“O, Preasfântă, de viaţă făcătoare nedespărţită şi a toate făcătoare Treime: Părinte şi Fiule şi Duhule Sfinte, Unule, Adevăratul Dumnezeu şi Făcătorul nostru, primeşte această de acum mulţumire a noastră; trimite-ne nouă darul şi puterea din înălţimea Sfântului Tău locaş, ca, toate poftele trupeşti călcându-le, să vieţuim întru toată buna cinstire şi curăţie până la sfârşitul vieţii noastre, pururea lăudând preasfânt numele Tău, şi cântând: Aliluia! ”
joi, 16 decembrie 2010
Fericitul avva Pavel cel prost, ucenicul Sfantului Antonie, a povestit parintilor un lucru ca acesta : odata mergand la o manastire pentru cercetarea si folosul fratilor, dupa vorba cea obisnuita intre dansii, au intrat in biserica sa savarseasca sfanta slujba, iar fericitul Pavel lua seama la fiecare din cei ce intrau in biserica, sa vada cu ce fel de suflet intra la slujba, ca avea si acest dar dat lui de Dumnezeu, ca sa vada pe fiecare cum este la suflet, precum vedem noi obrajii unii altora. Si intrand toti cu fata luminata si cu obraz vesel si vazand pe ingerul fiecaruia bucurandu-se de dansul, pe unul l-a vazut negru si intunecat la tot trupul si draci tinindu-l de amandoua partile si tragandu-l spre sine si capastrul in nasul lui punand si pe sfantul lui inger departe mergand dupa dansul, posomorat si trist. Iar Pavel lacrimand si batandu-si cu mana pieptul, sedea inaintea bisericii, plangand foarte pe cel ce i s-a aratat lui asa. Iar cei ce au vazut lucrul cel de mirare al batranului si schimbarea lui cea grabnica care l-a pornit spre lacrimi si plans, il intrebau, rugandu-se, sa le spuna pentru ce plange, socotind nu cumva, deznadajduindu-se de tot, face aceasta. Il rugau sa intre si la slujba cu dansii. Dar Pavel scuturandu-se de dansii si lepadandu-se de aceasta, sedea afara tacand si tanguind mult pe cel ce asa i se aratase lui. Dupa putin, ispravindu-se slujba si toti iesind afara, iarasi lua aminte Pavel la fiecare, stiind cum au intrat si vrand sa cunoasca cum ies. Deci, vede pe batranul acela care avea mai inainte tot trupul negru si intunecat, ca iese din biserica luminat la fata, alb la trup, si pe draci departe mult, mergand dupa dansul si pe inger aproape de el, urmandu-l si bucurandu-se de dansul foarte. Iar Pavel, sarind de bucurie, striga, binecuvantand pe Dumnezeu si zicand : o, nespusa iubire de oameni a lui Dumnezeu ! O, indurarile Lui cele dumnezeiesti si bunatatea Lui cea peste masura ! Apoi alergand si suindu-se pe o piatra inalta, zicea : veniti si vedeti lucrurile lui Dumnezeu ( +1 ), cat sunt de infricosate ( +2 ) si de toata spaimantarea vrednice ! Veniti si vedeti pe Cel ce voieste ca toti oamenii si se mantuiasca si la cunosunta adevarului, sa vina ! ( +3 ) Veniti sa ne inchinam si sa cadem la El ( +4 ) si sa zicem : Tu singur poti sa ridici pacatele ! Deci alergau toti cu sarguinta, vrand sa auda cele ce se zic. Si dupa ce s-au adunat toti, a povestit Pavel cele ce vazuse dansul mai inainte de intrare in biserica si dupa aceasta iarasi. Si il ruga pe barbatul acela sa spuna pricina pentru care i-a daruit Dumnezeu lui de naprasna atata schimbare. Iar omul, vadit fiind de Pavel, inaintea tuturor a povestit fara sfiala cele despre sine, zicand : eu sunt om pacatos si de multa vreme vietuiam in curvie pana acum. Iar acum, intrand in Sfanta Biserica a lui Dumnezeu, am auzit pe Sfantul Prooroc Isaia citindu-se, sau mai bine zis, pe Dumnezeu graind printr-insul : spalati-va si va curatiti, scoateti viclesugurile din inimile voastre inaintea ochilor Mei, invitati-va a face bine si de vor fi pacatele voastre ca taciunele, ca zapada le voi albi ! Si de veti voi si Ma veti asculta, bunatatile pamantului veti manca ( +5 ) ! Iar eu curvarul, de cuvantul proorocului umilindu-ma la suflet s1 suspinand in sufletul meu, am zis catre Dumnezeu : Tu, Dumnezeule, care ai venit in lume sa mantuiesti pe cei pacatosi ( +6 ), Cel ce acum prin proorocul Tau ai fagaduit acestea cu lucrul implineste-le si la mine pacatosul si nevrednicul, ca iata, de acum Iti dau cuvantul si ma fagaduiesc si din inima ma marturisesc Tie, ca nu voi mai face acest fel de rau si ma leapad de toate faradelegile si Iti voi sluji de acum cu curata stiinta. De astazi, o, Stapane ! Si din ceasul acesta primeste-ma pe mine cel ce ma pocaiesc si cad inaintea Ta si ma departez de acum inainte de tot pacatul ! Cu aceste fagaduinte, am iesit din biserica hotarand in sufletul meu sa nu mai fac nici un rau inaintea ochilor lui Dumnezeu. Si-auzind toti, strigau cu un glas catre Dumnezeu : cat s-au marit lucrurile Tale, Doamne, toate intru intelepciune le-ai facut ! ( +7 ) Cunoscand dar, o, crestinilor, din dumnezeiestile Scripturi si din sfintele descoperiri, cata bunatate are Dumnezeu catre cei ce curat nazuiesc la Dansul si prin pocainta greselile lor cele mai dinainte le indeparteaza si cum ca da iarasi bunatatile cele fagaduite, nepedepsind pentru pacatele cele mai dinainte, sa nu ne deznadajduim de mostenirea noastra. Ca precum prin Isaia proorocul s-a fagaduit sa spele pe cei noroiti in pacate si ca lana si ca zapada sa-i albeasca, si de bunatatile Ierusalimului celui ceresc sa-i invredniceasca; asa iarasi prin Sfantul Prooroc Iezechil, cu juramant ne incredinteaza ca nu ne va pierde pe noi. Caci zice : viu sunt Eu, Domnul, ca nu voiesc moartea pacatosului, ci sa se intoarca si si fie viu ( +8 )
