dar care, parandu-i rau de milostenia sa a cazut si a murit.
Deci, i-a zis lui prietenul: "Daca nu asculti cuvintele mele si cele spre mantuirea ta nu le primesti, eu iti voi da tie alt sfat." Iar acela a zis: "Care ? Si in ce fel ?" Iar adevaratul milostivitor i-a raspuns: "Sa vii, impreuna cu mine, la biserica si sa zici: Nu sunt eu, Doamne, cela ce am facut milostenia, ci este milostenia acestuia. Si eu iti voi da tie treizeci de litre de aur." Si acela a fagaduit ca asa va face. Deci, venind la biserica si aurul in maini primindu-l, i s-a jurat precum ii spusese lui si, iesind prin usile bisericii, indata cazand, a murit. Si i-a cuprins frica si cutremur pe toti care s-au aflat acolo, de grabnica osanda a Judecatorului celui drept.
Deci, clericii sfatuiau pe stapanul aurului sa-si ia ce era al sau, iar aceasta s-a lepadat de el, zicand: "Sa nu-mi fie mie nici gand a primi una ca aceasta, pentru ca, ceea ce am daruit Domnului Dumnezeului, a Aceluia este si intru vistieriile cele de sus s-a scris, cum dar, pot eu sa-l am pe el in a mea stapanire ? Ca asa de napraznic au murit si Anania, impreuna cu femeia lui Safira, cand au dat lui Dumnezeu pretul tarinii lor, pentru ca ascunsesera o parte din pret. Ca Dumnezeu nu se amageste, nici nu se defaima." Deci, auzind, toti s-au folosit si au dat saracilor cele treizeci de livre de aur ale mortului.