Deci, dupa ce l-a botezat si dupa sfarsitul Dumnezeiestii Liturghii, a venit indata copilul la stapanul sau, tinandu-si faclia aprinsa si i-a zis lui domnul sau: "Mergi de cheama pe cel ce te-a botezat pe tine." Iar copilul, mergand, a aflat pe preot ingrijind Sfintele Daruri si, intorcandu-se, a zis stapanului sau: "Nu este acum, stapane, cel ce m-a botezat pe mine." Si i-a zis stapanul: "Cum de a iesit atat de repede?" Si iarasi a zis copilului: "Mergi de cheama pe cel ce te-a botezat pe tine." Iar copilul, iarasi mergand, a aflat pe preot acoperind Sfintele Daruri. Si, intorcandu-se a zis stapanului sau: "Nu este acum, stapane, cel ce m-a botezat pe mine." Si a zis stapanul: "Nu a putut iesi atat de repede." Si iarasi a zis copilului: "Mergi de cheama pe cel ce te-a botezat." Iar copilul mergand, a vazut pe preot si i-a spus Stapanului: "Nu este acolo cel ce m-a botezat." Deci, s-a mirat domnul si a zis catre alta sluga: "Mergi de cheama pe preot." Iar sluga mergand, l-a aflat pe el ispravind de ingrijit Sfintele Daruri si l-a chemat pe el. Iar dupa ce a venit, a zis stapanul catre copilul cel botezat: "Cum de ai zis tu ca nu este acolo cel ce te-a botezat? Cine dar este acesta?" Iar copilul a zis: "Cu adevarat, Stapane, nu m-a botezat pe mine acesta, ca cel ce m-a botezat avea fata ca un fulger si stralucea ca soarele si acela a facut domnezeiasca slujba. Iar cand slujea acel infricosat preot, acest preot, sta afara, inaintea bisericii, legat cu lant de fier peste grumajii goi, de maini si de picioare. Si-l tineau pe el doi vineti buzati si groaznici, pana ce acela cu chipul luminos a sfarsit dumnezeiasca Liturghie. Si inca era el in biserica atunci, cand am venit eu la tine, stapane, si tu m-ai trimis sa-l chem pe el." Si acestea auzindu-le domnul, s-a mirat si frica l-a cuprins pe el pentru cele ce se ziceau de catre copil.
Deci, luand de mana pe preot, l-a dus pe el in camara sa si i-a zis lui: "Ce sunt acestea, pe care le spune copilul." Iar preotul, cazand la picioarele domnului aceluia, cu lacrimi, a zis: "De vreme ce Domnul Dumnezeul meu n-a tainuit de stapanul meu cele despre mine, ii voi spune adevarul: Eu stapane al meu, cand eram la locul si patria mea, fiind ispitit de vrajmasul sufletelor noastre, am cazut in pacat. Si instiintandu-se episcopul meu, mi-a dat mie canon ca sa nu ma mai ating de cele preotesti. Insa eu, sarac fiind si fara de popor neputand trai, am venit aici si tu stapanul meu, milostivindu-te spre strainatatea si saracia mea, m-ai primit pe mine in casa ta. Iar eu, ticalosul, calcand constiinta mea si canonul cel dumnezeiesc nepazind si vesnicele si infricosatele munci uitandu-le, am slujit pana astazi. Insa, de vreme ce Dumnezeu a descoperit cele despre mine, nu mai sunt vrednic de acum nici sa privesc la tine, stapanul meu."
Deci, acestea auzind domnul acela i-a zis lui: "Omule, mai de folos iti era tie sa-ti ceri painea ta, decat, pentru viata aceasta vremelnica, sa calci porunca lui Dumnezeu, indraznind la cele de neatins si infricosate, ca despre acestea zice dumnezeiescul Apostol, ca ingerii doresc sa priveasca, dar tu cum ai indraznit, nevrednic fiind?! Insa de vreme ce iubitor de oameni este Dumnezeu si primeste pe cel ce se pocaieste cu adevarat, mergi, dar la o manastire si mult sa te caiesti in cealalta vreme a vietii tale, ca sa-ti fie tine milostiv Domnul, pentru o necuratie ca aceea a ta. Ca nu este alt pacat mai rau, afara de acela cand preotul, nevrednic fiind, indrazneste a sluji tainele lui Dumnezeu." Si acestea zicand, l-a trimis pe dansul la manastire. Dumnezeului nostru marire, acum si pururea si in vecii vecilor! Amin.
