• Pomenirea Sfintei Muceniţe Iuliana [de la Nicomidia] şi a celor șase sute treizeci de Mucenici împreună cu dânsa
Această slăvită fecioară şi muceniţă s-a
născut la Nicomidia din părinţi păgîni. Auzind propovăduirea Sfintei
Evanghelii, ea s-a întors către Hristos cu toată inima ei şi a început a
vieţui, păzind cu stricteţe poruncile Domnului. Ea era însă logodită cu
senatorul Eleusie. Ca să se poată elibera de el, ea i-a zis lui Eleusie
că nu se va căsători cu el dacă nu va ajunge eparhul Nicomidiei. Ea i-a
zis aceasta gîndind că Eleusie nu va reuşi niciodată să obţină o
demnitate atît de înaltă şi astfel se va elibera de logodna cu el. Dar
Eleusie, prin linguşiri şi mită a obţinut această înaltă numire, şi a
ajuns Eparhul Nicomidiei. Iuliana i-a descoperit atunci că este creştină
şi că nu se poate căsători cu el dacă nu îmbrăzişează şi el credinţa
creştină:
„La ce ne-ar folosi nouă să fim uniţi doar cu trupul, iar cu inimile să fim departe unul de celălalt?”.
Umilit, Eleusie a pîrît-o pe luliana
tatălui ei. Tatăl, înfuriat pînă la demenţă, a dispreţuit-o, a bătut-o
şi a dat-o pe mîna eparhului spre a fi torturată bestial. Eparhul a
poruncit să fie biciuită sălbatic, apoi aruncată în temniţă, acoperită
de răni şi plină de sînge. Dar Domnul Hristos a vindecat-o pe ea în
închisoare şi luliana a stat din nou înaintea eparhului, complet
sănătoasă. El atunci a aruncat-o într-un cuptor de foc care nu a ars-o.
Văzînd minunea, mulţi au crezut în Hristos Dumnezeu. Cinci sute de
bărbaţi şi o sută şi treizeci de femei s-au convertit atunci la Sfînta
Credinţă. Eparhul i-a osîndit pe toţi la moarte prin tăierea capului.
Sufletele lor s-au strămutat atunci la Împărăţia Cerurilor. Apoi răul
judecător a osîndit-o şi pe luliana la tăierea capului. Cu duh de
bucurie, fericita luliana a mers la eşafod şi îngenunchind, s-a rugat
lui Dumnezeu, apoi şi-a pus pe butuc sfîntul ei cap. Sfînta Muceniţă
luliana a luat mucenicia la anul 304 şi s-a strămutat la locaşurile cele
cereşti gătite ei de Domnul. Pedeapsa Lui a căzut năprasnic şi curînd
asupra torţionarului Eleusie: pe cînd plutea pe mare, corabia lui s-a
sfărîmat, iar el a căzut în apă. Dar Eleusie nu s-a înecat ci, înotînd
la ţărm, a ajuns la o insulă, unde 1-au sfîşiat cîinii şi 1-au mîncat de
viu.
• Pomenirea Sfântului Petru Făcătorul de Minuni, Mitropolitul întregii Rusii
El s-a născut în provincia Volhynia şi
s-a îmbrăcat întru îngerescul chip de la vîrsta de doisprezece ani. El a
fost un minunat nevoitor şi un mare iconar. El a întemeiat o mănăstire
la rîul Rata, căreia i-a fost egumen. În pofida voinţei lui, el a fost
înălţat Mitropolit al Kievului şi sfinţit la Constantinopol de către
Patriarhul Athanasie. Ca Mitropolit, el a avut de îndurat multe
ticăloşii de la oamenii invidioşi şi de la eretici. El a păstorit
Biserica lui Hristos vreme de optsprezece ani cu rîvnă dumnezeiască şi
cu jertfelnicie. În timpul vieţii lui el şi-a zidit sieşi o criptă în
Biserica Adormirii, unde sfintele lui moaşte de minuni făcătoare
odihnesc şi în ziua de azi. El s-a săvîrşit către Domnul la anul 1326,
strămutîndu-se la locaşurile cele cereşti ale veşnicei slave.
• Pomenirea Sfântului Mucenic Temistocle
El a fost păstor de oi, păscîndu-şi
turmele lui în cîmpia din apropiere de cetatea Mirelor, în Lichia. La
vremea aceea prigonitorii creştinilor îl vînau pe Sfîntul Dioscorid şi
1-au aflat pe Temistocle păstorul cu oile la cîmp. Ei 1-au întrebat dacă
nu cumva 1-a văzut pe cel urmărit şi dacă nu cumva cunoaşte unde se
ascunde. Dar Sfîntul Temistocle, deşi ştia, nu a voit să spună, ci mai
degrabă a strigat tare că şi el este creştin. El a fost torturat bestial
şi decapitat pentru credinţa lui în Hristos în vremea lui Decius, la
anul 251.
Sinaxar 21 Decembrie
Sfânta
Muceniţă Iuliana a trăit pe vremea împăratului Maximian. Era din
Nicomidia, copila unor părinţi bogaţi. Părinţii au logodit-o cu un
senator elin, cu numele Eleusie. Logodnicul voia să se facă nunta, dar
sfânta n-a vrut, ci a zis: "Nu mă mărit cu tine, până nu ajungi
prefectul cetăţii". După ce a ajuns prefect, sfânta i-a zis iarăşi:
"N-am să primesc să mă mărit cu tine, dacă nu treci de la slujirea
idolilor la credinţa creştinilor". Logodnicul a spus totul tatălui ei.
Tatăl, pentru că n-a putut să o întoarcă de la credinţa în Hristos, a
dat-o pe mâna prefectului, logodnicul ei, ca să o cerceteze după legile
romane. Prefectul a dezbrăcat-o de haină şi a poruncit să fie chinuită
cumplit şi apoi a poruncit să fie aruncată în temniţă. În noaptea în
care a fost aruncată în temniţă, pe când se ruga, s-a apropiat de ea,
în chip de înger, duşmanul nevăzut al tuturor oamenilor, diavolul, şi a
îndemnat-o să jertfească idolilor, ca să scape. Sfânta l-a alungat şi
l-a făcut să mărturisească, chiar fără voia lui, cine este. A fost adusă din nou în faţa prefectului, dar a rămas neclintită în dragostea pentru Hristos. De aceea a fost aruncată într-un cuptor încins tare, care cu minune, cuptorul s-a răcit. La vederea minunii, cinci sute de bărbaţi împreună cu o sută treizeci de femei au crezut în Hristos şi au fost tăiaţi îndată cu sabia. Iar muceniţa a fost supusă din nou la chinuri; dar arătându-se mai tare decât toate aceste încercări, a fost tăiată cu sabia.
Era sfânta de 16 ani când a fost logodită de părinţii ei cu Eleusie; iar când s-a logodit cu Hristos prin mucenicie era de 18 ani.
Tot în această zi, pomenirea Sfinţilor cinci sute de Mucenici din Nicomidia, care de sabie s-au săvârşit.
Tot în această zi, pomenirea Sfintelor o sută treizeci de femei din Nicomidia, care de sabie s-au săvârşit.
Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Temistocle.
Sfântul
Mucenic Temistocle a trăit pe vremea împăratului Deciu, în Mira
Lichiei. Era pastor la oi. Ighemonul Asclipie pornind prigoana
împotriva creştinilor îl căuta pe Sfântul Dioscorid, fugit în munţi.
Cei ce-l căutau au dat de Temistocle, care păştea oile. L-au întrebat
de Dioscorid. Temistocle, care-l ascunsese, a spus că nu ştie unde
este, dar s-a dat pe sine mărturisind că e creştin. Dus înaintea
ighemonului Asclipie, a propovăduit pe Hristos. Grăind cu îndrăznire a
fost atârnat de un lemn şi lovit în pântece până ce i s-a sfâşiat
pântecele. Apoi a fost târât pe piroane ascuţite de fier şi aşa şi-a
dat lui Dumnezeu duhul.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.
Deci, iarasi, aducand-o la eparhul si stand ea neschimbata in dragostea ce avea catre Hristos, au aruncat-o intr-un cuptor ars pana la rosu si, racindu-se in chip minunat, pe multi i-a adus la credinta lui Hristos. Deci, biruind toate muncile, Sfanta si-a primit sfarsitul prin sabie. Si, cand s-a logodit cu Elevsie a fost de saisprezece ani, iar cand s-a facut mireasa lui Hristos, prin mucenicie, avea optsprezece ani.
Intru aceasta zi, cuvant despre unul care a venit la ava Antonie, sa se faca calugar, dar pastra ceva avere pentru sine.
Intru aceasta zi, cuvant din Pateric, despre milostenie.
Deci, luminand candela, a vazut, la miezul noptii, ca un om se pogora pe fereastra cea de sus si a venit la dansul; si stand langa dansul, i-a zis: "De ce plangi, si de ce te necajesti?" Iar el a raspuns: "Cum sa nu plang, ca mi s-a frant piciorul si maine vin doctorii sa-l taie?" Iar el a zis: "Arata-mi piciorul tau." Si, aratandu-l, l-a uns cel ce s-a aratat si, i-a zis: "Scoala si umbla!" Iar dregatorul a zis: "Nu pot ca este frant!" Iar el a zis catre dansul: "Sprijineste-te de mine." Si, sprijinindu-se, s-a sculat si a mers sanatos. Apoi, a zis cel ce s-a aratat: "Iata, te-ai facut sanatos. Deci, culcandu-te, odihneste-te si nu te mai necaji." Apoi, si pentru milostenie i-a povestit cateva cuvinte, zicand ca a spus Domnul: "Fericiti cei milostivi, ca aceia se vor milui. Si, cu mila este judecata, la cel ce a facut mila." Si altele ca acestea. Apoi a zis: "Mantuieste-te!" Si dregatorul a zis: "Te duci?" Zis-a lui acela: "Ce mai voiesti, daca te-ai vindecat?" Si, iarasi, a zis dregatorul: "Pentru Dumnezeu, spune cine esti?" Raspuns-a cel ce s-a aratat: "Cauta la mine." Si, dupa ce a privit, acela a zis: "Cunosti haina aceasta pe care o port?" Si iarasi dregatorul a zis: "Da, a mea este." Si iarasi a zis acela: "Eu sunt acela pe care l-ai vazut mort, aruncat in drum si mi-ai dat haina ta. Si m-a trimis Dumnezeu ca sa te vindec. Deci, multumeste totdeauna lui Dumnezeu." Si, acestea zicand, a iesit iarasi pe fereastra aceea, prin care a intrat.
Si dregatorul nu a incetat, multumind lui Dumnezeu, sa dea din destul saracilor, din cele ce avea.
Cântare de laudă la Sfântul Petru, Mitropolitul Rusiei
Slăvită maică a Mitropolitului Petru,
Pe cînd pe el în pîntece îl purta,
A visat un vis în care văzut-a
Că în braţe ea ţine un mieluşel alb:
Şi între ale mieluşelului corniţe
Se afla un pom preaminunat,
Iar în pom flori minunate,
Şi roade parfumate alături de flori.
Luminări aprinse se aflau pe ramuri,
Împodobindu-le ca stele lucind,
Din acea minunată alcătuire
Un parfum ieşea, ceresc, minunat.
Visul maicii s-a împlinit aievea:
Căci mielul cel blînd fiul ei Petru era,
Corniţele arătau a lui vitejie,
Iar minuatul pom, sufletul lui.
Multicolorele flori erau al virtuţilor număr,
Iar roadele, faptele milosteniei lui;
Luminările aprinse, rugăciunile şi credinţa,
Asta văzut-a maica că Petru va fi.
Cu adevărat împlinitu-s-a visul sfintei mame,
Care în fiul Petru s-a adeverit.
Cugetare
Oricine voieşte să urce spre a Domnului
împărăţie trebuie să se pregătească de piedici, care sînt grele şi de
multe feluri. Cele mai periculoase sînt ispitele care vin de la diavoli.
Prin urmare, rîvnitorul vieţii duhovniceşti trebuie să fie cu foarte multă băgare de seamă şi să nu ia orice vedenie luminoasă, chipurile cerească, ca fiind şi adevărul.
Se arată din Viaţa Sfintei Muceniţe luliana că şi diavolul se poate face înger de lumină.
Pe cînd zăcea muceniţa în închisoare, a venit la ea diavolul ca un înger de lumină şi a sfătuit-o să accepte să jertfească diavolilor spre a îşi salva viaţa şi a scăpa de bestialele chinuri. Iuliana, înspăimîntată, a întrebat: „Dar tu cine eşti?”. Iar diavolul i-a zis: „Eu sînt îngerul lui Dumnezeu! Dumnezeu este foarte preocupat de tine! De aceea m-a trimis la tine ca să îţi cer să te supui eparhului, aşa ca să nu-ţi sfărîmi trupul cu torturile; Domnul este blînd şi te va ierta pe tine, din pricina slăbiciunii tale şi a trupului tău rănit”. Dar muceniţa s-a înspăimîntat şi mai tare la auzul acestor cuvinte. Nedumerită, ea a căzut la pămînt cu lacrimi, rugîndu-se în inima ei lui Dumnezeu ca să îi descopere cine îi grăise. Atunci ea a auzit un glas din cer Care i-a zis: „Intăreşte-te, luliana, căci Eu cu tine sînt! Iată îţi dau putere asupra celui care ţi-a grăit şi el singur îţi va descoperi ţie cine este”. Atunci diavolul s-a văzut legat înaintea ei şi silit să mărturisească că el este acela care a înşelat-o şi pe Eva în Rai, şi acela care 1-a împins pe Cain să îl ucidă pe Abel, pe Irod să îi ucidă pe cei paisprezece mii de prunci din Betleem, pe iudei să îl ucidă pe Arhidiaconul Ştefan cu pietre, pe Nero să îl răstignească pe Sfîntul Apostol Petru cu capul în jos şi să îl decapiteze pe Sfîntul Apostol Pavel, şi aşa mai departe. Astfel, încingîndu-se sfînta muceniţă cu putere de sus, nu şi-a îngăduit să se lase înşelată de diavolul, ci 1-a biruit pe el cu privegherea şi cu rugăciunile fierbinţi către Dumnezeu.
Luare aminte
Să luăm aminte la pocăinţa Regelui David:
- La cum Regele David nu a păcătuit pe cînd era păstor simplu de oi la casa umilă a tatălui lui;
- La cum el a păcătuit înaintea lui Dumnezeu cînd a ajuns rege;
- La cum el şi-a recunoscut pe dată păcatul, 1-a mărturisit, şi s-a pocăit pentru el cu amar.
Predică
Despre Sfântul Proroc Ilie
– „Viu este Domnul Dumnezeul lui Israel, înaintea Căruia slujesc eu; în
aceşti ani nu va fi nici rouă, nici ploaie decît numai cînd voi zice
eu!” (III Regi 17: 1).
Aceste cuvinte sună teribil în auzul
oricărei urechi omeneşti, căci ele de om sînt grăite, iar Ilie era om,
„cu slăbiciuni asemenea nouă” (lacov 5: 17).
Ne întrebăm, fraţilor, cum a putut un om să încuie cerurile şi să nu mai plouă pe pămînt? Să ne întrebăm însă altceva: oare poate omul să descuie cerurile şi să facă să plouă peste pămîntul crăpat de secetă?
Căci noi ştim că şi azi Dumnezeu deschide
cerurile şi dă ploaie, la rugăciunile oamenilor: „Şi toate cîte veţi
cere, rugîndu-vă cu credinţă, veţi primi” (Matei 21: 22), zice
Mîntuitorul. Iată deci şi răspunsul:
Aşa cum Moise, cu credinţă vie şi cu rugăciunea a făcut minuni înfricoşate în Egipt şi în pustie, aşa cum losua fiul lui Nun a ţinut pe loc mersul soarelui pe cer, tot aşa şi Prorocul lui Dumnezeu, Ilie, a închis şi a deschis cerurile, a făcut să se pogoare foc din cer şi a lucrat şi alte mari şi înfricoşate minuni cu credinţa şi cu rugăciunea.
Dumnezeu i-a dat lui Ilie puterea să
lucreze minunile acestea, căci Ilie a ars de rîvna slavei lui Dumnezeu,
iar nu pentru slava lui cea deşartă: „Cu rîvnă am rîvnit pentru Domnul
Dumnezeul Savaot” (III Regi 19: 14). Acest bărbat al lui Dumnezeu nu a
căutat nimic pentru sine, ci a căutat totul pentru Dumnezeu. Dumnezeu
a fost pentru el totul: toată slava, toată puterea, tot binele. De
aceea, Dumnezeu 1-a încununat pe el cu veşnica slavă, cu înfricoşată
putere, cu comori care în veac nu putrezesc şi pe care molia în veac nu
le poate roade. Dumnezeu nu i-a îngăduit Sfântului Proroc Ilie să
vadă moartea, ci 1-a ridicat la ceruri, ca şi pe Enoh. Sufletul
Sfîntului Proroc Ilie este curat ca rouă dimineţii, trupul lui, cast ea
al unui prunc, iar inima şi mintea, nevinovate ca ale unui înger al
Domnului. Prin urmare, el a fost şi rămîne vas ales al puterii lui
Dumnezeu. El a fost făcător de minuni şi este făcător de minuni şi
astăzi.
O, Stăpîne Doamne Dumnezeul nostru,
Cela Ce eşti pururea Viu, Doamne al Prorocului Tău Ilie! Doamne
Dumnezeul nostru, Carele ne-ai înfiat pre noi prin harul Tău cel sfînt,
aprinde şi întru noi, precum în Prorocul tău, rîvna cea arzătoare pentru
Tine! Căci noi Pre Tine Te lăudăm şi Ţie îţi mulţumim în veci, Amin!
