Si, dupa ce oamenii sai au adormit, atunci de trei ori Fericita, parasind totul, a fugit, pe ascuns, si a intrat in lunca ce se afla acolo, unde a ramas multi ani, atata incat pielea trupului ei s-a facut vartoasa, din cauza muscaturilor tantarilor. Apoi, s-a dus la un schit, unde erau multi sfinti parinti, spunand ca este famen si ca se numeste Dorotei. Iar cuviosul Macarie, ce se afla acolo, a primit-o pe ea si i-a dat chilie, intru care inchizandu-se, de trei ori Fericita se ruga lui Dumnezeu, ziua si noaptea.Insa tatal sau Antemie avea si alta fiica, mult patimind de duh necurat si, pentru aceasta, a trimis-o la parintii schitului, ca sa o vindece; iar despre fiica lui, Apolinaria, a obosit cautand-o si mai mult nu mai intreba de ea. Deci, parintii au trimis pe cea indracita la sora ei, care se arata ca se numeste Dorotei. Si in putine zile, tanara bolnava s-a slobozit de drac si a fost trimisa de parinti la tatal ei, sanatoasa. Insa, dupa catava vreme, a inceput tanara a parea ca ar fi insarcinata, iar tatal ei, socotind ca a ramas grea de la Dorotei, a trimis indata calareti grabnici si l-au adus pe el inaintea sa.
Atunci Sfanta aratandu-se prin oarecare semne, ca este fiica lui Antemie, i-a facut pe toti sa se minuneze si sa se inficoseze si, mai ales, pentru minunea ce se facuse chiar cu sora ei. Dupa aceasta, ramanand putine zile cu parintii sai, s-a intors la chilia sa, fara sa afle cineva de ceea ce se facuse. Iar, dupa sfarsitul ei, s-a cunoscut, de monahi, ca este femeie, de care lucru toti s-au inspaimantat si s-au indemnat sa multumeasca lui Dumnezeu.
Întru aceastã zi, cuvânt din Limonar, despre minunea ce s-a fãcut la copiii ce au slujit Sfânta Liturghie.
Si si-au pus lor, pe unul, in randuiala preoteasca si, pe alti doi copii, cu randuiala de diaconi. Deci, au venit la o piatra, ca langa piatra se jucau, si pe piatra, ca pe un altar, au pus painile, iar intr-un pahar de piatra, vinul. Inca si inaintea adunarii stateau deoparte si de alta ca niste diaconi. Unii graiau proscomidia, iar unii, cu braiele, ca si cu niste orare incingandu-se, umbreau, ca si cu niste ripide si ziceau ecteniile. Iar cel ce se afla cu nume de preot stia sfanta slujba, de vreme ce era obicei ca in biserica copiii sa stea inaintea preotilor la sfintele adunari si mai intai, dupa cler, sa se impartaseasca cu Sfintele Taine, ale lui Hristos, Dumnezeul nostru. Iar in anumite locuri, inca, era obiceiul de cantau copiii raspunsurile Sfintei Liturghii. Pentru aceea, erau copiii obisnuiti cu slujba, ca cei ce auzisera cinstitele vosglasuri.
Deci, dupa ce copiii au facut toate dupa obiceiul bisericesc, mai inainte de a frange painea si mai inainte de a gusta dintr-insele, s-a pogorat foc din cer si a mistuit toate cele ce erau inainte si a ars piatra toata, incat n-a mai ramas nici locul pietrii aceleia pe care, adica, au jertfit. Iar copiii, vazand ceea ce se facuse, de frica, au cazut la pamant si, cu putin, n-au murit, ca nu se puteau misca de la pamant. Si nemergand ei acasa, la vremea in care aveau ei obiceiul sa mearga, in spaima zacand intinsi la pamant, au iesit parintii lor din sat, ca sa vada pentru ce ei n-au venit la vremea randuita. SI au aflat copiii zacand la pamant, si nimeni dintre dansii nu putea sa graiasca. Deci, vazandu-i mai mult morti si in mare primejdie, fiecare parinte si-a dus acasa copilul si se intrebau din pricina amortirii lor si nu puteau sa afle. Si macar ca de multe ori ii intrebau pe ei, pana la noaptea urmatoare, n-au putut sa dobandeasca raspuns. Dar, incet-incet, copii, aducandu-si aminte, le-au spus lor toate cate se petrecusera si, luand la parintii lor, au iesit si le-au aratat locul unde s-a facut minunea aceea preaslavita si semnul focului ce se pogorase din cer. Si, incredintandu-se parintii de aceasta, au mers in cetate si au spus toate episcopului. Iar acela s-a minunat de lucru ce i s-a vestit si a iesit la locul acela, impreuna cu clerul sau, si cercetand pe copii si auzind de la dansii ceea ce se facuse si semnul cerescului foc vazandu-l, a dat slava lui Dumnezeu. Si pe copiii aceia, pe toti, indata i-a trimis pentru o vreme, la manastire. Apoi, impodobind locul acela, a intemeiat acolo o manastire, iar deasupra, unde s-a pogorat focul punand altarul, a facut biserica.
Întru aceastã zi, chemarea Sfântului Ioan Gurã de Aur, pentru întâmpinarea Domnului la Iordan.