Icoana Maicii Domnului „Bucurie neașteptată”
Un tânăr ce era stăpânit de o grea patimă trupească, dar care avea
evlavie către Maica Domnului, s-a rugat într-o zi înaintea icoanei
Maicii Domnului, înainte să meargă să păcătuiască din nou.
Icoana Maicii Domnului „Bucurie neașteptată” este prăznuită pe 9 decembrie, 25 ianuarie și 1 mai.
Icoana Maicii Domnului „Bucurie neașteptată” este pictată în amintirea
unei minuni săvârșite în fața icoanei Preasfintei Născătoare de
Dumnezeu.
Un tânăr ce era stăpânit de o grea patimă trupească, dar care
avea evlavie către Maica Domnului, s-a rugat într-o zi înaintea icoanei
Maicii Domnului, înainte să meargă să păcătuiască din nou. Terminându-și
rugăciunea și, ridicând privirea către icoană, a văzut că Pruncul Iisus
avea răni pe mâini și pe picioare din care curgea sânge. Privind mai
atent el a observat că și chipul Maicii Domnului se mișca, fiind ca și
viu.
Îngrozit de ce vedea, el a exclamat: O, Preasfântă Maică, cine a făcut aceasta?
Atunci, Maica Domnului din icoană i-a glăsuit: Tu și ceilalți păcătoși, prin păcatele voastre, răstigniți pe Fiul meu încă o dată.
Conștientizând adâncul păcătoșeniei sale, tânărul ceru milă
prin rugăciuni stăruitoare cu lacrimi către Preasfânta Fecioară și
Mântuitorul Hristos. El a rostit: O, Stăpână, să nu fie mai
presus păcatul meu decât bunătatea ta neasemuită! Tu eşti nădejdea
păcătoşilor. Roagă pe Fiul tău să-mi vină în ajutor!
Maica Domnului a rostit de două ori o rugăciune către Pruncul Hristos, vreme în care El a rămas neclintit, dar după aceea a răspuns rugăciunii stăruitoare a Maicii Sale: Voi
îndeplini cererea voastră. Pentru rugăciunea voastră, păcatele acestui
om sunt iertate. Lasă-l, în semn de iertare, să-mi sărute rănile.
Păcătosul iertat, în faţa căruia s-a arătat nesfârșita milă a Maicii
Domnului, în chip minunat, s-a ridicat şi a sărutat rănile Mântuitorului
cu bucurie nespusă. Din acel moment, el a dus o viaţă curată şi cucernică. A primit bucuria neașteptată a iertării păcatelor sale.
Această minune este consemnată de Sfântul Dimitrie al Rostovului în cartea sa „Lâna rourată”.
Un credincios, inspirat fiind, a zugrăvit icoana Maicii Domnului
„Bucurie Neaşteptată", în următorul fel: icoana Maicii Domnului se află
în biserică, iar lângă ea este pictat un tânăr îngenuncheat la
rugăciune. Preasfânta Născătoare de Dumnezeu are privirea întoarsă spre
tânăr, iar Pruncul Iisus este înfățișat cu răni pe mâini și pe picioare.
De obicei, în josul icoanei sunt scrise cuvintele de la începutul
istorisirii: „A fost cândva un om păcătos...".
Această icoană făcătoare de minuni din Rusia este cunoscută ca
vindecătoare de diferite boli fizice și psihice, dar și ca alungătoare a
tristeții și ajutătoare a celor stăpâniți de patimi trupești.
Sf. Ana, mama Sf. Pr. Samuel; Sf. Ștefan cel Strălucit; Sf. Sofronie, arhiepiscopul Ciprului
• Pomenirea Zămislirii Sfintei Ana, mama Preasfintei Născătoare de Dumnezeu
Sfinţii drepţi părinţi loachim şi Ana au
fost lipsiţi de copii vreme de cincizeci de ani ai căsniciei lor, iar la
bătrîneţele lor s-a pogorît la fiecare din ei în parte Arhanghelul
Domnului, Gavriil şi le-a vestit că a auzit Dumnezeu rugăciunile lor şi
că vor naşte o fiică pe care o vor numi Maria. Apoi a zămislit Sfînta
Ana împreună cu soţul ei, în felul firesc al oamenilor, şi după nouă
luni a născut prunc de parte femeiască, pe fiica cea binecuvîntată de
Dumnezeu şi de toate neamurile de oameni de pe pămînt, pre Preasfânta
Fecioară Maria, de Dumnezeu Născătoarea. (Despre a cărei sfântă viaţă a
se vedea mai multe la ziua de 9 ianuarie).
• Pomenirea Sfintei Ana, mama Sfântului Proroc Samuel
Ea a fost soţia lui Elcana din Ramataim
Ţofim adică Arimateea (I Regi 1: 1-2). Ana, fiind stearpă nu putea avea
copii, şi din această pricină plîngea cu amar înaintea lui Dumnezeu. Dar
Domnul Atotmilostivul a căutat cu milostivire asupra ei şi a ridicat de
la ea sterpciunea, văzînd plînsul, zdrobirea şi rugăciunea inimii ei.
Ana de aceea 1-a născut pe fiul Samuel şi 1-a închinat de mic Domnului
pentru totdeauna, aşa cum şi făgăduise mai înainte. Iar Samuel s-a făcut
povăţuitor mare poporului lui Israel şi proroc, ungînd poporului doi
regi, pe Saul şi pe David. Sfînta Ana, maica prorocului Samuel, a cîntat
o cîntare de slavă şi de biruinţă lui Dumnezeu, un imn minunat întru
frumuseţea şi înţelepciunea cuvintelor, care şi astăzi se cîntă la
Slujbele Sfintei Biserici (I Regi 2:1).
• Pomenirea Sfântului Ştefan cel Strălucit [care a trăit în biserica Sfîntului Antipa]
Acest plăcut al lui Dumnezeu s-a născut
şi a crescut la Constantinopol în casa părinţilor lui, Zaharia şi
Theofana. Tatăl lui a fost preot al Bisericii Celei Mari [Sfânta Sofia]
în vremea Patriarhului Metodie. Pe cînd 1-a purtat în pîntece, maica sa
nu s-a hrănit decît cu pîine şi cu apă, iar cînd s-a născut copilul,
s-a văzut că pe pieptul lui străluceşte o cruce de lumină. Din această
pricină, precum şi din marea curăţie a vieţii lui, lui Dumnezeu plăcute,
el s-a numit „Cel Strălucit”. În vîrstă ajungînd de optsprezece ani, el
s-a închis într-o chilie de lîngă Biserica Sfîntului Apostol Petru,
dăruindu-se acolo tuturor asprelor nevoinţe sihăstreşti de metanii, post
şi rugăciune. Odată s-a arătat lui Sfîntul Apostol Petru şi i-a zis:
„Pace ţie, fiul meu. Bun început ai pus tu vieţii tale. Domnul să te
întărească pe tine”. În urma acestei vedenii, el a mers şi s-a sălăşluit
vreme de mulţi ani la o chilie de lîngă Biserica Sfîntului Mucenic
Antipa. Acesta s-a arătat şi el Sfîntului Ştefan şi 1-a întărit,
zicîndu-i: „Cunoaşte că nu te voi părăsi niciodată”. Sfîntul Ştefan a
adăugat atunci nevoinţelor lui, noi nevoinţe şi ostenelilor lui, noi
osteneli. Mîncarea lui era numai de două ori pe săptămînă şi atunci doar
puţine legume nesărate. Acest bărbat dumnezeiesc a vieţuit vreme de
cincizeci şi cinci de ani numai pentru dragostea Împărăţiei lui Hristos
Domnul, strămutîndu-se la odihna Domnului lui la anul 829, în vîrstă
fiind de şaptezeci şi trei de ani.
• Pomenirea Sfântului Sofronie, Arhiepiscopul Ciprului
Sfîntul Sofronie s-a născut şi a crescut
în Insula Cipru. Din pricină că era bărbat foarte învăţat şi împodobit
cu viaţă foarte sfîntă, mai cu seamă cu virtutea milostivirii, el a fost
înălţat episcop în urma Sfîntului Damian. Păstorind cum se cuvine
Biserica lui Dumnezeu şi plăcîndu-I Lui întru toate, Sfîntul Sofronie
s-a săvîrşit cu pace în veacul al şaselea.
Cântare de laudă la Zămislirea Presfintei Născătoare de Dumnezeu de către Sfânta Ana
O, Stăpîne Atotslăvite Doamne,
Minunat în putere,
Cela Ce eşti Îndelungmilsotiv către toată zidirea,
Tu pe cei mîndri pogori şi înalţi smeriţii,
Pe slab nu îl stingi, ci să trăiască îl faci!
După a Ta minunată Purtare de Grijă pre toţi mîntuieşti,
După al Tău Sfat din veac şi Pronie eternă.
Tu binecuvînţi pămîntul să rodească bogat,
Iar cu cuvîntul pecetluieşti al femeii sterp pîntec.
De la cea care naşte Tu pruncul poţi să-l iei,
Şi poţi dărui prunci femeii celei sterpe.
Tu sterpei Ana, dreptei maici, prunc îi ai dăruit,
Pre Sfînta Fecioară Maria de Dumnezeu Născătoarea.
Pe cea dispreţuită ai ridicat-o din tină
Şi coroană slăvită ai pus pe fruntea ei.
Tu mai presus de-a ei rugă ai miluit-o pre dînsa,
Bătrîna dorind prunc, plinit-ai dorirea ei.
Pecetea sterpiciunii de la ea
Tu ai rupt-o,
Şi trupul ei cel mort cu viaţă ai înviat.
Tu i-ai dăruit prunc pe Fecioara Maria,
Cea mai frumoasă între femeile de pe pămînt.
Tu ei i-ai dăruit prunc de parte femeiască,
Pre Sfînta Preacurata Născătoare de Dumnezeu!
Ea Fiică i-a fost maicii, dar şi Maică,
Căci dintru ea S-a născut Domnul Dumnezeu.
După al Tău Sfat din veac şi Sfînta Proniere,
Tu toate le poţi Doamne, Sfînt este Numele Tău!
Tu toate le plineşti spre-a noastră mîntuire,
Spre slava cea mare a poporului Tău!
Deci, ziua aceasta, o praznuim ca aducere aminte a zamislirii Maicii lui Dumnezeu in pantecele maicii sale, Sfanta si dreapta Ana, zamislire binevestita, pe pamant parintilor ei si oamenilor, printr-un inger. Acest lucru l-a facut Dumnezeu, Care din nimic le-a infiintat pe toate, desteptand pantecele cel sterp, spre aducere de rod si pe cea care imbatranise fara de copii, maica nascatoare de copii, cu preaslavire a lucrat-o, sfarsit vrednic al cererii celei drepte a dreptilor ei parinti, pe Fecioara daruind-o, dintru care Insusi Dumnezeu avea sa vina in trup, spre cea de a doua nastere a toate cate sunt.
Ca asa a binevoit Dumnezeu ca niste parinti, intelepti si mijlocitori ai oamenilor, sa nasca fiica pe cea aleasa din toate neamurile, si dinainte hotarata, mai inainte de veci. Si se face acest sobor intru cinstita casa a Nascatoarei de Dumnezeu ceea ce este in Svorani, aproape de preasfanta ei biserica.
Intru aceasta zi, invatatura la zamislirea Preasfintei de Dumnezeu Nascatoarei.
Drept aceea, cu bucurie sa alergam la biserica ei, la rugaciune cu frica sa stam si Usile cerestii camari sa le deschidem, cu priveghere, cu rugaciuni, cu milostenie si cu post sa ne impodobim. Si asa, sa petrecem cu cinste, praznuind cu bucurie cinstita zi de astazi, zamislirea Preacuratei, pentru ca ea neincetat roaga pentru noi pe Fiul ei si Dumnezeul Nostru. Sa praznuim, nu numai noi singuri indestulandu-ne, ci si pe saraci miluind, pe flamanzi hranind, pe insetati adapand, pe cei goi imbracand, precum Domnul a zis: "Fiti milostivi, precum Domnul a zis: "Fiti milostivi, precum si Tatal vostru cel ceresc milostiv este". Sa urmam, deci, fecioarelor celor intelepte, carora le-a zis Domnul: "Intrati in camara cea cereasca, pentru ca, strain vazandu-ma, m-ai miluit si flamand fiind, m-ati hranit si, insetat, m-ati adapat". Au doar, fratilor, pe Insusi Hristos l-au hranit, sau l-au adapat? Ba nu, ci pe cei ce umbla in lumea aceasta si cer intru numele Domnului; drept aceea si de Imparatia Cerurilor s-au invrednicit.
Rogu-va, dar, pe voi sa fugim si de gheena si de Judecata cea fara de veste. Pentru ca nu stim in care ceas sufletul se va desparti de trup, noi aflandu-ne ori mancand, ori band, umbland sau sezand. Drept aceea, sa avem in tot ceasul pocainta, milostenie, blandete, infranare si asa sa rugam pe Stapanul Hristos, Care poate sa ne miluiasca pe noi. Inca sa ne aducem aminte de marele pastor, cel cu gura de aur, care a zis: "O, fratilor, acestea pentru noi sunt facute, iar nu noi pentru dansele."
Sa nu va intoarceti si sa nu va fie urat de biserica, nici sa va invatati la desertaciuni, ca sa nu se umple cu noi gheena, impreuna cu cei ce au cazut din slava Domnului. Drept aceea iubitilor frati, sa ne nevoim la rugaciune totdeauna, cu curatie, la biserica sa mergem la toate praznicele Domnului nostru Iisus Hristos si la ale Preacuratei Maicii Sale, ca, la sfarsit, sa ne invrednicim a auzi glasul Lui cel prea dorit si prea dulce: "Veniti binecuvantatii Parintelui Meu, de mosteniti imparatia cea gatita voua". Caruia se cuvine slava in veci! Amin.
Intru aceasta zi, pomenirea Sfintei Proorocite Ana, mama lui Samuil Proorocul (sec. XXII i.Hr.)
Deci, Ana mult se ruga lui Dumnezeu, dar nimic nu se schimba, desi poruncile cele din Legea Veche le pazea pururea, fara lenevire. Ca asa, uneori, sfintii dobandesc cererile tarziu, si cu incetul, de la Dumnezeu.
Deci, odata, Ana suindu-se dimpreuna cu barbatul sau la Silo, unde era Chivotul si Cortul lui Dumnezeu Atottiitorul, ca sa aduca jertfa prin mana lui Eli preotul, si savarsindu-se jertfele, a primit de la altar o singura parte din jertfe, pentru ca nu avea fiu sau fiica, pe cand celelalte femei cu copii au primit cate doua parti. Si, macar ca pentru aceasta mult s-a intristat, ea nu s-a desnadajduit, nici nu s-a tulburat fata ei. Dar ce a facut? Slobozind pe barbatul ei acasa, a ramas singura in Casa Domnului, si, aruncandu-se la pamant, se ruga in acest chip: "Doamne, Dumnezeul parintilor mei, daca milostiv vei cauta spre mine, roaba ta si spre defaimarea mea, si-mi vei da mie rod din pantece, Tie pe dansul il dau ca sa-ti slujeasca in toate zilele vietii lui". Si ce a facut Dumnezeu? A trecut oare cu vederea rugaciunea ei? Ci, fiindca Dumnezeu a vazut pe Ana ca nu se departeaza de la Cortul Sfant, ci se roaga si staruieste, i-a fagaduit nu numai ca-i va da ei rod din pantece, ci mai inainte i-a spus si numele celui ce-l va naste.
Si de acolo, luand deplina incredintare, s-a intors acasa, saltand si bucurandu-se. Si, luand in pantece, a nascut pe Proorocul Samuil. Si, dupa ce l-a intarcat, s-a suit impreuna cu el la Silo si a cazut la Domnul Dumnezeu, dandu-I multumita. Si a binecuvantat-o pe ea batranul Eli preotul, zicand: "Sa-ti dea tie Domnul alt rod din pantece, in locul lui Samuil, fiul tau?" Si si-a luat pe fiul ei si s-a pogorat la casa ei, pentru ca era el foarte mic. Iar dupa ce s-a facut mai mare, ca de trei ani, luandu-l pe el de mana, l-a suit in biserica Domnului Atottiitorul si, aducand cuvenita multumita Domnului, l-a dat pe fiul ei in mainile lui Eli preotul. Si, facandu-i lui o haina bisericeasca, un efod, adica un stihar mic, copilul slujea Domnului. Si, vazand Ana se veselea si, adaugand, a nascut trei fii si trei fiice. Si a cazut la altarul Domnului, multumindu-I si I-a adus cantarea aceasta, zicand: "Bucuratu-s-a inima mea intru Domnul. Inaltata a fost fruntea mea de Domnul Dumnezeul mei si gura mea s-a deschis cu glas tare asupra vrajmasilor mei, ca m-am bucurat de mantuirea Sa". Si toate celelalte cuvinte ale cantarii acesteia le-a cantat, ca o proorocita si maica de prooroc. Drept aceea, a mai zis: "Cea stearpa naste de sapte ori, iar cea cu copii multi va fi neputincioasa, ca Domnul omoara si invie, El pogoara in iad si iarasi scoate".
Deci, pururea pomenita Ana, multi ani traind in viata aceasta, pururea multumind Domnului si proorocind, s-a mutat catre vesnicele lacasuri.
Sinaxar 9 Decembrie
În această lună, în ziua a noua, pomenirea zămislirii Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu de către Sfânta Ana.
Domnul şi
Dumnezeul nostru, vrând să-Şi gătească Luişi biserică însufleţită şi
casă sfântă pentru sălăşluirea Lui, a trimis pe îngerul Său la drepţii
Ioachim şi Ana - căci din aceştia avea să se nască Maica Sa după trup -
şi a arătat mai dinainte că va zămisli cea stearpă şi cea care nu avea
copii, pentru ca să adeverească zămislirea Lui din Sfânta Fecioară.
Astfel, Sfânta Fecioară Maria a fost zămislită din făgăduinţă, dar din
unire şi din sămânţă bărbătească. Numai Domnul nostru Iisus Hristos a
fost zămislit fără unire şi fără sămânţă bărbătească şi S-a născut din
Sfânta Fecioară Maria mai presus de înţelegere, aşa cum numai El ştie;
fiind Dumnezeu desăvârşit a luat trup desăvârşit, aşa precum şi la
început a făcut şi a plăsmuit firea omenească. Prăznuim dar această zi cu aducere aminte de cuvintele spuse drepţilor Ioachim şi Ana de îngerul care le-a binevestit sfânta zămislire a Preacuratei Născătoare de Dumnezeu. Dumnezeu, Cel ce a făcut lumea din nimic, a prefăcut în fapte aceste cuvinte; a trezit pântecele cel sterp spre rodire şi a făcut în chip minunat maică născătoare de copii pe aceea ce îmbătrânise fără să nască. Dumnezeu a dat acest rod vrednic de ruga drepţilor Ioachim şi Ana, din care avea să vină însuşi Dumnezeu în trup spre naşterea din nou a lumii. Dumnezeu a binevoit ca aceşti întelepţi părinţi să nască pe Fecioara, pe cea hotărâtă mai înainte de veac, pe cea aleasă din toate neamurile să fie Născătoare de Dumnezeu pentru mântuirea oamenilor.
Tot în această zi, pomenirea Sfintei proorociţe Ana, mama Proorocului Samuel.
Sfânta şi fericita Ana proorociţa era din cetatea Armatem, din muntele Efraim. Era căsătorita cu un bărbat din seminţia lui Levi, numit Elcana. Pentru că era stearpă şi nu făcea copii, bărbatul ei şi-a mai luat o femeie, pe Fenana, rivala ei, cu care a făcut copii şi s-a bucurat. Ana, ca şi cum nu i-ar fi fost îndeajuns durerea pricinuită de sterpiciunea ei, mai era şi defăimată de bărbat şi de rivală, de rude şi prieteni. Şi se ruga mult lui Dumnezeu să-i dea copii, dar n-a izbutit nimic, deşi împlinea fără trândăvie poruncile Legii. Că uneori chiar sfinţilor cu anevoie şi cu încetul şi târziu li se împlinesc cererile.
Suindu-se dar Ana cu bărbatul ei în Silom, în casa atotputernicului Dumnezeu, ca să aducă Jertfe prin mâna lui Eli preotul, ea, după săvârşirea jertfelor, a primit numai o parte din jertfe, pentru că nu avea fiu sau fiică, pe când celelalte femei cu copii au primit câte două părţi. Asta a întristat-o mult, dar n-a deznădăjduit-o, nici nu i-a întunecat faţa.
A lăsat însă pe bărbatul ei să plece acasă, iar ea a rămas singură în casa Domnului. S-a aruncat cu faţa la pământ şi s-a rugat aşa: "Doamne Dumnezeul părinţilor mei, căută spre roaba Ta şi spre smerenia mea! Dă-mi rod pântecelui meu şi Ţi-l voi da Ţie să-Ţi slujească toate zilele vieţii lui!". Dumnezeu văzând că Ana nu se dezlipeşte de casa Lui, că se roagă şi că stăruie în rugăciunea ei, nu i-a făgăduit numai că va da rod pântecelui el, ci i-a spus mai dinainte şi ce nume va purta fiul ce i se va naşte.
După ce a luat aceasta încredinţare, ea a plecat de acolo săltând de bucurie. A zămislit şi a născut pe Proorocul Samuel. După ce l-a înţărcat, s-a suit cu el în Silom, a căzut înaintea Domnului Dumnezeu şi I-a mulţumit. Preotul Eli a binecuvântat-o, zicând: "Să-ţi dea ţie Dumnezeu un alt rod pântecelui în locul lui Samuel, fiul tău". Ana şi-a luat copilul şi s-a coborât acasă, pentru că era încă mic de tot pruncul. Când a ajuns mai măricel, l-a luat de mână, l-a suit în casa Domnului Dumnezeului cel atotputernic, ca să împlinească făgăduinţa ce-o făcuse Domnului şi l-a dat în mâna lui Eli preotul. Şi i-a făcut maică-sa haine preoţeşti mici, pe măsura lui, şi copilul slujea cu ele Domnului Dumnezeu înaintea lui Eli preotul. Ana se uita la el şi se bucura. Şi a mai născut Ana trei feciori şi trei fete; şi s-a suit în casa Domnului, a căzut cu faţa la pământ şi-L lăuda pe Domnul. Pentru aceea şi zicea: "Cea stearpă a născut şapte, iar cea cu mulţi fii a slăbit. Că ea sălta de bucurie pentru cei şapte copii ai ei, iar Fenana, rivala ei, după ce a născut cinci copii, a ajuns stearpă şi n-a mai născut. Ana a trăit vreme îndelungată, a lăudat pe Domnul şi a proorocit, iar mai pe urmă s-a mutat în locaşurile cele veşnice.
Tot în această zi, pomenirea Cuviosului Părintelui nostru Ştefan cel strălucit, care a trăit în biserica Sfântului Antipa.
Această stea de curând apărută s-a născut şi a crescut în Constantinopol. Părinţii săi, Zaharia şi Teofana, oameni împodobiţi cu toate virtuţile şi plini de înţelepciune, locuiau în locul numit Zevgma, nu departe de biserica dumnezeiescului întâiului Mucenic şi arhidiacon Ştefan.
Când mama lui era îngreunată cu el, ea s-a ferit până la naştere de orice mâncare grasă, mulţumindu-se numai cu pâine, verdeţuri şi apă. La naştere i s-a arătat pe pieptul copilului o cruce luminoasă şi preafrumoasă, semn al răstignirii lui de mai târziu faţă de lume. Apoi a fost botezat şi când a crescut a fost dat să înveţe carte, şi învăţa cu multă sârguinţă, supus fiind părinţilor. După moartea împăratului Teofil, urâtorul de Dumnezeu, a fost urcat îndată pe tronul arhieresc de la Constantinopol, prin hotărârea lui Dumnezeu, Sfântul Metodie, iar cinstitul Zaharia, tatăl Sfântului Ştefan, a fost făcut preot de Sfântul Metodie şi rânduit în clerul bisericii celei mari. Atunci şi lui Ştefan i s-a tuns părul capului şi a fost rânduit şi el cleric la aceeaşi biserică. Şi pe cât de des se ducea tatăl lui la biserică, pe atât de des se ducea şi el. Când era de 18 ani i-a murit tatăl. Atunci s-a închis în biserica Sfântului Petru. Nu ieşea din biserică, se ruga necontenit şi se hrănea numai cu verdeţuri crude.
În al doisprezecelea an al domniei binecredinciosului împărat Vasile şi în al patruzecilea an al vârstei Cuviosului, a fost mare cutremur că s-a dărâmat cu totul biserica Sfântului Antipa. Cuviosul a ieşit din biserică şi a intrat într-o groapă ce semăna cu un mormânt. Acolo a stat 12 ani; şi din pricina umezelii s-a şubrezit şi de nevoie a ieşit din groapa aceea aproape mort. Apoi când a îmbrăcat schima îngerească a arătat nevoinţe călugăreşti şi mai mari, chiar mai presus de puterile omeneşti.
Aşa şi-a dus fericitul Ştefan acest drum anevoios şi aspru al nevoinţelor călugăreşti vreme de 55 de ani, iar în al şaptezecilea an al vieţii lui, şi-a dat în mâinile Domnului duhul său.
Tot în această zi, pomenirea sfinţilor mucenici: Sositeu, Narsu şi Isaac, care prin sabie s-au săvârşit.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.
Intru aceasta zi, cuvant despre un calugar lenes.
Insa, a inceput egumenul a se ruga lui Dumnezeu, zicand: "Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru cel adevarat, arata-mi mie pentru sufletul fratelui". Si, intr-acest fel, de multe ori a facut. Iar odata a cazut peste dansul o spaima si a vazut raul cel de foc si multime de oameni intr-insul, arzand in foc si vaitandu-se, iar la mijloc a vazut si pe calugarul sau, stand pana la grumaji in vapaie; si a inceput a grai egumenul: "Oare, nu pentru muncile acestea te rugam eu pe tine, ca sa fi avut grije de sufletul tau, fiule si frate?" Iar fratele, raspunzand, a zis catre dansul: "Multumita lui Dumnezeu, parinte, ca, pentru rugaciunile tale, macar capul meu are usurare; asa cu adevarat iti spun".
Si aceasta intamplare spunandu-o, pe multi ii aducea la mantuire. Dumnezeului nostru, slava!
Luare aminte
Să luăm aminte la dreptatea dreptului Noe (Facerea 6):
- La cum în vremea lui toţi oamenii de pe pămînt erau stricaţi şi răi;
- La cum, în mijlocul stricăciunii de nevindecat a lumii întru care trăia, numai Noe a rămas drept şi a vieţuit după Voia lui Dumnezeu.
Predică
Despre Noe – „Iată viaţa lui
Noe: Noe era om drept şi neprihănit între oamenii timpului său şi mergea
pe calea Domnului” (Facerea 6: 9).
Mare şi lăudat lucru este să duci o viaţă dreaptă în mijlocul celor drepţi. Dar mult mai mare şi nemăsurat mai lăudat lucru este să fii statornic drept în mijlocul celor nedrepţi.
Dreptul Noe a trăit printre oameni plini
de toată viclenia, necurăţia şi răutatea; el a trăit printre ei vreme de
cinci sute de ani şi a rămas drept şi fără pată înaintea lui Dumnezeu:
Noe însă a aflat har înaintea Domnului Dumnezeu (Facerea 6: 8).
Judecătorul Cel Preaînalt, Care priveşte la toate lucrurile oamenilor şi
le prețăluieşte fără căutare la faţă şi fără greşeală, a preţuit şi
nevoinţele lui Noe întru aceea că, în mijlocul unui neam preadesfrînat
şi preaviclean trăind, el a rămas drept înaintea ochilor Lui. Pentru
aceasta 1-a răsplătit cu har pre el Domnul.
Cu siguranţă, viaţa lui Noe întreagă a fost una de chin şi ticăloşie îndurate de pe urma concetăţenilor lui. Cu siguranţă, nici măcar un singur prieten nu a putut avea el printre dînşii.
Cea mai mare satisfacţie a ticălosului
este să îl tragă şi pe cel drept în mocirla lui, spre a rînji de
satisfacţie că 1-a făcut şi pe cel curat părtaş păcatului nelegiuirii
lui, pe care astfel şi-o poate îndreptăţi mai vîrtos în conştiinţa lui
întunecată şi înaintea oamenilor. Dar Noe nu a putut fi tîrît în
mocirlă, nici înşelat. Noe a iubit şi a dorit mai mult prietenia lui
Dumnezeu decât prietenia păcătoşilor.
El a iubit mai mult să meargă alături de Dumnezeu lipsit de prieteni, decît alături de prieteni fără Dumnezeu.
Frica de Domnul Ziditorul şi Judecătorul
1-a păzit pe el de stricăciunea cea lăţită în toată lumea; căci Noe nu a
fost doar un bărbat drept, ci chiar desăvîrşit întru semenţia lui [după
Biblia de la Bucureşti]. Adică, el nu şi-a îngăduit niciodată, cîtuşi
de puţin, să se lase întinat de răul cel de obşte, ci mai vîrtos s-a
lipit de dreptatea lui Dumnezeu. Ademenirea păcatului şi rînjetul
dispreţuitor al păcătoşilor nu au făcut decît să îl înstrăineze şi mai
mult pe Noe de ei. Apoi, cînd Dumnezeu a binevoit să înece întreaga lume
stricată sub oceanele potopului, El nu 1-a lăsat pe dreptul Noe să
piară împreună cu ceilalţi. Ci El 1-a mîntuit pe credinciosul Lui, Noe
şi 1-a preaslăvit, făcîndu-1 progenitor al unor noi generaţii de oameni.
Fraţilor, pilda luminoasă a istoriei lui
Noe ne învaţă pe fiecare din noi că, dacă dorim, putem să plăcem lui
Dumnezeu chiar şi trăind în mijlocul păcătoşilor.
O, Stăpîne Doamne Dumnezeul nostru,
Cela Ce eşti Atotdrept şi Multîndurat, ţine-ne pre noi drepţi mergînd
întru calea dreptăţii Tale! Căci noi numai Ţie ne închinăm şi pre Tine
Te lăudăm în veac, Amin!
