• Pomenirea Sfântului Preacuviosului Părintelui nostru Moise Arapul
Sfîntul Preacuvios Moise a fost de neam etiopian. El în lume a fost tîlhar şi căpetenie de tîlhari. Dar Duhul a mişcat inima lui şi din adîncurile răutăţii 1-a scos la adevărata pocăinţă şi la schimbarea radicală a vieţii.
Preacuviosul Moise la începuturile vieţii lui a fost sclav, dar
răzvrătindu-se împotriva sclaviei, a fugit şi s-a alăturat unei cete de
tîlhari. Cum era foarte mare, puternic, şi plin de îndrăzneală, aceştia
1-au ales căpetenie peste ei. Dar, într-o
zi, pe tîlharul Moise 1-a cuprins chinul conştiinţei, şi cumplită părere
de rău pentru toate relele făcute în viaţa lui. De aceea el a
părăsit ceata de tîlhari şi s-a dus la o mănăstire unde s-a dat pe sine
cu totul în ascultarea unui avvă, supunîndu-se întregii rînduieli
mînăstireşti. El s-a folosit mult de învăţătura Sfinţilor Macarie,
Arsenie şi Isidor, şi de convorbirile cu ei. După un timp el s-a retras
la o colibă în singurătate, unde s-a îndeletnicit cu lucrul mîinilor,
rugăciunea, privegherile, şi dumnezeieştile cugetări. Chinuit
de dracul curviei, Moise a dezvăluit boala lui părintelui duhovnicesc
Isidor, care 1-a sfătuit să postească mai aspru, iar la vremea mesei să
mănînce nu pe săturate. Văzînd că acest canon nu dă roade, Avva Isisdor
1-a sfătuit să postească şi mai aspru, iar la rugăciune să stea în
picioare. Atunci a început Avva Moise, fiind foarte puternic la trup, să
se nevoiască cu adusul apei pe umerii săi, pentru toţi Părinţii
vîrstnici din Lavră. Apa o aducea de la o fîntînă care se afla
foarte departe, şi la această nevoinţă petrecea toată noaptea. După şase
ani de cumplit război drăcesc, Sfntul Isidor 1-a vindecat minunat de
toate închipuirile, cugetele şi gîndurile de curvie pe care i le semăna
în suflet diavolul. Preacuviosul Moise a fost sfinţit preot cînd a ajuns
bătrîn cu anii. El a întemeiat şi o mănăstire proprie, a dobîndit în ea
şaptezeci şi cinci de ucenici, şi a trecut la cele veşnice la vîrsta de
şaptezeci şi cinci de ani. El şi-a prevăzut şi ceasul şi felul morţii:
într-o zi el le-a zis ucenicilor lui să fugă ca să-şi scape vieţile,
deoarece mănăstirea avea să fie atacată de necredincioşi. Cînd
ucenicii i-au cerut să vină cu ei, ca să scape împreună, Avva Moise
le-a zis că tîlhar fiind el mai demult, şi ucideri şi multe rele
săvîrşind, se cuvine ca acum să-şi ia plata pentru relele lui,
după cuvîntul: „Toţi cei ce scot sabia de sabie vor pieri” (Matei 25:
52). Aşadar, Avva Moise a rămas în mănăstire împreună cu şase fraţi care
nu au voit să îl lase, şi au venit tîlharii şi i-au ucis pe toţi şapte.
Unul dintre fraţi s-a ascuns în apropiere, şi a văzut cum se pogoară
şapte cununi din cer peste capetele mucenicilor celor ucişi.
• Pomenirea Sfântului Cuvios Sava din Pskov şi Krypeţk
Sfîntul Sava acesta a fost de neam sîrb.
El s-a nevoit călugăreşte în Mănăstirea Preasfintei Născătoare de
Dumnezeu din Pskov, căreia mai apoi i-a fost şi egumen. Dar văzînd cum
oamenii încep să îl slăvească, el s-a temut de slava lor şi a plecat la
malurile Lacului Krypeţk, unde a întemeiat o nouă obşte, în cinstea
Sfîntului loan Teologul. Dar şi aici s-a făcut vestit, şi poporul a
început să vină la el. Aici au venit să îl cerceteze Cneazul Yaroslav
din Pskov şi soţia lui. Cuviosul Sava nu
i-a îngăduit soţiei cneazului să intre în mînăstire, ci a binecuvîntat-o
şi s-a rugat pentru ea şi a vindecat-o de o boală grea în afara
zidurilor mînăstirii. Acest Sfînt al lui Dumnezeu a trecut la
cele veşnice la anul 1495, iar sfintele lui moaşte au rămas făcătoare de
minuni pînă acum. Avva Dositei a fost unul dintre cei care 1-au
cercetat pe Sfîntul Sava la malul Lacului Krypeţk.
• Tot întru această zi se prăznuieşte Synaxa Sfinţilor de la Lavra Peşterilor din Kiev
Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintilor Mucenici Diomid si Lavrentie, care, fiind legati de plop si sagetati, s-au savârsit.
Tot în aceasta zi, pomenirea Dreptului Iezechia regele, care cu pace s-a savârsit.
Dreptul Iezechia (721-691 î.Hr.) era fiul regelui necredincios Ahaz.
Viata Dreptului Iezechia e descrisa in Vechiul Testament, 4 Regi 18-20.A devenit rege al regatului Iuda la virsta de douazeci si cinci de ani si a domnit la Ierusalim timp de 29 de ani. Inflacarat adorator al Adevaratului Dumnezeu, Iezechia a redeschis Templul lui Solomon. In vremea sarbatoririi Pastelui evreiesc, la care a invitat pe toti supusii regatului lui Israel, Iezechia dadu ordin sa se distruga idolii din tot regatul, reamintind oamenilor cum fusesera pedepsiti stramosii care se lepadasera de Dumnezeul Cel Adevarat. Dupa aceasta, idolatria a incetat nu numai in regatul lui Iuda, ci in multe locuri din regatul lui Israel. Pentru aceasta, Dumnezeu l-a scapat de dusmani si i-a indeplinit rugaciunile. Astfel, in al patrusprezecelea an al domniei lui Iezechia, regele asirian Senaherib fiu al lui Salmanasar cucerind Israelul, si-a adunat fortele pentru a incepe razboi impotriva lui Iezechia. Regele asirian cuceri fortareata Lachis si trimise o armata spre Ierusalim, cerind ca regele iudeu sa se predea. Iezechia s-a intors catre Dumnezeu in rugaciune si un inger al Domnului dobori 185 000 de soldati de partea asiriana. La putin timp dupa retragerea lui Senaherib, Iezechia se imbolnavi. Profetul Isaia veni la el prin voia lui Dumnezeu si ii spuse sa isi puna ordine in ale sale, pentru ca va muri in curind. Dar puterea rugaciunii lui Iezechia fu atit de mare incit Dumnezeu ii prelungi viata cu inca cincisprezece ani. Rugaciunea sa era inflacarata cind implora ajutorul lui Dumnezeu. Dar si mai fierbinti erau rugaciunile sale de multumire. Iezechia a murit la virsta de 54 de ani si a fost ingropat cu inalte onoruri la Ierusalim. Amintirea Dreptului Iezechia se praznuieste si in Duminica Iertarii (a lasatului sec de brânza).
Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintei proorocite Ana, fiica lui Fanuel, care l-a primit pe Domnul în Templu.
Dreapta proorocita Ana se tragea din neamul Aserilor si era fiica lui
Fanuel. Ea a trait cu sotul sau timp de sapte ani pâna la moartea
acestuia. Dupa moartea lui, Dreapta Ana a dus o viata stricta si pioasa,
"neparasind Templul si slujindu-l pe Dumnezeu zi si noapte în post si
rugaciune" (Luca 2, 37). Când Dreapta Ana avea 84 de ani, l-a vazut pe
pruncul Iisus la Templul din Ierusalim. Fusese adus pentru a fi inchinat
lui Dumnezeu drept copil prim-nascut conform legii mozaice.Dreapta Ana a auzit si cuvintele de profetie ale Sfintului Simeon de-Dumnezeu-Primitorul spuse Prea Sfintei Nascatoarei de Dumnezeu. Proorocita Ana împreuna cu Sfântul Simeon au adus marire lui Dumnezeu si au spus tuturor ca Mesia a venit îin lume (Luca 2, 38).
Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintilor treizeci si trei de Mucenici din Iraclia, care prin foc s-au savârsit.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.
Cântare de laudă la Sfântul Moise Arapul
Binecuvîntat este omul căruia
I-a iertat Dumnezeu păcatele!
Bucuros este el, bucuros în amîndouă lumi!
Moise Arapul, ca un alt fiu risipitor,
La Domnul s-a întors, plîngîndu-şi păcatele cu amar!
El trupul şi-a supus cu postiri lungi şi aspre,
Al Avvei Moise chip este negru,
Dar sufletul lui este alb!
El trupul şi-a supus cu privegheri lungi şi aspre,
Şi astfel a scăpat din al diavolilor laţ.
Sufletul lui s-a făcut precum un lac de munte,
Care priveşte la cer, cu ape limpezi, clare: în unda lui chiar
Cerul îşi vede al său chip.
Fraţii pre Avva Moise întreabă:
„Au păcatele altora nu te întristează?
Nu vrei şi alţii să scape de al lor păcat?”
Lor Avva Moise Arapul le răspunde cu lacrimi:
„Cîtă vreme al meu păcat încă-ntru mine este,
Precum întru o casă hoitul de om mort,
De al altui’ păcat nu pot să mă-ngrijesc,
Ci îmi ajunge-al meu,
Pe care să mi-l plîng”.
Leul feroce adesea întru blînd miel se preface,
Astă minune numai Hristos o poate lucra.
Avva Moise demult fost-a cumplit leu de munte,
Şi cu toate acestea s-a făcut într-un blînd miel.
Pentru ale Avvei Moise jertfe şi rugăciuni sfinte,
Stăpîne Doamne Iisuse,
Miluieşte-ne pre noi.
Intru aceasta zi, cuvant din Pateric. Am gasit, de multe ori, mai inainte, pomenirea unui mare staret, care avea dar duhovnicesc, peste al carui nume voi trece. Aici, voi spune, in cat de multe chipuri este judecata cea dreapta a lui Dumnezeu. Pentru ca acel staret spunea asa: "Trecand eu printr-un oarecare loc, am auzit de un pustnic, care sedea in munte. Iar, dupa ce m-am suit acolo, am aflat pe calugarul acela si, cum l-am vazut, dupa aratarea chipului sau, am inteles ca avea o viata laudata. Si, luand seama, am stat cu el cateva zile. Si l-am vazut pe el stand acolo si petrecandu-si viata calugareasca, pe cat se putea, cu ravna. Si pe multi dintre cei care veneau la dansul, din lume ii invata si-i castiga. Dar cel ce pe munte isi castigase petrecerea, dezlega la mancari si la bauturi, ca si cum si-ar fi ascuns fapta lui cea buna si ca si cum ar fi fost pornit din dragoste si din ascultare, ceea ce era inselaciune draceasca si socotinta sa trupeasca. Deci, asa petrecand, calugarul acela, peste putina vreme, s-a mutat din viata aceasta. Iar eu, nepricepandu-ma ce se va alege din aceste doua petreceri ale lui, ma rugam lui Dumnezeu, sa-mi arate mie, oare, a fost primita lucrarea calugarului aceluia? Si l-am vazut pe el spanzurat cu capul in jos. Deci, vazand eu o taina ca aceea, m-am intors, cu intristare, precum se cadea, si, iata, altcineva mi-a zis mie: "Pentru ce te intristezi de aceasta? Ca Dumnezeu a auzit rugaciunea ta si ti-a aratat faptele calugarului. Ca picioarele lui, fiindca erau neincaltate, aveau pretuire cereasca, drept aceea ele la cer se uita, iar mintea lui si celelalte, fiindca aveau pamanteasca si trupeasca intelegere, pentru aceasta, catre pamant privesc." Acelasi staret, iarasi, se ruga lui Dumnezeu sa-i arate despre ucenicii lui cei morti. Ca a vazut pe doi dintr-insii, la un loc foarte infricosator. Si, intrebandu-i unul din ei a raspuns, zicand ca pe el l-a piedut nesatiul pantecelui, iar, celalalt, zicea ca a avut ganduri nemarturisite si, pentru aceasta, a ajuns acolo. Iar, despre cel ce cu indracirea pantecelui, zicea cineva, din staretii cei vechi, ca se daduse foarte mult, fara de vreme la nesatiul pantecelui. Iarasi, zicea acest staret: "Aveam doi ucenici, calatorind impreuna cu mine. Si neimpacandu-se cu chipul intelegerii mele, ma tulburau pe mine, adeseori. Si, fiindca imi faceau mie impiedicare de la indeletnicirea mea, cea dupa Dumnezeu, am socotit sa-i las pe ei si sa ma duc la o manastire, cu viata de obste, ca un incepator strain, unde neavand nici o grija, sa pot afla indeletnicirea, spre intelegerea cea dumnezeiasca, care lucru l-am si facut. Deci, petrecand in manastire trei saptamani, nu faceam nimic de la mine, ci numai cele ce mi se porunceau mie, ca sa ma pot indeletnici cu dumnezeiasca intelegere. Iar, dupa acele trei saptamani, am vazut pe cineva in haina alba, venind catre mine si avand cu sine doua vase. Si-mi da mie vasul gol si a turnat putin undelemn, din celalalt, in vasul pe care mi l-a dat gol. Apoi, i-am zis lui: Sa-mi dai mie celalalt undelemn. Iar el mi-a raspuns: "Ba nu, ca, pe cat ai lucrat, pe atat ai si luat". Si acestea le zicea pentru supunerea cea desavarsita si pentru ascultarea cea binecuvantata. Si zicea staretul: "Oricat de putin ar lucra omul, daca este cu dreptate, va lua plata de la Dumnezeu, numai sa lucreze cu credinta ceea ce face, precum se cuvine."
Cugetare
Sfîntul Sava de la Pskov a părăsit slujba
de egumen, mănăstirea şi obştea fraţilor care îl iubeau, şi s-a
sălăşluit într-o pustietate numai şi numai ca să scape de slava oamenilor, care jefuieşte tot binele din inimile celor pe care îi laudă.
Luare aminte
Să luăm aminte la nobleţea caracterului împăratului David (II Regi 1):
Predică
Despre înfăţişarea lui Mesia – „… nu avea nici chip, nici frumuseţe, ca să ne uităm la El” (Isaia 53: 2).
Prorocul grăieşte aici despre Domnul Hristos ca Om: nu avea nici chip, nici frumuseţe!
Fraţilor, aceste cuvinte nu trebuie să ne
tulbure, îngăduit îi este Domnului să se înfăţişeze ochilor noştri în
orice chip doreşte.
Venind pe pămînt, Domnul a intrat într-o
casă a tristeţii şi tînguirii, El a intrat într-un spital. Trupul este
haina sufletului. Domnul s-a îmbrăcat
într-un trup simplu, spre a atrage atenţia asupra puterii duhului Lui,
iar nu asupra forţei şi strălucirii trupului Lui. Noi nu
cunoaştem cu exactitate care a fost înfăţişarea Lui. Potrivit tradiţiei,
faţa Lui a fost măslinie, iar părul capului de o culoare brun-arămie.
Faţa Lui a fost astfel încît trimisul Regelui Avgar nu a putut să o
picteze, căci Ea se schimba mereu, strălucind de lumină nepămînteană. Şi
apoi, chiar de ar fi şi ales Domnul să vină pe pămînt îmbrăcat în trup
omenesc de frumuseţe izbitoare – un trup aşa cum numai El poate crea –
ce ar fi fost acea frumuseţe trupească pe lîngă frumuseţea nemuritoare a
dumnezeirii Lui? Căci orice frumuseţe pămîntească palidă umbră este pe lîngă frumuseţea cerească, de sus.
Prorocul Daniel, de pildă, a fost un tînăr de o mare frumuseţe, dar
cînd înaintea lui a stat îngerul Domnului, Daniel a zis: „…şi n-a rămas
în mine putere, faţa mea şi-a schimbat înfăţişarea, stricîndu-se, şi nu
mai aveam vlagă” (Daniel 10: 8). Ce este faţa unui muritor pe lîngă
chipul unui înger al Domnului, care este nemuritor? El este ca
întunericul faţă de lumină. Prin urmare prorocul, văzîndu-L pe Hristos
împăratul Cel Nemuritor în trup omenesc, şi comparînd înfăţişarea Lui
omenească cu slava Lui cea Nemuritoare, a trebuit să strige: nu avea
nici chip, nici frumuseţe!
O, Stăpîne Doamne lisuse Hristoase,
Cela Ce eşti chipul blîndeţii, Carele pentru noi şi pentru a noastră
mîntuire al nostru netrebnicii trup omenesc ai luat, noi pre Tine în
veci Te slăvim! Noi Ţie ne închinăm şi Ţie îţi mulţumim în veci, Amin!
|
