cele scumpe, bataile din palme, galcevile, somnul cel fara grija, ura dintre frati, grairea de rau. Iar lucrul cel mai rau, decat toate, este nepocainta si a nu ne aduce aminte niciodata de iesirea, cea din urma, din viata.
Acestea sunt calatoriile caii celei cumplite, pe care multi sunt cei ce calatoresc. Dar si salasul cel cuvenit lor il vor afla. In locul desfatarii, foame; in locul betiei, setea; in locul odihnei, chinul; in locul rasului, tanguirea; in locul alautei, plangerea; in locul ingrasarii trupului, viermele; in locul jocurilor, a fi impreuna cu dracii; in locul mestesugurilor dracesti, intunericul cel mai dinafara si gheena focului si cele asemenea acestora. In ziua cea infricosata a Judecatii, se va cere de la fiecare de a pazit si dreapta marturisire a credintei, neintinata de eresuri, precum a marturisit-o cand a zis: "Ma lepad de Satana si de toate lucrurile lui." Acestea si cele asemenea acestora se vor cere de la tot crestinul, in ceasul cel infricosat al cercarii. La care, ajuta-ne, Doamne, sa nu fim osanditi. Ca Tie se cuvine slava in veci! Amin.
