Sa ai, frate, totdeauna mintea ta la Dumnezeu, in somn si in stare de veghe, la mancare si in vorbiri, in lucrul mainilor si in orice alta fapta, dupa cuvantul Proorocului: "Am vazut pe Domnul inaintea mea pururea." Dar sa te socotesti pe tine mai pacatos decat tot omul. Petrecand timp indelungat in acest gand, se va ivi in intelegerea ta, o luminare vie, asemenea unei raze de lumina. Si cu cat o vei cere mai mult, cu mai multa luare aminte si cu o cugetare neimprastiata, cu osteneala multa si cu lacrimi, cu atat ti se va arata mai stralucitoare. Iar, aratandu-ti-se, o iubesti si, iubind-o, te curatesti. Iar pe cel ce-l curateste, pe acesta il face in chipul lui Dumnezeu, luminandu-l si invatandu-l sa deosebeasca binele de rau. Dar sa stii, frate, ca e nevoie de multa osteneala, ajutata de Dumnezeu, ca sa se salasuiasca aceasta in sufletul tau si sa lumineze in el, ca luna intunericul noptii. Mai trebuie sa iei seama si la lupta cu gandurile de marire desarta si de inchipuire de sine; si sa nu osandesti pe cineva, vazandu-l ca face ceva ce nu se cuvine. Ca dracii, vazand sufletul curatit de patimi si de ispite, prin salasuirea harului, arunca in ele unele ca acestea. Dar ajutorul lui Dumnezeu sa fie in tine, impreuna cu pocainta neincetata si cu coplesire de lacrimi. Ia seama, insa, sa nu patimesti ceva din multa bucurie si pocainta. De aceea, sa nu socotesti ca acestea sunt din osteneala ta si nu din darul lui Dumnezeu. Ca atunci se vor lua de la tine si le vei cauta mult in rugaciune si nu le vei afla; si vei cunoaste ce dar ai pierdut. Dar fa, Doamne, sa nu ne lipsim niciodata de harul Tau!
Insa de ti se va intampla aceasta, frate, arunca asupra lui Dumnezeu neputinta ta si, ridicandu-te si intainzand mainile, roaga-te, zicand asa: "Doamne, miluieste-ma pe mine, pacatosul si neputinciosul si nenorocitul si trimite peste mine harul Tau. Vezi, Doamne, la ce neputinta si ganduri m-au adus multele mele pacate. Eu, care implinesc in fiecare zi voia dracilor, cum nu voi fi ispitit de ei? Sunt ispitit de multele mele pacate, fara indoiala. Si acum Doamne, Doamne, daca e cu voia Ta si spre folosul meu, sa vina iar harul Tau in robul Tau, ca, vazandu-l pe acesta, sa ma bucur intru pocainta si lacrimi, luminat de raza pururea luminoasa a acestuia, pazit de gandurile murdare si de tot lucrul rau si de toate greselile mele cele cu stiinta si cu nestiinta. Si astfel sa primesc, Doamne, plinatatea indraznirii catre Tine, in necazurile ce vin asupra robului Tau, de la draci si de la oameni, si sa primesc si taierea voii mele, cunoscand bunatatile ce asteapta pe cei ce Te iubesc pe Tine, Doamne. Ca Tu ai zis, Doamne, ca: Cel ce va cere va lua, si cel ce cauta va afla, si celui ce bate i se va deschide."
Pe langa aceasta, frate, staruie, rugandu-te in cugetul tau, si in celelalte toate cate ti le va da tie Dumnezeu, nemolesindu-te din pricina trandaviei. Si Dumnezeul cel bun nu te va parasi.
