Intru aceasta zi, pomenirea Mucenicului Mirax si o povestire foarte de folos.
Deci, a fost cinstit si slavit cativa ani langa Amiran, el ci cei impreuna cu el, fara sa se ingrijeasca cat de putin pentru mantuirea sa. Iar, parintii sai, instiintandu-se despre aceasta, nu conteneau rugand pe Dumnezeu ca sa-i schimbe gandul lui. Deci, Dumnezeu, vazand buna dorinta si staruitoarea rugaciune, a schimbat inima fiului lor spre pocainta. Drept aceea, insusi Mirax, mergand la parintii sai, le-a zis: "Iata, dulcii mei parinti, am venit. Eu, ticalosul, m-am intunecat cu mintea si am facut ceea ce am facut; deci, acum, ma rog sa ma fac iarasi crestin si sa fiu impreuna cu voi." Iar, parintii i-au raspuns: "Noi, fiule, dupa ce ai facut raul acesta, multe lacrimi am varsat si n-am contenit vreodata rugand pe Dumnezeu ca sa te lumineze sa cunosti adevarul si sa te intorci catre Hristos, Mantuitorul tau. Pentru aceasta, multumim acum bunatatii Sale, ca n-a trecut cu vederea smerita noastra rugaciune. Iata, fiule, precum si tu stii, noi ne temem de Amiran, ca tu sa stai cu noi impreuna, pentru ca ne poate banui ca noi te-am schimbat. Ci, de voiesti sa se ridice aceasta mare cadere a lepadarii de credinta si sa afli pe Dumnezeu milostiv, iar, pe langa aceasta, de voiesti sa ne arati si pe noi fara de vina, de voiesti sa te faci atat de apropiat si prieten al lui Hristos, incat sa stai si mijlocitor catre El pentru tot neamul tau, fa precum iti spuneam: Du-te la Amiran si, precum pe fata te-ai lepadat de Hristos, asa pe fata marturiseste-L pe El iarasi, ca si cand n-am sti noi nimic. Si cu adevarat, Dumnezeu, fiule, va indrepta cu bine drumul tau, precum voiesti."
Iar Mirax, luand sfatul parintilor sai, precum si binecuvantarea lor, si avand in mana sa un brau, s-a dus in adunarea paganilor. Deci, incingandu-se cu braul acela inaintea lui Amiran, a inchipuit cinstita cruce dintr-un lemn si, sarutandu-o pe ea, a inceput sa strige cu toata puterea sa: "Doamne, miluieste!" Iar Amiran prinzandu-l, i-a zis: "Ce ti s-a intamplat?" Iar Mirax i-a raspuns: "Abia acum mi-am venit in fire din intunecarea ce a venit asupra mea de la diavolul si am cazut inaintea lui Hristos, Domnul meu, si iarasi m-am facut crestin, precum am si fost. Deci, am venit ca sa fac acest lucru cunoscut si tie si la toata adunarea ta si sa marturisesc cu adevarat inaintea tuturor pe Hristos, iar legea voastra sa o dau anatemii."
Acestea auzindu-le, Amiran l-a pus la inchisoare, poruncind ca sa ramana acolo trei zile, fara de mancare sau bautura. Dupa acestea, l-a scos din inchisoare si l-a judecat iarasi. Si, fiindca l-a aflat tot marturisind pe Hristos, l-a batut pe el si l-a trimis din nou la inchisoare. Iar, dupa alte trei zile, l-a judecat si, aflandu-l pe el cu sarguinta marturisind pe Hristos, l-a batut cu vine de bou si iarasi l-a pus la inchisoare. Deci, dupa trei zile, iarasi aducandu-l inaintea sa, si vazand ca neschimbat si cu tarie marturisea pe Hristos, l-a batut fara de mila peste ranile cele de mai inainte si, l-a urma, i-a hotarat moartea.
Deci, luandu-l slujitorii, au intrat intr-o corabioara, precum le era poruncit, si, plutind pe mare departe, ca la patru stadii, l-au lasat de si-a facut rugaciunea, apoi i-au taiat capul si l-au aruncat in adancul marii. Despre trupul lui, de a iesit sau n-a iesit din mare, nu s-a aratat. Cinstitul cap insa, a iesit cu adevarat din mare si niste crestini cunoscandu-l, l-au luat, ca pe un dar de mult pret. Iar, pentru aceasta, parati fiind la Amiran, i-au dat lui o suta de galbeni si asa au fost lasati ca sa-si indeplineasca dorinta lor in libertate. Atunci, dar, facand ei o cutie de argint, au pus in ea mucenicescul cap, cu cuvenita cinste si evlavie. Si de atunci si pana acum, izvoraste pururea mir mirositor si savarseste multe vindecari, spre slava Mantuitorului nostru Iisus Hristos si spre deplina incredintare a celor ce se smintesc si se indoiesc de slava lui Mirax in ceruri, precum si a celor asemenea cu el.
Intru aceasta zi, cuvant pentru adormirea celui intre Sfinti Parintelui nostru Sisoie.
Deci, l-au rugat pe el batranii, zicand: "Spune noua Parinte, cu cine vorbesti?" Si a zis lor: "Iata, au venit ingerii sa ma ia pe mine si ma rog lor sa ma lase putin, ca sa ma pocaiesc." Iar batranii i-au zis lui: "Nu-ti trebuie pocainta, parinte," Zisu-le-a lor staretul: "Cu adevarat, nu ma stiu pe mine ca am pus macar incepatura de pocainta." Iar toti stiau ca desavarsit este. Apoi, iarasi, fara de veste, i s-a facut fata lui ca soarele si s-au temut toti. Deci el le-a grait lor: "Iata, vedeti toti, a venit Domnul si zice: "Aduceti-Mi acest vas ales din pustie!" Si indata si-a dat duhul. Apoi, s-a facut un fulger si s-a umplut casa de buna mireasma.
Intru aceast zi, cuvant din viata Sfantului Epifanie, despre dreapta Judecata.
Si de atunci, Sfantul Epifanie singur judeca pe toti cei ce veneau, ostenindu-se in toate zilele, de dimineata pana la ceasul al noulea. Iar de la ceasul al noulea pana a doua zi, nu-l mai vedea nimeni. Dumnezeului nostru slava, acum si pururea si in vecii vecilor! Amin.